Revolutia recordurilor. Cum s-a schimbat corpul uman in ultimul secol datorita sportului
43 de recorduri au fost depasite in timpul Jocurilor Olimpice din 2008, de la Beijing. Alte 37 de recorduri au cazut apoi patru ani mai tarziu. Azi, cei mai mari campioni si detinatori de recorduri din perioada anilor ’50 ar termina competitiile pe ultimele locuri. Astfel, o intrebare trebuie pusa...
* Primul mare campion in cursa de o mila chiulea de la cursurile de ginecologie pentru antrenamente
* Campionul olimpic la maraton din 1904 se "dopa" cu otrava de soareci
* Primele corzi pentru rachetele de tenis ale campionilor erau din intestine de animale
Fata de anii 1900, lucrurile s-au schimbat enorm. In primul rand, sportivii au devenit profesionisti. Dar ce inseamna, mai exact, asta? In 1954, Sir Roger Bannister a devenit primul om din lume care reusea sa alerge in cursa de o mila sub patru minute. Astazi, un copil de liceu cu calitati fizice impresionante reuseste sa-l depaseasca. Numai anul trecut, 1314 oameni au reusit, in competitii oficiale, sa-l bata pe Sir Roger Bannister. Una dintre diferentele importante e ca Sir Roger Bannister se antrena 45 de minute pe zi, in timp ce chiulea de la cursurile de ginecologie.
In 1904, Thomas Hicks reusea sa castige maratonul olimpic cu timpul de 3:28:53. Ca sa fie cel mai bun din lume, acesta a amestecat otrava de soareci si brandy pe care le-a consumat pe tot parcursul cursei. Si asta pentru ca la acea vreme alea erau substantele despre care se credea ca ofera corpului un “boost” de energie. Daca medicii nu interveneau la final, ar fi murit dupa linia de finish.
Iar acestea sunt doar doua exemple care arata nivelul antrenamentelor si cunostintelor sportive din acea perioada. Azi, cei mai mari producatori de echipamente sportive au divizii dedicate cercetarii si dezvoltarii noilor materiale. Inotatorii poarta echipamente speciale, atletii alearga pe suprafete noi care maresc aderenta si nu inghit energia eliberata de sportiv, nu pe zgura, iar jucatorii de tenis de top, prin contract, primesc rachete personalizate, in functie de forta lor, greutatea corpului, lungimea bratelor si inaltime. La inceput, corzile rachetelor de tenis erau din intestine de animale.
Stiinta face parte din joc, astfel “Messi sau Maradona” ori “Jesse Owens sau Usain Bolt” sunt dileme puse gresit pe masa. Pasiunea fanilor si nostalgia elimina matematica si realitatea din discutie de cele mai multe ori, iar raspunsul intrebarii "care a fost mai bun?" poate fi complet eronat.
In 1986, Bill Hoyt castiga aurul olimpic la saritura cu prajina reusind sa atinga inaltimea de 3.3 metri. Performanta sa de atunci nu l-ar fi calificat la Jocurile Olimpice din 2012, spre exemplu, si ar fi reprezentat putin peste jumatate din performanta campionului olimpic Steve Hooker, medaliat cu aur in 2008, care a sarit 5.96 metri. Care e marea diferenta dintre cei doi? In timp ce Hooker a folosit o prajina compusa din fibra de carbon, Hoyt a folosit o bucata de lemn.
*In graficul de mai jos puteti observa evolutia recordurilor la saritura cu prajina, in functie de tehnologia folosita de atleti. Desi si nivelul pregatirii, si alimentatiei, dar si capaciatea psihica a sportivilor conteaza enorm in aceasta ecuatie a detinatorilor de recorduri, tehnologia cantareste foarte mult. Odata cu trecerea la prajina din fibra de sticla si carbon, performantele au crescut enorm. Sursa grafic: MIT.
In ciclism, tehnologia a fost la fel de evidenta, si nu vorbim despre transfuziile lui Armstrong. In 1972, Eddy Merckx stabilea recordul pentru cea mai lunga distanta parcursa cu bicicleta intr-o ora: 49.431 kilometri. Pana in 1996, bicicletele au evoluat, devenind tot mai aerodinamice, iar recordul a ajuns pana la 56 de kilometri. In 2000 insa, Uniunea Ciclista Internationala a decis ca cei care vor sa mai atace recordul sa foloseasca acelasi echipament pe care Merckx l-a folosit in urma cu 28 de ani. Cea mai buna performanta? Cu 260 de metri mai mult decat Merckx. Astfel, cu tehnologia odata indepartata, recordurile s-au echilibrat.
* Azi, unul din 10 jucatori din NBA are peste 2.13 m inaltime, lucru rar intalnit acum 30 de ani
* In ultimii 30 de ani, inaltimea medie a gimnastelor a scazut cu 6 centimetri
* Desi sunt peste 17 cm inaltime diferenta intre Michael Phelps si Hicham El Guerrouj, cei doi au aceeasi lungime a picioarelor
* In 80 de ani, media de greutate a aruncatorilor a crescut cu aproximativ 60 de kilograme
David Epstein scrie pentru Sports Illustrated si a incercat sa explice cum si evolutia fizica a omului a transformat sportul si a revolutionat cursa dupa recorduri.
“Tehnologia nu este singurul lucru care ii impinge de la spate de atleti. Desi nu am evoluat intr-o alta specie in ultimul secol, genele din sporturi s-au schimbat. In prima parte a secolului 20, profesorii de educatie fizica si antrenorii considerau ca proportiile medii ale corpului si musculaturii umane sunt cele mai bune pentru sport: inaltime medie, greutate medie, nu conteaza sportul. Iar asta se vedea cand te uitai la sportivi. In anii ’20, saritorii in inaltime si aruncatorii de greutati aratau la fel. Aceasta idee s-a schimbat intre timp, oamenii de stiinta si antrenorii realizand ca ai nevoie de un fizic special pentru anumite nise. Asa, sportivii au inceput sa se diferentieze unii de ceilalti."
“In sporturile unde inaltimea este premiata, precum baschetul, cei inalti au devenit si mai inalti.”, spune David Epstein.
In 1983, NBA a ajuns la un acord revolutionar prin care jucatorii deveneau parteneri si puteau primi incasari din bilete si drepturi TV. Astfel, orice tanar care din punct de vedere fizic putea intra in NBA, se orienta catre baschet, un fenomen care genera si venituri uriase.
“Aproape peste noapte, numarul sportivilor cu o inaltime de peste 2.13 m a crescut cu 10%. Astazi, unul dintre 10 jucatori din NBA are peste 2.13 m inaltime, dar asta este foarte rar. Atat de rar, incat daca veti cunoaste un american cu varsta intre 20 si 40 de ani, care are cel putin 2.13 m naltime, sunt 17% sanse ca el sa joace in NBA in acest moment. Puteti sa luati 7 barbati de 2.13 m inaltime in acest moment, iar unul dintre ei va juca in NBA."
"Daca luati Omul Vitruvian al lui Leonardo da Vinci, proportile ideale ale omului arata ca lungimea bratelor intinse este egala cu inaltimea corpului. Dar asta nu se respecta in cazul jucatorilor din NBA, unde bratele intinse depasesc inaltimea corpului. Asadar, nu sunt numai ridicoli de inalti, dar si absurd de lungi.”, mai explica jurnalistul Sports Illustrated.
“In sporturile unde fizicul mare este premiat, atletii mari au devenit si mai mari. In cele in care fizicul mic este un avantaj, atletii mici au devenit si mai mici. Inaltimea gimnastelor de elita a scazut de la 1.60 metri inaltime la 1.44 metri in ultimii 30 de ani.”
“In cazul unui jucator de polo, antebratul, in raport cu intreg bratul, este mai lung. In inot, corpul ideal trebuie sa aiba un abdomen lung si picioare scurte. Iar pentru alergatori trebuie sa fie invers."
Anatomia umana incurajeaza anumite sporturi. Indiferent de nivelul tehnologic, anumite gene performeaza in anumite domenii. Epstein vorbeste si despre femomenul tribului kenyan Kalenjin – sau tribul maratonistilor.
“Noi ne gandim la kenyeni ca la mari maratonisti. Ei se gandesc la tribul Kalenjin ca fiind un trib cu mari maratonisti. Acest trib inseamna 12% din intreaga populatie a Kenyei, dar o mare majoritate a lor este formata din maratonisti. Si asta pentru ca au un fizic distinct: picioare foarte lungi si piele foarte subtire la extremitati, formata astfel pentru o racire mai usiora a corpului."
"Ca sa intelegeti nivelul lor de performanta, ganditi-va ca numai 17 americani au reusit sa alerge maratonul in mai putin de doua ore si 10 minute. 32 de atleti din tribul Kalenjin au facut asta in luna octombrie a anului trecut. Iar populatia lor este de seama cu zona metropolitata a Atlantei (n.r. aprox. 4.9 milioane de locuitori)."
Autor: Catalin Andrei, [email protected]
Surse: MIT, Sports Illustrated, David Epstein - TED Talks, Discovery Magazine, Telegraph
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News