“Sezonul viitor castigam Champions League! Sau retrogradam in liga a doua, nu stiu exact.” :) Reportaj exclusiv din Leicester si povestea romanului care se pregateste sa joace alaturi de Vardy si Mahrez

Stranieri

Data publicarii: 25 Mai 2016, 06:03

Data actualizarii: 02 Noiembrie 2024, 21:00

“Ne cerem scuze, autocarul de Leicester are intarziere. Va rugam sa ramaneti la locurile dumneavoastra pana cand usile de la poarta 15 se vor deschide.”

TAGS:

Alex PascanuLeicester

Era 9:30 dimineata, ora de plecare afisata pentru autocarul de Leicester, si noi nu eram imbarcati. “Hai sa-l anuntam pe Alex ca intarziem, sa nu ajunga prea devreme la stadion”. Atat am apucat sa ne spunem in MINUTUL de intarziere. La ora 9:31 s-au deschis usile. La 9:34, autocarul era deja plecat. “Aha, deci asta inseamna intarziere la englezi?”. Ne-a bufnit rasul si parca ne era si mila pentru cat de multe griji isi fac oamenii din, probabil, cea mai ordonata natiune a Europei.

Cum se poate ca intr-o ordine atat de bine stabilita, dictata de istorie si, mai nou, de sutele de milioane de lire, o echipa ca Leicester sa dea ora exacta intr-un fotbal din care mai fac parte Chelsea, Manchester United, Manchester City sau Arsenal?

Am plecat vineri, cu o zi inainte de finala FA Cup, sa vedem orasul minunilor. Leicester este la doua ore de mers cu autocarul de Londra, in nordul capitalei. Acolo ne astepta Alex Pascanu, romanul de 17 ani care se pregateste sa joace alaturi de Vardy si Mahrez in echipa celui mai mare miracol din istoria Premier League.

Imaginea conturata de zecile de articole despre Leicester s-a spulberat imediat cum intrat in oras. Nu e nici pe departe orasul “saracilor Angliei”, ba din contra, arata mult mai bine ca majoritatea cartierelor londoneze pe care le vizitasem cu o zi inainte.

“Extraordinar!”, asta a fost prima reactie cand am coborat din autocar, aproape de centrul orasului. Si asta pentru ca oriunde ne uitam in jur, la fiecare geam, la fiecare intrare de bar, in vitrine, pe stalpi sau pe ziduri, erau steaguri, fanioane, fulare si tricouri cu Leicester.

Sarbatoarea declansata aici in ziua castigarii titlului era in plina desfasurare si la doua saptamani distanta de la evenimentul istoric.

Rugby, apoi fotbal

Am plecat spre stadion, fara o directie foarte clara, si ne-a surprins un raspuns care se tot repeta cand intrebam lumea unde e stadionul. “Stadionul de fotbal? King Power?” Da, normal, pai care?! Era de fapt o intrebare fireasca intr-un oras care da una dintre cele mai bune echipe de rugby ale Europei.

La stadion am ajuns mai devreme decat ora pe care o stabilisem cu Alex, asa ca am avut timp sa dam cateva ture. Nu exista porti de acces in curtea stadionului. Poti sa mergi linistit in jurul lui, prin parcarea de la oficiala, fara sa te intrebe nimeni nimic.

Fiecare coltisor vorbeste despre respectul clubului pentru suporteri. Intr-o parte a arenei e deschis un magazin de prezentare. Alaturi, e un pub. In dreptul intrarii de la oficiala, un loc de reculegere in memoria suporterilor decedati. Iar tot peretele exterior de la peluza e pavat cu caramizi inscriptionate cu numele abonatilor, unele vechi si de jumatate de secol.

Alex Pascanu, 17 ani, fundas central

Se face ora 1:00 si ne intalnim cu Alex Pascanu. E unul dintre cei cativa pusti romani care au sansa sa joace si sa se antreneze la o academie de fotbal din Anglia. Si un viitor plin de promisiuni in fata.

Povestea lui Alex e povestea multor copii din generatia lui. In anii 2000, parintii lui au plecat la munca in Anglia si au decis sa se stabileasca acolo pentru un viitor mai bun, “macar pentru copii”.

“Noi suntem din Barlad. Prima data a plecat tata, si-a gasit de munca aici. Apoi a plecat si mama, si m-au luat si pe mine. Nu stam in Leicester, ci intr-o localitate de langa oras, unde e ferma de capsuni la care lucreaza parintii mei.”

Alex are 17 ani, un fizic foarte bun pentru varsta lui, aproape de 1.90 inaltime, si pare un baiat educat intr-un spirit sanatos. Nu e deloc “boss” in fata stadionului echipei sale, dar nici nu se jeneaza cand vine vorba despre viitor, unul poate plin de faima si milioane de euro, pe care are tot dreptul sa-l viseze.

“Sezonul asta am jucat la U18, sunt multumit de cum a decurs, iar din sezonul viitor voi fi la U21. Voi fi titular, am sanse, da. Cel mai mult ma bucur ca voi juca in UEFA Youth League din toamna, asta e o sansa mare. Vorbeam si cu colegii mei, abia asteptam tragerile la sorti. Vom avea aceleasi adversare ca echipa mare.”

Alex joaca fundas central si s-a antrenat de cateva ori, in aceasta primavara, cu echipa mare.

“Mi-a placut foarte mult, Ranieri e fascinant. Vorbeste calm, dar reuseste sa iti transmita in acelasi timp o energie extraordinara. Am vorbit si cu jucatorii, mi-a placut, a fost o experienta foarte tare. Chiar ma gandeam, saptamana trecuta, cand m-am intersectat cu Vardy la magazia stadionului, eram cu mai multi juniori de varsta mea si el a facut o gluma cu noi… ma gandeam ca eu parca nu imi dau seama ce s-a intamplat sezonul asta. Adica… eu vorbesc cu Vardy?! Cu Vardy, care acum e ditamai starul, cunoscut in toata lumea!”

Alex Pascanu a fost convocat de mai multe ori, in ultimele luni, la loturile de juniori ale Romaniei.

“Acum e bine, am fost la mai multe actiuni si sper sa raman in atentia Federatiei. Au fost si vremuri, in urma cu cativa ani, cand nu prea ma baga nimeni in seama. Leicester? Cine e Leicester? Ei, uite ca acum stie toata lumea cine e.”

Generatia pentru Euro 2020

“Cred ca avem o generatie foarte buna pentru nationala Romaniei. Sunt mai multi romani care joaca aici in Anglia. E Dragomir, de la Arsenal, Nicu Carnat si Oaida, de la Wolverhampton, mai sunt cativa romani de varsta asta si in Italia, plus cei de la Academia Hagi.”

“Ne intalnim la actiunile nationalei, eu ma simt foarte bine cu ei, parca ne-am cunoaste de o viata. Poate o sa jucam cu totii la urmatorul Euro, in 2020. Poate si la Mondialul din 2018, cine stie.”

Alex ne-ar spune cate ceva si despre fotbalul romanesc, dar nu prea mai stie mare lucru despre Liga I. Un jucator roman preferat?

“Mi-a placut mereu de Chiriches, e si postul meu si poate de-aia. Din pacate, nu a reusit prea multe aici, in Anglia.”

“Liga I, acum sincer, nu prea mai urmaresc. Ma uitam cand juca FC Vaslui in Europa, e echipa cu care am tinut de mic, la meciurile din campionat mai putin. Mie imi pare rau ca vad ca multe echipe de traditie, pe care le stiam eu, nu mai exista. FC Arges, Poli Timisoara, Rapid si Farul nu joaca in prima liga. Astra campioana? Nu stiu ce sa zic, nu m-am uitat deloc la campionat sezonul asta. Acum, sa ma intelegeti si pe mine, ca la cat fotbal e in Anglia, e cam greu sa mai urmaresti Liga I”.

“Rashford e un exemplu pentru noi”

Viitorul lui Alex Pascanu suna bine, dar are si multe semne de intrebare. Succesul neasteptat al lui Leicester ar putea schimba strategia clubului, iar cu investitii de zeci de milioane de lire, si cu pretentii tot mai crescute, clubul ar putea sa ignore promovarea juniorilor la prima echipa.

“Nu stim ce va fi, noi am tot auzit ca nu vor cheltui prea mult pe transferuri. Eu nu ma tem, pana la urma, daca esti bun, sigur te ia in echipa mare. Sezonul viitor o sa joc la echipa a doua, apoi clubul va incerca sa gaseasca un loc la seniori.”

“Uitati-va la Rashford unde a ajuns. Eu n-am jucat impotriva lui, ca Leicester e in campionatul de Sud, dar a jucat Nicu Carnat, de la Wolverhampton. In toamna a avut meci cu el la juniori. Acum Rashford e titular la Manchester United si convocat in lotul de Euro al Angliei.”

“Poate fi un imprumut in liga a doua, sau a treia. Chiar si a patra, sunt conditii foarte bune si acolo, si cel mai important e sa joci, sa capeti experienta la seniori. Eu chiar cred ca pot sa ajung sa joc pentru echipa mare.”

Un pariu pentru Leicester in sezonul viitor?

“Pai, eu zic ca va castiga Champions League. Sau va retrograda in Championship, nu sunt sigur”. :)

Alex s-a intors la prietenii cu care venise la stadion. Il asteptau intr-o masina. “Sunt colegii mei de la academie. Inainte sa vin aici am fost in oras, la o agentie de turism, sa ne cautam o vacanta. Am gasit o oferta buna, in Spania, 300 de lire pentru 7 zile.”

Salut, te vedem din toamna la meciurile din Youth League!

Strazi cu numele eroilor lui Leicester City

Am plecat de la stadion spre centru, in cautarea unui pub de suporteri, si ne-am socat cand am intrat intr-un cartier care ne dadea impresia de “Primaverii-ul lui Leicester”, undeva langa Victoria Park. Nu era “Primaverii”, ci “Regia de la Grozavesti”. Aici stau studentii Universitatii din Leicester? E ca diferenta dintre academia de fotbal a lui Leicester si academia de fotbal a Astrei Giurgiu. Cu mentiunea ca “Regia” chiar exista.

Leicester este un oras de putin peste 300.000 de locuitori, care arata excelent, plin ochi de toate populatiile lumii, asa cum e toata Anglia, de fapt, si cu un aer domol care aduce un pic cu atmosfera de prin centrul Clujului.

E orasul care a aparut brusc pe harta lumii prin fotbal, odata cu castigarea trofeului in Premier League si care s-a bucurat, cu 200.000 de oameni in strada, de miracolul reusit de Ranieri, Vardy si Mahrez in acest sezon.

In semn de respect pentru performanta istorica, primarul Peter Soulsby a anuntat ca mai multe strazi vor primi numele eroilor de pe King Power Stadium.

“Vom avea Vardy Vale, Schmeichel Street, Drinkwater Driver, Ranieri Road si nu numai. Cu totii vor fi recompensati, e un succes al intregului colectiv. Ceea ce s-a intamplat e un eveniment urias.”