SPECIAL O poveste despre decizii și consecințe: vicecăpitanul Angliei a ales mirajul banilor și va vedea EURO 2024 la televizor!
Anglia
Debutat la națională în 2010 într-un amical cu Franța, avea la activ 81 de selecții și era văzut de Southgate drept un factor de echilibru în vestiar, un tip experimentat care poate ajuta chiar și dacă nu e într-o formă sportivă grozavă, un liant între tinerii din lot și staff-ul tehnic.
Jordan Henderson (33 de ani), vicecăpitan al Angliei și participant cu Albionul la șase turnee finale, a fost lăsat de selecționerul Gareth Southgate în afara lotului lărgit de 30 de jucători pentru Campionatul European de Fotbal din Germania.
O poveste despre decizii și consecințe
O decizie venită logic, care nu a surprins prea mulți fani ai fotbalului englez, și care are la bază o alegere făcută de fostul căpitan al lui Liverpool în vara lui 2023, când a alergat după mirajul banilor saudiților de la Al-Ettifaq în detrimentul fotbalului de înaltă performanță. Doar un an mai târziu, mijlocașul legitimat la Ajax Amsterdam plătește prețul și va urmări din fața televizorului cum foștii camarazi din națională vor încerca să aducă acasă primul trofeu continental din istorie.
 (1).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=4375%2C3268%2C0%2C0&w=190)
-Photoroom.png?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=959%2C716%2C45%2C0&w=190)
Când Steven Gerrard a semnat cu Al-Ettifaq în iulie 2023, Jordan Henderson, fostul său coleg de la Liverpool, a fost primul fotbalist din Premier League pe care l-a ofertat. La 32 de ani, câștigător al titlului în Anglia și al Ligii Campionilor, căpitanul de pe Anfield Road a acceptat un salariu de 375.000 de lire sterlin pe săptămână, de aproape trei ori mai mult decât primea de la "cormorani", pentru a ieși din fotbalul mare și, după propriile spuse, a încerca să pună umărul la transformarea ligii din Arabia Saudită în una dintre cele mai bune de pe pământ.
Mirajul banilor i-a scăzut capitalul de imagine
În timp ce conturile îi erau alimentate de petrodolarii saudiților, Henderson a început să-și dea seama că Orientul Mijlociu nu e și nu va fi lapte și miere pentrun un englez cu principii. În fotografia de prezentare la Al-Ettifaq, banderola de căpitan în culorile curcubeului i-a fost blurată de către saudiți, iar comunitatea LGBTQ+, al cărui susținător era, a început să-l critice vehement pentru mutarea într-o țară în care homosexualitatea e ilegală și aspru pedepsită.
Un tip care alerga "umăr la umăr" cu minoritățile sexuale discriminate și care lupta alături de acestea pentru obținerea drepturilor, Henderson a oferit un prim indiciu în septembrie, când a dat un interviu în care și-a asumat decizia transferului în Arabia Saudită și în care a cerut scuze comunității LGBTQ+. Asta și pentru că uriașul capital de imagine câștigat în pandemie, când a fost portavocea care i-a convins pe fotbaliștii din Premier League să doneze o parte din salariu pentru personalul medical care lupta contra COVID-19, începuse să se evapore. Pentru englezi era aproape de neconceput ca un Membru al Ordinului imperiului Britanic să aleagă banii unui sistem considerat opresiv.
Convins după șase luni
Veniți dintr-o cultură total diferită, soția Rebecca și cei trei copii nu s-au putut adapta rigorilor unei vieți complet schimbate, în ciuda faptului că locuiau în Bahrainul mult mai liberal decât orașul saudit Dammam. A fost unul dintre argumentele care l-au convins pe Henderson să rupă contractul cu echipa lui Steven Gerrard după doar șase luni în care a conștientizat că paradisul promis în momentul transferului nu există.
Obligat să joace mai mereu la temperaturi de peste 30 de grade Celsius, s-a văzut pus în ipostaza în care a dat Anfield Road și zecile de mii de fani pe stadioane goale și un campionat plin de bani, dar fără suflet. Dacă la primul meci pe teren propriu, cu Al Nassr-ul lui Ronaldo și Mane, Al-Ettifaq a avut peste 13.000 de suporteri, punctul culminant a fost o partidă care a adunat în tribune doar 696 de suporteri. A renunțat la bani după jumătate de an și 19 meciuri jucate, dându-și seama că nu are nicio șansă să schimbe ceva în noul mediu:
"Când am luat decizia, m-am gândit că, dacă nu merg acolo, nu putem face decât să băgăm capul în nisip și să criticăm alte culturi și alte țări de undeva de departe. Dar nimic nu se va întâmpla, nimic nu se va schimba. Cred că oamenii știu care sunt viziunile mele. Și mai cred că e un lucru pozitiv să ai în Arabia Saudită pe cineva cu viziunile mele. Nu a fost o decizie ușoară, dar a fost cea mai bună pentru mine și familia mea", spunea, la plecare, omul care a strâns 492 de meciuri pentru Liverpool.
Înapoi în fotbalul mare, dar prea târziu
Om în care Southgate își punea încrederea și voce autoritară în vestiar, Henderson a fost convocat pentru ultimele meciuri din preliminariile EURO, cu Malta și Italia, și chiar a purtat banderola de căpitan al Angliei într-o partidă amicală contra Australiei, pe Wembley, înainte să se transfere la Ajax Amsterdam pentru a-și spori șansele de a prinde un bilet în avionul spre Germania.
Doar că nici decizia de a schimba continentul, a doua oară în șase luni, nu s-a dovedit inspirată. La Amsterdam a dat peste un mare club aflat în derivă, pe care l-a găsit la 23 de puncte în spatele liderului PSV și eliminat din Cupa Olandei de amatorii de la HSV Heracles. În interviul acordat la prezentarea oficială a vorbit despre trecutul faimos al "lăncierilor", însă lucrurile au mers din rău în mai rău, cu fani răsculați împotriva conducerii, un 0-6 în derby-ul cu Feyenoord și o clasare pe locul al cincilea la finalul campionatului, la 35 de puncte de campioana PSV Eindhoven.
Ratează al șaptelea turneu final
Luni, când Gareth Southgate a anunțat cele 30 de nume cu care va pleca în cantonamentul în urma căruia va definitiva lotul de 26, Jordan Henderson a fost "sărit", alături de Marcus Rashford și Raheem Sterling.
Debutat la națională în 2010 într-un amical cu Franța, avea la activ 81 de selecții și era văzut de Southgate drept un factor de echilibru în vestiar, un tip experimentat care poate ajuta chiar și dacă nu e într-o formă sportivă grozavă, un liant între tinerii din lot și staff-ul tehnic.
Are la activ șase turnee finale (EURO 2012, 2016 și 2020, Cupele Mondiale din 2014, 2018 și 2022), dar nu îl va prinde și pe al șaptelea. Dacă în cazurile lui Rashford și Sterling a fost vorba despre lipsa realizărilor și o concurență acerbă pe post, în al lui Henderson se poate vorbi despre o decizie total neinspirată. Un sac de bani care-i poate refuza visul numit câștigarea titlului european cu Three Lions.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
