INTERVIU Big Ghiță: „Pentru mine nu a fost muncă, ci plăcere, joacă. Mergeam la antrenamente zâmbind. Eram fericit”

Am rememorat cu „Big Ghiță” duelurile cu Michael Jordan din NBA, am vorbit despre calitatea campionatului românesc de baschet și despre invazia de jucători străini, despre filmul în care a jucat alături de cunoscutul actor american Billy Crystal („My Giant)”, dar și despre copiii talentați de la noi și din Statele Unite.

Ai rămas un fan al U Cluj, ai fost la meciul 4 cu Oradea, nu?

Da, am fost. Eu sunt un fan al baschetului. Mi-au plăcut mult ambele echipe, foarte echilibrate valoric.

Cum ți se pare baschetul românesc la ora actuală?

Nu se compară cu ce se juca pe timpul meu. Calitatea e foarte bună acum, extraordinară. Nu mai vezi jucători care să joace cu a-ntâia. Nu mai sunt atâtea pase greșite. Nu mai este ce-a fost.

Sunt prea mulți străini?

Sunt mulți străini, dar asta dă și calitate baschetului. Îi obligă și pe români să lucreze și să munceasă mai mult.

Dar românii nu prea mai au loc...

Cei care muncesc și care sunt serioși pot juca. Acum, nu poți să ai loc pentru toți românii. Nu mai vrem să ne întoarcem la baschetul ăla în care jucătorii nu puteau da o pasă. Jucătorii devin mai buni având o astfel de concurență. Competiția între jucători face bine, duce la progres.

„Dacă ai mentalitate și muncești, atunci devii mai bun”

La fotbal se spune că sunt prea mulți străini în campionatul românesc, în loc să joace românii, de care avem nevoie pentru naționale. La baschet nu e la fel?

Dacă ai avea mai mulți români într-o echipă, la fotbal sau la baschet, nu contează, și n-ar fi competiție, crezi că ar deveni românii mai buni? Și-atunci, la ce ne uităm? Ne uităm la ce se creează, anume o competiție mai mare. Dacă ai mentalitate și muncești, atunci devii jucător mai bun. Dacă nu ai chestiile astea, atunci nu ai cum să progresezi.

Tu cât ai muncit ca să ajungi la nivelul la care ai ajuns?

Sincer, nu cred că a fost muncă, am făcut ce mi-a plăcut. Când faci ceva de plăcere, nu e muncă, man. E o joacă. Mergeam la fieare antrenament pozitiv, mereu cu zâmbet. Eram fericit. Nu am zis niciodată: „A, iar trebuie să mă duc la antrenament...”

Ce adversar îți punea cele mai mari probleme?

La fiecare meci, era un adversar foarte bun.

Michael Jordan era „full package”!

Michael Jordan cum era? De pe altă planetă? Ai jucat de multe ori contra lui.

Era superbun. Foarte rapid, extrem de inteligent în meci, foarte dedicat, atletic, talentat. Avea tot, full package.

Am văzut serialul The Last Dance, cu Michael Jordan. Era atât de combativ, de supărăcios...

El voia să câștige tot timpul. Era un Winner, man, nu era un looser. Nu concepea să piardă, nu exista așa ceva la Michael Jordan. Cum se comporta cu colegii lui și cum juca... Nu accepta să piardă un meci.

De-aia a și câștigat șase titluri.

Păi bineînțeles!

Te-ai mai văzut cu el pe undeva după ce te-ai lăsat?

Ne-am mai întâlnit la câteva acțiuni organizate de NBA.

Ai mai juca într-un film dacă ți s-ar mai propune? Să zicem un film despre cariera ta.

Nu știu. Poate. E posibil, da.

„Billy Crystal, un om fain, cu o energie pozitivă”

Cum a fost pentru tine experiența ca actor?

Foarte, foarte, foarte frumoasă. Am avut și onoarea să lucrez cu Billy Crystal, un om fain, cu o energie pozitivă.

Ai mai vorbit cu el de atunci?

Da, ne mai sunăm, dar rar. Poate o dată la un an.

Ce a spus despre prestația ta în film?

A zis că a fost ok. Pentru un începător, pentru un neprofesionist, a fost foarte bine.

Ai făcut ceva cursuri înainte?

Nu, n-am făcut nimic.  Eu nu sunt actor, n-am fost la niciun curs de actorie. Doar ce am învățat de la Billy.

Și nici nu erai actor pe teren, să simulezi...

Eu am jucat baschet de plăcere, eram un jucător corect.

„Nu m-a măsurat nimeni!”

Care este înălțimea ta reală, 2.31 sau 2.32? Am găsit ambele variante pe net...

Sincer, habar n-am. Nu știu. Fiecare cu părerea lui. Nu m-a măsurat nimeni.

Ai fost la acest turneu de baschet pentru copii de la Timișoara. Sunt talentați copiii români?

Toți copiii sunt talentați, au aceleași abilități până la 11-12 ani.

Și unde se face diferența?

Există o ruptură. Cred că sunt mai atleți copiii americani. Dar am văzut și în România copii talentați. Uite, David Lăpuște de la Cluj e foarte bun. Are 18 ani. Sau Dragoș Lungu, tot de la Cluj, și tot 18 ani. El va merge în toamnă la o Universitate din California.

Mănâncă mai bine, se antrenează mai bine copiii din America?

La ora actuală, nu mai contează să fii foarte tehnic, ci să fii exploziv, atletic. Ăsta-i baschetul actual. Trebuie să acționezi și să reacționezi rapid.

U BT Cluj i-a propus să fie ambasadorul clubului

Ești ambasadorul clubului Washington Wizards. U BT Cluj ți-a propus această funcție?

De foarte multe ori mi-au propus. Dar nu sunt aici, man. Eu oricum lucrez mult cu Mircea Cristescu (n.r. - CEO al U BT Cluj), îl ajut cu orice are nevoie. De când am plecat în America, în fiecare vară mă întâlnesc cu Mircea și povestim ce e nou, ce se mai face prin baschetul american.

Ultima întrebare: Cum se vede din America războiul din Ucraina? Cum îl vezi tu?

Războiul din Ucraina? Păi nu s-a terminat?

Ai o opinie despre ce se întâmplă acolo?

Părerea mea este cea pe care ți-am spus-o. Războiul e făcut de oameni, pacea e făcută tot de oameni. Nu vreau să mă bag în astea. Sincer, nu mă interesează așa de tare.