Fotbal fara tablagii | Mihai Mironica despre motivele pentru care Armata nu mai are ce cauta in fotbalul romanesc

Dupa al doilea razboi mondial, in muntii Romaniei a fost organizata rezistenta anti-comunista. In secolul 21, la 25 de ani de la caderea comunismului, in societatea romaneasca, in buricul capitalei sale chiar,  sunt organizate celule de lupta anti-capitalista.

Una dintre aceste organizatii de lupta impotriva normalitatii din Uniunea Europeana este armata romana. Armata romana este un bastion al comunismului in gandire, chiar daca "tablagii" din randurile sale au pierdut prilejul de a mai maltrata tineri civili incoporati cu forta, iar "tablagii" de rang superior nu cred ca-si mai pot construi chiar asa de usor viloaie cu mana de lucru gratuita a pifanilor.
In loc sa-si vada de misiunile de patrulare in vremuri atat de tensionate, in loc sa aiba grija de modernizare si de integrare in ansamblul armatelor din NATO, oastea romana se tine de prostii demne de stupida epoca rosie: cheama copii la antrenament ca sa-i invete sa joace fotbal.

Sa nu credeti ca, daca au trecut 25 de ani de libertate si acum stam cot la cot prin transee cu anglo-americanii pe care i-am asteptat atat, s-a modificat ceva semnificativ in sistemul de gandire de sub "cashchete". Este suficient sa-l auzi, de exemplu, pe acest personaj numit Talpan, ofiterul care a obtinut cea mai rasunatoare victorie a armatei romane de dupa al doilea razboi mondial, "recuperarea siglei". Talpan e genul de erou de scara de bloc care povesteste cu vocea gatuita la tv cum il felicita pe el oamenii la coada la intretinere sau la sifoane pentru ca a readus sigla in cazarma in care a fost creata initial.

L-am intrebat pe acest Talpan daca isi poate imagina ca armata americana il poate chema pe un pusti numit Kobe Bryant pentru a-l invata baschet. Bine, Kobe Bryant sa se prezinte cu "echipament de antrenament si viza medicala ca poate face efort sportiv". Sau ca armata britanica ii poate chema pe pustii Wayne Rooney si Steven Gerrard pentru a-i initia in tainele fotbalului. Ceea ce pentru orice ofiter NATO ar fi absolut de neinteles, si anume astfel de povesti cu Bryant, Gerrard sau Rooney, pentru Talpanii armatei romane este nu numai ceva in regula, dar chiar un deziderat major al ostirii acestei tari.

Avem imagini exceptionale din vestiarul nationalei Romaniei imediat dupa victoria din noiembrie '89 cu Danemarca, succes care ne readucea la Mondial dupa 20 de ani. Acolo, in fata unor staruri dorite de Berlusconi, Agnelli si alti magnati ai fotbalului occidental, s-a protapit un Ilie Ceausescu sau ceva de genul asta si i-a anuntat pe alde Hagi, Lacatus sau Lupu ca vor primi cate un "vidio" pentru acea victorie istorica. Asa invatase tablagiul care era mare mahar in armata romana sa pronunte la scoala lui de tablagii. Ei bine, tablagii de acum se tin de astfel de glume de Erevan. Se apuca sa faca echipe de fotbal, deocamdata doar cu copii, prevalandu-se de faptul ca detin o sigla Steaua al carei loc este printre cele mai stralucitoare branduri din Champions League, acolo unde nu te mai poti duce cu 10.000 de "pastai" in tribune, cum se intampla pe vremea Stelei ceausiste.

Armata romana a avut in Absurdistanul anilor '80 o echipa de fotbal care cucerea Cupa Campionilor Europenei sau Supercupa Europei.. Ea nu mai poate detine acum acea identitate sportiva, nu-si mai poate face echipe de fotbal sau de mai stiu eu ce alt sport. Armata detine tancuri, elicoptere, fregate, pusti, grenade. Nu poate avea echipa de fotbal pentru ca nici spitalele nu au combine de recoltat porumbul, scolile nu au sisteme de irigatii, iar guvernul nu are in administrarea sa cluburi de noapte.

Incetati sa ne mai tineti in trecut. O echipa de top in fotbalul european nu mai poate apartine unei cazarmi. Lasati copiii sa se joace la cluburi de fotbal sau handbal sau mai stiu eu ce detinute de privati sau de primarii si nu-i mai ametiti pe la cazarma voastra. Daca nu puteti sa va rupeti de trecut, duceti-va si jucati-va de-a intorsul armelor la 23 august. Cedati acea sigla si tot ce tine de identitatea echipei Steaua pentru ca ea a apartinut vreunei popote in vremuri bolnave, care s-au terminat de un sfert de veac. Spuneti mersi ca furia populara nu a ras de pe fata pamantului numele acestui club, Steaua, in acea iarna fierbinte de inceput de '90. Nu va mai puteti intersecta cu aceasta lume in care le ordonati lui Gabi Balint sau Marius Lacatus sa-si tunda pletele dupa ce cucereau Cupa Campionilor Europeni pentru ca nu incapeau sub chipiul absurd pe care trebuia sa-l poarte la intalnirea cu comandantul vostru suprem, nea Ceasca. Lasati-o pe asta cu fotbalul si faceti stanga-mprejur in cazarma istoriei.