VIDEO EXCLUSIV Constantina Diță, mărturisire la Poveștile Sport.ro. "Am primit ofertă să alerg pentru Statele Unite!" De ce a refuzat
Constantina Diță a fost invitata lui Andru Nenciu la Poveștile Sport.ro, emisiune difuzată de VOYO.
Constantina Diță (52 de ani) a răspuns în cadrul emisiunii Poveștile Sport.ro, difuzată de VOYO, și setului de întrebări-fulger. Campioana olimpică la maraton din 2008, prezentă în Cartea Recordurilor la capitolul "cea mai vârstnică medaliată cu aur olimpic a probei de 42,195 km", a spus, mai în glumă - mai în serios, ar putea să alerge sub trei ore maratonul.
Pușa e stabilită de ani buni în Erie (Colorado, Statele Unite), dar vine anual în România pentru a organiza cursa sa de suflet.
Care este cea mai frumoasă declarație pe care ți-a făcut-o un fan?
Au fost multe, după ce m-am retras din activitate mi s-a spus că sunt foarte frumoasă. Mă știa cum apăream în timpul unui concurs și cum arătam după concurs.
În cât timp ai alerga astăzi maratonul?
Dacă m-aș antrena de 3-4 ori pe săptămână, cred că aș alerga sub 3 ore, dacă aș alerga câte două zile pe săptămână, cred că peste 3 ore. Am făcut o alergare de 15 kilometri în urmă cu șase săptămâni, sunt obișnuită, când ies să alerg nu fac 4-5 kilometri, ori fac de la 10 kilometri în sus, ori nu fac deloc.
Ai primit o ofertă să alergi pentru Statele Unite?
Am primit ofertă, nu am acceptat pentru că eu am vrut să mă retrag din cariera de sportiv alergând pentru România. Prima dată au vrut să merg la club acolo, în SUA ,și să alerg în echipa lor, eram deja în topul mondial pe proba de maraton, eram cetățean de onoare și voiau să fac parte din echipa Statelor Unite la Campionatul Mondial.
Ai stat puțin în cumpănă?
Nu am stat niciodată în cumpănă, eu sunt foarte patrioată.
Unde păstrează medalia de la JO 2008
Cât ai slăbit în timpul maratonului din Beijing?
Nu slăbeam de obicei în timpul maratonului foarte mult, poate un kilogram, unul și jumătate.
Unde păstrezi medalia de aur de la Jocurile Olimpice?
În seif o păstrez. E cu o singură cheie închisă. Știe și copilul cifrul.
Care e cel mai frumos, dar cel mai trist lucru care s-a întâmplat la un antrenament prin România?
Cel mai frumos, momentul în care mă antrenam în țară, mergeam la București, în Parcul Tineretului și mă oprea cineva să facem poze. Cel mai trist a fost perioada când mă antrenam după Jocurile Olimpice în Snagov, acolo în pădure făceam antrenament pe asfalt și cineva a trecut cu mașina și a aruncat cu bere pe noi. Eu mă antrenam oricum afară, atunci venisem în România, cred că aveam Campionatele Naționale și făceam acomodarea de altitudine față de Statele Unite. A fost un gust foarte trist, ținând cont că eram campioană olimpică, să ți se întâmple asta la tine în țară îți lasă un gust trist.
Te-ai gândit vreodată să îți cumperi un apartament în Beijing?
Nu m-am gândit, cu toate că am fost prima dată acolo în 1999, dar nu m-a atras. Cred că mi-ar fi plăcut mai mult să îmi cumpăr în Japonia. Respectul pentru sportivi e foarte mare.
Care e cursa după care ai terminat cu cele mai multe răni la picioare?
Ținând cont că am avut adidași foarte buni în competiții, nu am avut răni după cursele de maraton. La antrenamente da, pentru că am avut adidașii care nu erau cum trebuie pe piciorul meu și am avut răni, ne mai cădea câte o unghie, dar nu în timpul cursei. O să lupt pentru a aduce Campionatul Mondial de semimaraton în România, în 2025, vom vedea și dacă vom fi aleși ca și țară. Vom candida în luna august a acestui an. Evenimentul meu sper să urce cât mai mult la nivelul World Athletics, iar peste 10 ani sper să mă văd și în România.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
