Mihai Mironica despre plecarea lui Gerrard de la Liverpool | "Adio, arme" O poveste emotionanta despre frumusetea sacrificiului
Opinii
Citeste pe www.sport.ro un editorial emotionant semnat de Mihai Mironica, despre cel mai mare jucator englez care nu a castigat titlul de campion in Anglia.
Multe ierarhii pot fi discutabile in jurul lui Gerrard. Insa asupra uneia toata lumea va cadea de acord: Stevie G va ramane cel mai mare fotbalist din istoria fotbalului englez care nu a fost niciodata campion in Anglia. Pentru ca anuntul despartirii de iubirea vietii sale fotbalistice, FC Liverpool, a fost urmat de promisiunea de a nu juca vreodata pentru o alta echipa din Premier League.
Gerrard spune ca a fost cea mai grea decizie a vietii sale. Si a vorbit despre “agonia” traita in ultima vreme, de cand el si familia sa au cantarit in jurul acestei hotarari. Fanii sunt tristi si multi dintre ei revoltati. Un astfel de monument nu trebuia lasat sa plece.
Anumiti jucatori trebuie sa-si incheie cariera la clubul pe care l-au slujit fantastic o intreaga viata fotbalistica. In discursul sau de despartire, Gerrard vorbeste cu o extrema eleganta si simplitate despre recunostinta fata de fani, patroni, manager, club si despre dorinta de a experimenta lucruri noi. Informatiile neoficiale vorbesc insa despre o “invitare” a jucatorului de catre management sa plece printr-o reducere drastica a salariului sau imens cu 60-70.000 de lire pe saptamana. S-ar fi economisit astfel in jur de 3 milioane de lire pe an. 3 milioane la un club care a spart nesabuit in vara peste 150 de milioane de euro, Liverpool nereusind sa depaseasca in Champions League o echipa elvetiana iar in Premier League plutind in deriva prin mediocritatea zonei de mijloca a clasamentului.
Gerrard merita un destin precum cele ale lui Baresi, Maldini, Totti, Giggs. Maldini, cel care i-a fost adversar lui Gerrard in doua finale de Champions League, inclusiv in cea mai frumoasa din istorie. Giggs, rival in atatea inclestari in Premier League. Oameni care si-au daruit toata viata unui club. Gerrard merita o astfel de poveste. Inca este unul dintre cei mai buni jucatori ai lui Liverpool. Si chiar daca la un moment dat balanta eficientei salariu/randament nu mai era cea optima, managementul nu este numai despre eficienta in fotbal.
Steven Gerrard a venit la 8 ani la club. Si a transformat numarul 8 de pe tricou intr-o cifra magica pentru sutele de milioane de fani ai cormoranilor. Ar fi meritat sa fie lasat sa atinga si borna de 800 de meciuri la Liverpool. O va depasi pe cea de 700 in acest al 17-lea si ultim sau sezon pe Anfield.
180 de goluri marcate, 10 trofee castigate… Goluri, trofee… Te duc cu gandul in primul rand la sezonul magic de acum 10 ani. Atunci vocea gatuita a unui comentator englez vorbea de ultimele secunde care se scurgeau inaintea eliminarii lui Liverpool din Champions League in fata lui Olympiakos.
“What a hit, son” a exclamat cu admiratie si chiar dragoste paterna comentatorul atunci cand Gerrard a marcat in secundele agonizante de final cu un sut uluitor de la mare distanta. Si apoi am avut privilegiul de a comenta cea mai frumoasa finala din istoria Champions League cand Gerrard a dat cu un gol magnific cu capul semnalul cele mai minunate resurectii din istoria fotbalului.
Gerrard a avut si are o armata de admiratori. Dincolo de poporul rosu al cormoranilor, i-as aminti aici pe incredibilul Zinedine Zidane, cel care l-a complimentat pe Gerrard ca fiind cel mai bun mijlocas din lume, si pe unicul Jose Mourinho, cel care l-a complimentat pe Gerrard cu megaoferte de transfer de la Liverpool pe la toate echipele la care a fost antrenor, Chelsea, Inter, Real…
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
