INTERVIU Mihai Leu: „Când mi-am rupt tendonul și am fost nevoit să renuț la box, n-am dormit o săptămână de necaz”

Mihai Leu: &bdquo;Când mi-am rupt tendonul și am fost nevoit să renuț la box, n-am dormit o săptămână de necaz”

Box

SPORT.RO

Data publicarii: 14 Februarie 2022, 12:55

Data actualizarii: 01 Noiembrie 2024, 02:40

Mihai Leu, primul campion mondial profesionist din istoria boxului românesc, a împlinit ieri 54 de ani.

TAGS:

Mihai Leuinterviu mihai leuBoxinterviu

Din articol

Leu, Vaștag și Doroftei pentru redresarea boxului românesc

de Florin CARAMAVROV

În prim aparte a interviului pe care l-am realizat cu excepționalul sportiv, acesta a vorbit despre marea sa pasiune, automobilismul și despre măsurile care trebuie luate pentru a diminua accidentele grave de pe șoselele României. În partea a doua, pe care o redăm mai jos, discutăm despre boxul românesc și despre încercările vieții și ale carierei sale. Leu este președinte de onoare al Federației Române de Box.

Cu boxul ce tangențe mai ai?
Chiar acum am vorbit cu Vasile Câtea (n.r. - președintele Federației Române de Box). Este un turneu la Debrecen, unde participă și băieții noștri, iar acolo vine secretarul general de la AIBA, care este un bun prieten de-ai mei, fost coleg. Și ziceam să-i transmitem un mesaj.

Te duci și tu?
Nu cred că merg acum, dar mă voi duce aproape sigur la un turneu la Brașov, din 22 februarie. Vorbim, ne consultăm, mă buur că a revenit și Feri acum (n.r. - Francisc Vaștag, triplu campion mondial de box la amatori) ca antrenor al lotului național. Eu m-aș bucura să revină și Doroftei.

Au fost mulți boxeri de valoare în România, tu, Vaștag, Doroftei, Bute. Acum nu mai avem un sportiv la nivel înalt. Ce se întâmplă?
Au fost niște generații bune, erau și mulți boxeri. Pentru tot sportul din România, perioada comunistă a avut și multe avantaje, te puteai pregăti tot timpul. Acum, sportul nu mai este o prioritate, iar asta se simte. Eu poate sunt subiectiv, aș face pentru sport extraordinar de multe dac-aș putea.

În politică nu te bagi? Ai putea face mai multe pentru sport...
Ei, am avut odată ceva tangențe, dar nu este un domeniu în care să mă simt confortabil. Trebuie să ai talent pentru așa ceva...

Leu, Vaștag și Doroftei pentru redresarea boxului românesc

Boxul românesc are ceva perspective?
Poate și prin revenirea lui Feri, au mai revenit și alți foști boxeri, printre care și Dorel Simion, eu zic că sunt șanse să-și revină. Cu toții ne dorim asta. Am avut niște generații fantastice.

Boxul feminin cum ți se pare?
E un subiect delicat, e greu de comentat. Nu sunt foarte încântat de boxul feminin, dar... Era și pe vremea mea, am avut o colegă în Germania care a fost vreo 10 ani campioană mondială, boxa foarte bine.

Care a fost cel mai greu moment al carierei tale?
Cel mai greu mi-a fost când am fost nevoit să renunț la box. Visezi toată viața la ceva, ajungi acolo, am devenit campion mondial și apoi trebuie să renunți pentru că nu mai poți să lupți. E foarte greu. Bine, e foarte greu să te lași de sport, în general. La mine, peste noapte s-a rupt totul.

Și-a apărat cu succes centura mondială

Îți apărasei centura câștigată în 1997, nu?
Da. Mai întâi mi s-a rupt tendonul în timpul meciului în care am devenit campion mondial. Am fost operat după meci, mi-am revenit și mi-am apărat titlul cu Michael Carruth, campion olimpic la Jocurile Olimpice de la Barcelona, l-am bătut, dar după meci am fost din nou operat. Trebuia să boxez pe 14 februarie 1998. Când mă pregăteam pentru meci, tot făceam sparring, asta era pregătirea cea mai importantă. Începusem să am dureri, mergeam la doctor să-mi facă injecții pentru a mă putea antrena, dar, la un moment dat mi-a spus că aceste injecții ies la controlul antidoping, așa că nu am mai putut continua.

Ți-ai revenit greu după aceea, din punct de vedere psihic?
M-a durut foarte tare. În prima fază, n-am putut să dorm noaptea, cred că vreo săptămână. Luam somnifere și tot nu puteam s-adorm. Încet-încet, am trecut peste, cred că și automobilismul m-a ajutat foarte mult, am avut o nouă motivație.

În afară de cariera sportivă, când ți-a fost cel mai greu în viață? Când ai fugit din țară, în 1987, la numai 19 ani, sau când ai aflat că ai cancer.
Mi-ai pus o întrebare... Când am plecat din țară, mi-a fost foarte greu, dar m-am gândit că o să reușesc. Asta cu sănătatea m-a afectat cel mai tare.

Acum ești bine, da?
Da, da, da, da. Trebuie să merg tot timpul la controale, trebuie ținut sub supraveghere.

Articol recomandat de stirileprotv.ro

Decizia care i-a salvat viața lui Adrian, un român de 37 de ani prins în dezastrul din Spania: "Am luat câinele și m-am dus"