EXCLUSIV Fotbalistul român de la Fiorentina devenit boxer profesionist și campion național în Italia: ”Ăsta e numai începutul!”
Box
Cătălin Ionescu, pugilist în vârstă de 25 de ani născut în România, a vorbit cu sport.ro despre trecerea de la fotbal la box, despre titlul câștigat prin KO în fața unui adversar mult mai experimentat și despre faptul că nu a fost contactat vreodată de cineva din țară.
”Marble Man” Cătălin Ionescu a devenit în urmă cu câteva zile campion al Italiei la categoria super pană, boxerul român în vârstă de 25 de ani câștigând titlul prin KO în fața unui adversar mai experimentat, Nicola Henchiri (32 de ani).
”Meciul a fost scurt, dar de o mare intensitate. În a doua repriză, după două stângi și o serie de lovituri ale lui Ionescu, Henchiri a fost trimis la podea. După ce a fost numărat, Henchiri a continuat cu greu și a fost lovit din nou, iar arbitrul a oprit meciul”, a scris agenția italiană ANSA.
Într-un interviu în exclusivitate pentru sport.ro, Cătălin a povestit cum a ajuns din România în Italia, cum a trecut de la fotbal la box, cât de greu a fost meciul pentru titlu și cum nu a fost vreodată contactat de oficialii sportului de la noi din țară.
Cătălin, felicitări pentru titlul de campion! Însă știu că ai jucat destulă vreme fotbal, cum ai ajuns în Italia în primul rând și cum a fost trecerea la box?
Mulțumesc! Așa e, am jucat fotbal aproximativ șapte ani, pe posturile de fundaș dreapta și fundaș stânga. Eu am crescut într-un sat de lângă București, Cartojani, din comuna Roata de Jos, dar sunt născut în Alexandria, pentru că mama a avut niște complicații la nașterea mea și a trebuit să ajungă la un spital din oraș.
În Italia, primul a plecat tata, iar după un timp am ajuns și eu împreună cu mama, aveam șapte ani și jumătate. Aici am început cu fotbalul, am fost legitimat la două echipe, Lastrigiana și Ginestra Fiorentina.
Ginestra Fiorentina este un club asociat cu Fiorentina, un satelit. Practic, echipa din Serie A are prima opțiune să ia de aici un copil talentat care i-a atras atenția.
În paralel cu fotbalul, de pe la 12 ani am mers și la box, mergeam vară de vară la sală împreună cu un prieten, după ce se termina sezonul fotbalistic.
La 16 ani a lăsat definitiv fotbalul pentru box
Când te-ai decis să abandonezi definitiv fotbalul pentru box?
La 16 ani am luat această decizie și am început o nouă aventură cu boxul, iar în acel an, în 2013, am avut și primul meu meci la amatori. Apoi am tot progresat în cariera pugilistică și în noiembrie 2017 am trecut la profesioniști. Până acum am 16 meciuri: 13 victorii, două înfrângeri și un egal.
Însă urmăresc în continuare fotbalul, sportul în general. Echipele mele favorite sunt AC Milan și, cum îi spune acum, FCSB.
Povestește-mi cum a fost meciul pentru titlu. Din câte am citit în presa italiană, ai și dat, dar ai și încasat ceva pumni...
(Râde) Da, în a doua repriză, după vreo 10-15 secunde, am primit vreo două lovituri care m-au atenționat, ca să zic așa. Le-am simțit din plin, am căzut pe jos, după care am început să atac, să fiu mai agresiv, și cu o lovitură foarte bună l-am adormit în picioare pe adversar, cum spunem noi. Rivalul meu la titlu nu și-a mai revenit și, în cele din urmă, arbitrul a întrerupt meciul și a decis knockout-ul. Oricum, prima repriză o câștigasem tot eu.
Adversarul din meciul pentru titlu, partener de antrenament și rival și la amatori
Te știai cu adversarul din meciul pentru titlu, Nicola Henchiri?
Da, ne cunoaștem de ani de zile, ne-am și antrenat împreună. Chiar ne-am întâlnit de două ori și la amatori, o dată a câștigat el, o dată am învins eu.
Am văzut că gala a avut loc chiar la tine acasă, în localitatea Lastra a Signa, de lângă Florența. Cum s-a ajuns la această variantă?
Federația din Italia a organizat meciul, dar promoterii noștri, ai boxerilor, au tratat în privat și au stabilit toate detaliile, inclusiv cele economice ori birocratice, și au ajuns la un acord. Așa s-a hotărât ca meciul să se dispute chiar în comuna în care locuiesc eu, Lastra a Signa.
”Mă gândesc și la un titlu european, la o carieră continentală”
Ce urmează pentru tine după titlul de campion național?
Trebuie să-mi apăr centura, Federația de aici ne obligă, pentru că ea organizează aceste evenimente. Deci asta ar fi prima obligație. Însă eu mă gândesc și la un titlu european, la o carieră continentală. Adversarul meu, Henchiri, a jucat anul trecut în decembrie pentru titlul european și a pierdut la limită, așa că de ce să nu încerc și eu? Sunt încă tânăr, am obiective mari și ăsta e numai începutul!
Am remarcat că vorbești și scrii perfect în limba română, deși ești plecat de copil din țară...
Încerc să nu uit limba, oricum în familie vorbim numai românește. Când eram mai mic, veneam des în România, în ultimul timp însă am ajuns mai rar, o dată la doi-trei ani.
Nu a fost contactat niciodată de oficialii din România
Apropo de România, până să treci la profesioniști ai fost vreodată contactat de cineva din federația de box sau Comitetul Olimpic?
Nu, nu a existat vreun contact. În 2015 am avut cu echipa niște meciuri la Târgu Mureș, și atunci am discutat mai mult cu antrenorul clubului de acolo, dar atât.
Între timp, am obținut și cetățenia italiană, pentru că altfel nu puteam să boxez pentru titlu.
Cred că orice sportiv are un model, care este boxerul care te-a influențat cel mai mult?
Canelo e modelul meu, îl urmăresc, îmi place foarte mult. Iar din România Bute, țin minte cum mă uitam cu tata la meciurile lui.
Și o ultimă întrebare: de ce ”Marble Man”?
Semnifică ”omul de marmură” și este o poreclă care mi-a fost dată prima dată de un jurnalist atunci când am concurat la campionatele italiene de amatori. Au preluat-o și antrenorii, și în general oamenii din box, pentru rezistența mea la lovituri și forța fizică pe care o am.
Foto: Facebook - Federazione Pugilistica Italiana & arhivă personală
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
