Cătălin Oprișan și povestea lui Ricky Rubio, retras de la națională și din NBA: ”Mintea mea s-a ascuns într-un loc întunecat!”

Baschet

Data publicarii: 15 Ianuarie 2024, 10:27

Data actualizarii: 02 Noiembrie 2024, 10:30

Îmi aduc aminte de parcă a fost ieri. Plecasem pe un Barcelona – Real Madrid, la prietena mea, Beth. Așa, ca o curiozitate, al său unchi, Marco Antonio Boronat, îl păstorise, câteva luni, pe al nostru Marin Dună, la Logroñes.

TAGS:

Catalin OprisanRicky Rubiobaschet

de Cătălin Oprișan

În dimineața partidei, m-a întrebat dacă nu vreau să ne umplem timpul cu un meci de baschet. ”Mergem la DKV Joventut, la Badalona, să vezi ceva tare!”. ”Tare” era Ricky Rubio, un ”chaval” cu numărul 32 pe un maieu ce părea că-l strânge la glezne, cu părul cuib de rândunică. Debutase în baschetul mare spaniol cu câteva zile înainte, la 14 ani, 11 luni și 24 de zile, într-un meci cu Granada.

Ne-am dus. Ăst mic, sculă, dezinvolt, într-o trupă cu Alex Mumbru ori Rudy Fernandez, de mai joacă și acum la Real Madrid. Nu pot zice că l-am mai urmărit, constant, de atunci. După vreo patru sezoane a ajuns la Barcelona, a luat Euroliga, apoi a anunțat că vrea în NBA. 12 ani a rămas pe acolo, la Minnesota, Utah, Phoenix ori Cleveland, cu 712 meciuri.

Pierderea mamei, Tona, l-a scos de pe linie puțin. Femeia luptase, patru ani, cu un cancer de plămâni. N-a mai vrut să stea pitit. ”După ce mama s-a dus, am început să mă întreb de ce trebuie să mă mai ascund? Da, nu îmi era bine, nu mă simțeam ok, cum să zic altfel? Dacă vrei să plângi, înseamnă că ești slab: nu, din contră! Să-ți exprimi sentimentele e un semn de putere, de forță. Am trecut printr-o depresie. Pasiunea mea, baschetul, dispăruse. Zici că poți, dar nu e așa, te afectează!”, avea să declare. Și-a dat seama că are doar două opțiuni: să dea vina pe toți și pe toate sau să învețe și să devină mai puternic. Alături de Victor Claver, al cărui tată, Paco, se stinsese de aceeași boală ca și mama sa, Ricky a născut o fundație, în 2018, pentru ca lumea să conștientizeze și să lupte contra nenorocirii.

A debutat la vremea generației cu cheia de gât în campionatul Spaniei

N-a fost ocolit de necazuri. Din contră! Pe 29 decembrie 2021, pac!, ruptură de ligamente încrucișate, la stângul, într-un moment în care totul părea că merge strună! Aceeași leziune suferită în 2012, în martie, după un cioca-boca împotriva lui Kobe Bryant. De data aceasta, 13 luni de absență. ”Trecuseră vreo două săptămâni de la operație, am ajuns acasă, aveam cârjele. Nu știam cum să cobor scările. Era cinci dimineața și am început să plâng”, avea să recunoască la podcastul ”El Reverso”.

A fost ”șomer” până în ianuarie 2023. Spera să rupă norii când revenea, a investit mult în recuperare, dar, în cele 33 de partide ce au urmat, a reușit doar o medie de 5,2 puncte... A pierdut Europeanul de baschet din 2022, cu naționala Spaniei, după ce ieșise campion mondial și MVP-ul turneului final din 2019, prinzând, pe tamponul trenului, și Jocurile Olimpice de la Tokyo, convins de soția sa.

Are 157 de meciuri la echipa națională: un titlu de campion mondial, două europene, un argint olimpic, în 2018, două bronzuri europene și altul olimpic

În vara anului trecut, Mondialul bătea la ușă. Presa anunța că va avea de luptat cu Lorenzo Brown pentru postul său, dar americanul naturalizat s-a rupt, așa că Ricky a rămas singur. Atunci a venit bomba: Rubio avea să plece din cantonament, acuzând o problemă de sănătate. Mentală. Nici măcar Rudy, ”căpitanul”, fratele său, colegul de cameră, nu și-a dat seama ce se petrece. ”Simțeam că am nevoie de o îmbrățișare”, declara. Discuții cu Jorge Garbajosa, președintele, cu Sergio Scariolo, antrenorul. Fără succes. Câteva declarații succinte și asta a fost tot. Retragerea de la națională.

La Minnesota a prins o perioadă bună

”30 iulie a fost una dintre cele mai dure nopți din viața mea (n.r. – seara în care a luat decizia de a pleca de la echipa Spaniei). Mintea mea s-a ascuns într-un loc întunecat. Știam că într-acolo merg, dar nu gândem că nu pot controla situația. A doua zi am comunicat decizia de a mă retrage din cariera de profesionist.

Într-o zi, atunci când va veni timpul, doresc să pot împrărtăși cu voi experiența prin care am trecut, pentru a le explica și celorlalți, care trec prin treaba asta, de ce trebuie să se ferească. Deocamdată, păstrez pentru mine anumite lucruri”, a adăugat în ziua în care a anunțat despărțirea și de echipa de club, Cleveland. Părăsise naționala, părăsise NBA-ul. Câteva supoziții făcute, nimic oficial. Ricky Rubio, băiatul care debutase la nici 15 ani, are multe de povestit.

”A ajucat 12 ani în NBA și cred că asta l-a cam ars puțin. Dacă va fi să revină, va ajuca acasă. Deocamdată, se liniștește la golf”. Vorbele lui Esteve, tatăl său.

Articol recomandat de stirileprotv.ro

Ce purtau militarii nord-coreeni văzuți la Donețk. Șeful spionilor de la Phenian, oferit și el Rusiei