Premiera mondiala: o echipa de club la Campionatul Mondial! Decizia in fata careia nimeni nu poate sa se opuna

Athletic Bilbao e una dintre echipele de care un suporter nu are cum sa nu fie mandru. Indiferent daca pierde sau castiga. Indiferent daca se chinuie sau joaca cel mai frumos fotbal. Indiferent daca scorul e un detaliu rusinos in viziunea majoritatii. Athletic e clubul pentru care doar principiile conteaza.

Fotbalul adus de englezi si studenti in port la sfarsitul secolului al 19-lea a devenit carte de identitate pentru Tara Bascilor. Au invatat de la altii tot ce puteau sa invete, apoi au ramas singuri cu nebunia lor. De care sunt mandri si la care fotbalul calculat in milioane de euro nu i-a convins sa renunte.

Daca nu ai legaturi puternice de sange cu Tara Bascilor sau daca iti lipsesc argumente maxim de convingatoare cum ca ai 'Athletic' in ADN, atunci poti sa stai linistit, oricat de 'Balon de Aur' ai fi. La Bilbao, in 'catedrala' San Mames, n-o sa te simti niciodata 'acasa'.  Pentru ca n-o sa fii niciodata 'acasa'. Pentru fanii lui Athletic, 'acasa' nu are nicio legatura cu adoptia.

Exclusivismul nu e cea mai ieftina manie. Fotbalul lui Athletic a trecut prin momente cumplite, dar crizele n-au putut sa atinga principiile lui Bilbao. Clubul a ramas fidel politicii de a nu semna decat cu jucatori nascuti, crescuti sau cu puternice legaturi de sange in Tara Bascilor. Chiar daca si-au refuzat sansa de a face 'pasul urmator', in zona glamour a fotbalului, sefii clubului au transformat identitatea in moneda.

Athletic a acceptat ca poate invata de la altii. Tricourile care i-au facut cu adevarat echipa, alb-rosii, au fost aduse in 1909 de la Southampton, cadou de Craciun de la un student plecat in vacanta de sarbatori. Antrenori germani, brazilieni, argentinieni, englezi sau maghiari si-au facut publice tratatele de filosofie in fotbal la Bilbao. Atat. Totul pana la transferuri. Politica de scouting a clubului s-a oprit in regiune, iar biroul extern a functionat ca serviciu secret: doar pentru a gasi sange basc in rezultatele de analize ale jucatorilor-tinta.

Alaturi de Barcelona si Real, Athletic e singura echipa care a jucat doar in 'La Liga' de la infiintarea campionatului spaniol. Clubul e condus de reprezentantii alesi de cei 40.000 de socios, iar puterea e in mainile suporterilor. In sentimentul lor fara limita, in lupta istorica pe care au dus-o cu mentalitatile gresite.

Athletic e familia. La Bilbao, fotbalul se desparte evident in dreptul unei linii trasate fara drept de negociere: e Athletic, apoi vin restul. Mandria de a fi in 'Catedrala', in tricoul cu dungi imprumutat de 100 de ani de la englezi, e feelingul suprem al suporterilor de fotbal. Asa spun fanii lui Bilbao, iar nimeni n-are tupeul sa-i contrazica. Pentru ca puterea, pasiunea dincolo de limite, e la ei, in tribuna senzationala cat o natiune de pe Mames.

Athletic lipseste de la Mondial, insa bascii au Mondialul lor etapa de etapa, in Primera. O echipa nationala e gata oricand sa faca fata unui razboi inegal, cu monstrii corporatisti care isi evalueaza pasiunea in sute de milioane de euro.