Născut și crescut în inima Chicago-ului, Derrick Rose a fost un talent înnăscut. Încă de la o vârstă fragedă, și-a condus școala (Simeon Academy) spre victorii consecutive în campionatul statal.
Efortul n-a fost în zadar, iar această ascensiune l-a propulsat în topul preferințelor universităților. Tânărul D-Rose avea să aleagă în cele din urmă Memphis.
Un singur an a fost suficient pentru ca Rose să își lase amprenta, când avea să ducă echipa până în finala NCAA.
Visul NBA devenise realitate în 2008, când avea să fie "first pick-ul" de la Chicago Bulls, aducând speranța în "Orașul Vânturilor" după retragerea legendarului Michael Jordan.
Rookie of the year
Rose a debutat explzivîn NBA, iar după câteva luni de trudă avea să ia acasă titlul de Rookie of the Year.
În sezoanele următoare, a continuat să se dezvolte, devenind un jucător complet, capabil să marcheze, să paseze și să conducă echipa.
Sezonul 2010-2011 a fost apogeul său. Cu o medie impresionantă de 25 de puncte, 7.7 pase decisive și 4.1 recuperări, a condus Bulls pe primul loc în Conferința de Est.
Eforturile sale au fost încununate cu titlul de MVP, devenind cel mai tânăr jucător din istorie care a primit această onoare.
Accidentarea care l-a împiedicat să devină rege
Pe 28 aprilie 2012, într-un meci din prima rundă a playoff-urilor împotriva celor de la Philadelphia 76ers, Rose și-a rupt ligamentul încrucișat anterior.
A fost momentul care a schimbat definitiv cursul carierei sale. Era un simplu drive spre coș, un pas exploziv și o oprire bruscă – acțiuni pe care le făcuse de sute, poate chiar mii de ori. Dar de data asta, genunchiul nu a mai rezistat.
Accidentare nu i-a răpit doar sezonul 2012-2013, ci și încrederea pe care în sine. Rose s-a reîntors pe teren un an mai târziu, dar părea o umbră a jucătorului care fusese. Explozia nu mai era aceeași, iar fiecare aterizare era însoțită de o teamă nevăzută.
Din păcate pentru el, pentru mine, pentru toți telespectatorii, accidentările au continuat. Ruptura meniscului în 2013, alte probleme la genunchi în 2015, apoi o serie de transferuri care l-au dus de la Bulls la Knicks, apoi la Cavaliers și Timberwolves. De fiecare dată când părea că își regăsește ritmul, o nouă accidentare îi tăia avântul.
Noaptea de Halloween din 2018
31 octombrie, 2018. Dacă există un moment în care Derrick Rose părea că și-a regăsit sufletul pe teren, acesta a fost în meciul împotriva celor de la Utah Jazz în noaptea de Halloween din 2018.
De această dată în tricoul celor de la Minnesota Timberwolves, aveam să revedem puștiul îndrăgostit de baschet din Illinois. A marcat 50 de puncte, cel mai mare total al carierei sale, și a adus victoria echipei sale. La final, lacrimile i-au umplut ochii, iar toată sala a aplaudat în picioare: STANDING OVATION.
A tras, a îndurat, cu sudoarea ce-i acoperea lacrimile, iar baschetul l-a răsplătit pentru toți anii de suferință. Nu mai era MVP-ul de odinioară, dar era, fără îndoială, un luptător care refuza să se lase doborât.
În 2024, la 36 de ani, Derrick Rose a decis să-și agațe ghetele în cui.
