Cătălin Oprișan spune o poveste de pe ”Anfield”: Ce caută un suporter Everton în ”The Kop”, printre fanii lui Liverpool?

de Cătălin OPRIȘAN

”Mama și tata s-au găsit în Torquay, Devon, unde lucrau amândoi. Era 1975. S-au cunoscut, s-au plăcut, s-au căsătorit. Așa am apărut eu”, povestește Joanna Kelly. Căsnicia dintre ei n-a mers, aveau să se despartă, dar Michael David Kelly venea adesea să-și viziteze fiica. ”Știu că au continuat să comunice prin scrisori. Apoi, a început să-mi trimită și mie. Punea bani în ele, îmi scria să-mi cumpăr ce-mi place”. 

Într-o zi, de aniversarea celei mici, familia s-a reunit. În bucătărie a apărut un paianjen. ”E imens!”, a țipat fata. ”Nu vă panicați, îl voi prinde!”, a strigat Michael David. Dar insecta a scăpat și a aterizat pe piciorul său. ”A înghețat, era împietrit! Așa am aflat că are frică de paianjeni, în timp ce mama râdea de se prăpădea. Momente frumoase”.

Steve (stânga), fan Everton. Mike, dreapta, fan Liverpool. Frați

Altădată s-au dus la carnaval. Niște sportivi invitau lumea la dans, pe un fel de vas plutitor. ”Tata a simțit că au pus ochii pe el, m-a tras de mână, am fugit și ne-am ascuns într-o baie. Priviți poza sa! Veți vedea că-i plăcea să se distreze, că râsul și bucuria mergeau alături de el. Cred că am fost jefuiți de o relație! Da, acestea este titlul: tată și fiică, jefuiți de o relație!”.

Michael David Kelly s-a stins în tragedia de pe ”Hillsborough”, 15 aprilie 1989. 38 de ani și jumătate.

”Cum naiba să accept că e numărul 72? Îl chema Michael David Kelly!”

Acolo, după tragedie, toate au fost statistică. Partea umană a dispărut, s-a evaporat. ”A fost una dintre cele 96 de victime. Cadavrul cu numărul 72. Cum naiba să accept că e doar un număr? Numele lui era Michael David Kelly, născut la 1 martie 1951, de ziua Sfântului David, e clar?”. Spunând asta, Steve Kelly, fratele, spumegă. ”În viață, era un individ, în moarte, devine număr, nu?”

Mike era cu doi ani mai mare. Citea ”Război și Pace”, Tolstoi. Iubea muzica. ”John Lennon era omul nostru!”. Însă el îi iubea și pe Bob Dylan, Eric Clapton, pe cei de la ”The Stones” ori pe cei de la ”The Animals”. 

La fotbal, însă, apele sau scindat. Mike era cu Liverpool, Steve ar fi vrut la fel. ”Am adus acasă, pe la nouă ani, o fotografie cu Ian St John, peste 300 de meciuri la cormorani. Am lipit-o pe un perete. Mi-a spus să o dau jos, că ajunge un suporter LIveropol în casă! Așa am trecut la Everton”, rememorează fratele. Mergeau și pe ”Goodison Park”, îl urmăream și pe George Best.

• Dintre cele 96 de victime, 38 aveau între 10 și 19 ani!

Scârbit că în Liverpool nu se găsea de muncă, Mike a plecat pe mare. Îl rugase pe Steve să citească, zilnic, ziarul local, să-i scrie ce se petrece cu echipa sa. Când s-a întors, glumea că vrea să recupereze meciurile pierdute. Pe 15 aprilie 1989, a mers la finala FA Cup de pe ”Hillsborough”, stadionul lui Sheffield: Liverpool – Nottingham Forest. Se stabilise în Bristol, dar ”microbul” nu-i dădea pace.

Singurele sale preocupări erau acesta: ”Să merg la meci și să aud că mama e bine!”. ”Joanna trebuie să știe că tatăl ei nu a fost un huligan, cum au tot încercat să spună politicienii. Mergea la partidele din weekend, era ceea ce se numește un fan atât de experimentat, încât nici azi nu știu cum a devenit victimă în acele evenimente îngrozitoare”, spune Steve. 96 de morți (n.a. – în 2021, Andrew Devine, supraviețuitor, a fost cea de-a 97-a victimă mortală, ca urmare a problemelor din 1989). Mike a devenit cadavrul ”72”. 

Da, poate nu e cea mai clară imagine, dar este una dureroasă!

Anii au trecut. Sora lor, Joan, care a militat pentru restabilirea adevărului, s-a stins, subit, în 2001. Steve și Joanna nu și-au mai vorbit. ”N-am vrut să creadă că-l folosim pe Mike ca un fel de înlocuitor pentru relația noastră”, încheie el. 

Când e meci pe ”Anfield”, un suporter al celor de la... Everton, echipat în alb și albastru, se duce în ”The Kop”. Poartă un fes pe care scrie ”96” și privește meciurile echipei al cărei fan n-a devenit! E Steve Kelly, cel care se duce, mereu, pe locul ocupat, cândva, de fratele său... Nimeni nu-l ceartă, nimeni nu-i spune nimic.