Ronaldo si Messi n-au loc la echipa asta! Ei sunt adevaratii galactici! Clubul de care s-au indragostit milioane de oameni

St. Pauli. St. Pauli. St. Pauli. Daca citesti numele atent, n-ai cum sa nu ajungi cu gandul intr-o zona cuminte. Nu esti cu fotbalul german de liga saraca, nu faci parte dintr-o miscare anarhista, nu asculti muzica dubioasa? Atunci e clar. Ai toate sansele din lume sa crezi ca St. Pauli e o forta a binelui ratacita pe sport.ro.

In realitate, St. Pauli e unul dintre cele mai tari cluburi de fotbal din lume. Suporterii ei senzationali au hotarat asta si au fost atat de convingatori, incat nimeni n-a avut cum sa-i contrazica.

Fotbalul lor nu se joaca pentru rezultat. Nu s-a jucat niciodata. Nu se va juca niciodata. Principiile care tin stadionul plin sezon dupa sezon trebuie respectate. Pentru ca joaca unora in sportul asta inseamna mai mult decat calcule, promovari, retrogradari si euro. Mult mai mult. N-avem chef de clisee, dar St. Pauli chiar e un mod de viata.

Hamburg. Reeperbahn. Unul dintre cele mai mari pacate ale Europei. Bordeluri, cinematografe xxx, cluburi de noapte, sex shop-uri. Asta gasesti intr-o zi normala pe strada care bate de una singura tot cartierul cu felinar din Amsterdam. Inainte sa devina celebri, englezii de la Beatles au luat-o din bar in bar pe Reeperbahn, timp de doi ani si jumatate, pentru a cauta scene libere. "M-am nascut in Liverpool, dar am devenit barbat in Hamburg". Impactul puternic pe care aleea de langa port l-a avut asupra lui John Lennon ne ajuta sa credem ca au reusit. In afara istoriei Beatles, mila cu bec rosu aprins de la un capat la altul mai ascunde un secret: St. Pauli, echipa de fotbal.

"In anii '80, unul dintre baietii care stateau in port a adus un steag al piratilor la club. A fost o gluma de-a lui. O gluma pe care restul au luat-o in serios. A devenit simbolul nostru. Noi, saracii, ne luptam cu bogatii din fotbal. Cum e Bayern Munchen, de exemplu. Noi ne luptam cu ei si cu cei ca ei", e explicatia data de un suporter pentru craniul si oasele de pe emblema neoficiala a echipei.

Gluma a prins atat de bine, incat a intrat in istorie. La peste 30 de ani de cand St. Pauli a acceptat ca e o ALTFEL de societate, steagul cu cap de mort de pe sigla pastreaza intacta identitatea si principiile clublui. Pentru ca la St. Pauli pasiunea dincolo de orice conventii a fanilor face viata sa treaca frumos. Cu meciuri nebune pe stadion, cu beri numarate neatent dupa si inainte, cu zile in care fotbalul de corporatie e oriunde altundeva mai putin la Hamburg. In cartierul rosu, pe Reeperbahn.

Obisnuita sa nu se vada in spatele rivalei bogate SV Hamburg, St. Pauli si-a construit aura unica in anii '80. Atunci, grupuri uriase de anarhisti, prostituate, studenti rebeli si punkisti au inceput sa vina pe Millerntor, stadionul lui Pauli. Obisnuiti sa fie luati la intrebari, au gasit acceptare la nivel maxim in echipa cartierului care le consuma vietile. Ei au dat caracterul unic al arenei. Ei au pornit lupta cu orice forma de discriminare. Cu orice autoritate care se lua de libertatea lor. Si cu Hamburg, vecinul cu bani care nu i-a inteles niciodata.

"Noi am fost primii care au purtat tricouri cu mesaje impotriva rasismului intr-un moment in care nimanui din Germania nu-i pasa de asta. Fanii nostri sunt primii care s-au batut cu homofobia, cu rasismul, cu manifestarile impotriva normalitatii intre oameni", spune Sven Brux, angajat al clubului.

St. Pauli iubeste atat de mult diversitatea si libertatea de exprimare, incat a organizat in 2006 un campionat mondial al tarilor nerecunoscute oficial. Le-a dat astfel posibilitatea Tibetului si Groenlandei sa-si afiseze steagul intr-un mediu cu expunere maxima. Iar pentru cateva zile, cartierul rosu din Hamburg si-a luat numele de 'Republica St. Pauli'.

Bani. Milioane. Imagine. Promovare. Bundesliga, Bayern Munchen. Sunt cateva dintre lucrurile care ii vin in minte unui suporter clasic de liga a doua germana atunci cand e pus sa viseze in cuvinte. Nu e cazul si pentru fanii lui St. Pauli. Ei prefera lacrimile, zambetele, tipetele si emotiile sincere. Oricare ar fi ele. Obligatoriu, pe Millerntor. Stadionul lor nu-si va schimba niciodata numele, indiferent de ofertele care vin in birouri.

Presedinte pana in 2010, Corny Littmann, primul conducator din fotbalul german care a recunoscut ca e gay, explica: "In 2003, toti jucatorii au plecat de la echipa. Nu mai aveam deloc bani. Aveam o multime de intrebari la care trebuia sa raspundem: cum salvam fara sa afectam indentitatea clubului? A fost foarte dificil. Din punct de vedere financiar, eram la pamant. A trebuit sa reinvantam totul". Cunoscut om de teatru, Littmann a pornit mai multe campanii de marketing care au avut un succes de proportii in piata. Veniturile din produse promotionale cu insemnele lui St. Pauli ajunsesera la 8 milioane de euro in momentul in care el a renuntat la post, in mai 2010.

"Toate cluburile din Germania au un sponsor principal. Hamburg si-a vandut mereu drepturile asupra numelui stadionului. Dar cum poti construi o identitate a echipei cand faci asta? Fanii nostri au decis ca noi nu vom face asta niciodata, desi ne costa milioane in fiecare an. Hamburg ia jucatori pe bani putini si ii vinde scump. Cum sa ajungi sa ai o identitate cand esti doar un magazin pentru Europa? E imposibil", crede Littmann.

Fost jucator si antrenor la club, Holgar Stanislwski, e de parere ca St. Pauli nu va ajunge niciodata la nivelul lui Bayern sau al Borussiei Dortmund. Pentru ca nu vrea. "Unii dintre suporterii nostri nu agreeaza nici macar campaniile de merchandising pe care le facem. Dar, ca sa mai jucam din cand in cand in Bundesliga, trebuie sa facm si asta. Poate va trebui sa construim si un stadion nou. Cand jucam in prima liga, aveam un buget de 50 de milioane de euro, desi toti ceilalti aveau cel putin 80 de milioane. Dar, noi trebuie sa fim St. Pauli. Iar asta e foarte, foarte complicat. Si frumos in acelasi timp", spune Stanislawski.

Stadionul de 30.000 de locuri e plin la toate meciurile. Pe Millerntor e aceeasi atmosfera indiferent de meci, de adversar sau de criza. Pentru ca St. Pauli e chiar un mod de viata. Modul care face cliseul asta sa merite sa mai existe.

"Da, St. Pauli e viata, in toate formele ei. Noi nu vrem sa facem bani. Noua doar ne place fotbalul. Chair daca promovam, chiar daca retrogradam, chiar nu conteaza!". Asta e textul pe care orice nebun dupa St. Pauli e gata sa-l spuna. Indiferent cine incearca sa-l cumpere. Indiferent cum.

St. Pauli, locul 8 in Zweite Bundesliga, n-are nicio sansa de a termina pe locurile care trimit in prima liga la finalul sezonului. E la 10 puncte de barajul pentru promovare si asteapta deja campionatul viitor. Unul in care e pregatita sa joace din nou cu felinarul aprins pentru visul ei simplu: sa ramana aceeasi.