Patru sprinteri sau o surpriza? Mondialul pe sosea de la Richmond se anunta mai incins ca oricand! Ce sanse are romanul Sergei Tvetcov

Tricoul curcubeu, cel purtat un an de campionul mondial pe sosea, este un mare paradox. In primul rand, nu are pe el un curcubeu. Seria rogvaiv nu este respectata, din benzile acordate de UCI lipsind violetul si oranjul. Dar tunica purtata in 2015 de polonezul Michal Kwiatkowski ramane una dintre cele mai ravnite din pluton. Asta chiar daca legenda spune ca aduce ghinion. Pare o legenda, dar rezultatele o confirma. Spre exemplu, Kwiatkowski a avut un 2015 dezamagitor, cu doar doua victorii: Amstel Gold Race si o etapa in Paris-Nisa, un contratimp individual. Anul trecut, Rui Costa, campionul mondial din 2013, n-a castigat decat generalul in Turul Elvetiei si o etapa in aceeasi competitie. Un an mai devreme, Philippe Gilbert, castigatorul de la Valkenburg, n-a avut decat o singura victorie, o etapa in Turul Spaniei. Dar cu toate acestea, lupta de la Richmond, de duminica, pare mai deschisa decat oricand.

Trei catarari in ultimii patru kilometri

Evident, o simpla privire pe lista de start ofera cativa favoriti certi. Alexander Kristoff, Peter Sagan, Michael Matthews sau John Degenkolb sunt principalii candidati la victorie si in opinia bookmakerilor. Insa cursa nu e deloc la fel de usoara pe cat pare. Prima problema? Lungimea! Sunt 260 de kilometri, cu cel putin 60 peste o etapa normala. E drept, toti cei patru rutieri mentionati mai sus au podiumuri in clasice monument, curse care merg pe aceasta distanta. Insa parcursul nu ii menajeaza deloc. Duminica, la Richmond, rutierii vor trebui sa faca 15 tururi a cate 16,2 kilometri. Iar in fiecare tur vor avea de trecut peste trei catarari. Prima, Libby Hill Park, nu are mai mult de un kilometru, dar are portiuni de 9%, o panta medie de 8% si, mai ales, o portiune de pavate spre final. E exact ceea ce nu si-ar fi dorit rutierii deja obositi pe final. Urmeaza alte doua cioturi, primul pavat, cu pante maxime de 13%, al doilea chiar in ultimul kilometru, cu final cu 680 de metri inainte de final, si pante de 7%-8%. Drumurile nu sunt foarte largi, astfel ca pozitionarea va fi cheie in final. O echipa puternica ar putea cantari enorm in ultimii 5 kilometri.

Earlier this year on #inCycle @Kristoff87 relived his 2014 @Milano_Sanremo victory with us https://t.co/qx8oXIeM7S pic.twitter.com/MGV3zKzakx

— inCycle (@inCycleTV) September 5, 2015

O cursa pentru sprinteri?

Asadar, va fi un test de supravietuire. Insa, chiar si asa, traseul nu ii avantajeaza pe puncheurii precum Purito Rodriguez sau Alejandro Valverde. Ci pe sprinterii care pot trece peste catarari. Iar in ultimii ani am descoperit o avalansa de astfel de rutieri. Unul dintre ei este Alexander Kristoff, norvegianul de 28 de ani care ruleaza pentru echipa rusa Katiusa. Kristoff s-a specializat pe clasice in 2015, un an in care a castigat aproape tot in primele trei luni. Etapele din Turul Omanului si Paris-Nisa au fost doar aperitivul pentru succesul din Turul Flandrei. A avut probleme la mijlocul sezonului, dar pare in forma, dupa ce si-a trecut in palmares cea de-a 20-a victorie a sezonului, in Marele Premiu de la Plouay. In Canada, in curse pregatitoare pentru cea de la Richmond, atat ca traseu, cat si ca vreme, Kristoff s-a descurcat bine, venind pe locul 3 la Quebec. Are de partea sa si o echipa surprinzator de buna, cu un superdomestique in persoana lui Edvald Boasson Hagen, dar si rouleuri buni in Sven Bystrom, Lars Petter Nordhaug si Vegard Breen. Fiecare dintre cei cinci rutieri norvegieni va primi 10.000 de euro de la Kristoff in cazul in care acesta va castiga cursa.

Un motor bun, rezistenta si performante bune in vreme proasta, asa cum se anunta la Richmond duminica seara, il recomanda si pe John Degenkolb. Planul nemtilor e clar si presupune un final la sprint masiv. Atunci, fie Degenkolb, fie Greipel vor fi cartile pe care Germania va risca totul. 2015 a fost un an bizar pentru Degenkolb. Neamtul de la Giant-Alpecin a castigat Milano-Sanremo si Paris-Roubaix, doua dintre cele cinci clasice monument ale sezonului, astfel ca poate fi numit cel mai de succes sezon pentru ciclistul de 25 de ani. Dar sprintul sau a avut de suferit. A fost invins fara probleme in patru etape din Turul Spaniei de sprinteri de categoria a doua, reusind sa se impuna doar in finalul de la Madrid. E clar ca Degenkolb face tranzitia catre un rutier de clasice, iar acest profil i se potriveste de minune unui astfel de ciclist. Dar e suficient, oare, sa fie ajutat de Tony Martin si Simon Geschke, fara un lansator adevarat?

Peter Sagan and his Slovakia teammates today surveying the UCI Worlds course in Richmond, VA. #richmond2015 #santini pic.twitter.com/iUEcfMm7hy

— SANTINI_SMS (@SANTINI_SMS) September 25, 2015

Peter Sagan nu are astfel de probleme. Slovacul de la Tinkoff-Saxo a castigat 7 curse in acest sezon, dar a terminat pe locul 2 de 15 ori. Extrem de talentat, Sagan a fost individualizat de adversari, fiindu-i aproape imposibil sa castige. Daca se afla intr-un grup de evadati, e fortat aproape intotdeauna sa traga in spatele atacantilor, ceilalti fiind constienti ca au sanse minime la sprint.Intr-un grup masiv, la sprint, Sagan n-are, parca, niciodata forta de a invinge. Nu va fi ajutat nici la Richmond decat de Juraj, fratele sau, si de Michal Kolar. Insuficient, probabil, fiind expus la atacurile unor tari care deplaseaza sapte, opt sau noua rutieri.

#DidYouKnow @blingmatthews became Under 23 Men’s Road World Champ at the #Geelong 2010 UCI Road Worlds? #Richmond2015 pic.twitter.com/2eYIGsJGu5

— Cadel Road Race (@CadelRoadRace) September 25, 2015

Spre exemplu, Australia. Simon Gerrans sau Simon Clarke pot ataca oricand pe una dintre ascensiuni. Iar daca finalul va fi la sprint, ei bine, australienii il au pe Michael Matthews, care va fi lansat de Heinrich Haussler. Deocamdata, Bling, nu a castigat nicio clasica importanta. Dar a venit pe trei in Milano-Sanremo si pe doi in Amstel Gold Race. E complet refacut dupa accidentarile horror din Turul Frantei si viseaza la tunica in culorile curcubeului, dupa ce a castigat Mondialul Under 23 acum cinci ani.

De aici, cursa e deschisa. Belgia vrea sa evite un sprint masiv, pentru a le oferi o sansa lui Greg van Avermaet si Philippe Gilbert. Michal Kwiatkowski viseaza sa isi salveze sezonul, devenind al treilea rutier din ultimii 25 de ani care isi apara titlul mondial, dupa Gianni Bugno si Paolo Bettini. Zdenek Stybar a avut un sezon fara victorii mari, dar stie sa profite pe astfel de trasee, avand scoala atacurilor Etixx-Quick Step. Vincenzo Nibali s-a pregatit asiduu pentru Mondial, dupa eliminarea din Turul Spaniei, dar traseul nu pare pentru el. Iar spaniolii par sa ii lase un an mai linistiti pe Valverde si Purito Rodriguez, mizand pe Juanjo Lobato.

Keep those spandex threads smooth! Buy your @RACXERS today at https://t.co/QNMQmjWW4n @Tsvetkov13 #worldchampionship pic.twitter.com/C9OyCo1IGH

— Racxers (@RACXERS) September 26, 2015

Romania, doar prin Tvetcov 

Anul trecut, Romania a avut trei reprezentanti la cursa pe sosea. Nici Andrei Nechita, nici Sergei Tvetcov, nici Oleg Berdos nu au terminat traseul de la Ponferrada. Paradoxal, desi anul 2015 a fost unul excelent pentru ciclismul romanesc, cu evolutii fabuloase ale lui Edi Grosu – loc 5 intr-o etapa din Giro – si curse bune ale lui Tvetcov, Romania nu are decat un singur reprezentant la Mondial, explicatia fiind ca punctele obtinute au fost la nivel de World Tour, unde alte tari au avut rezultate mai bune, nu la nivelul Europe Tour, ca anul trecut. Tvetcov ar fi trebuit sa exceleze in America, acolo unde a evoluat pana in anul trecut, cand s-a transferat la Androni Giocattoli, insa a avut probleme medicale, o raceala storcandu-l de puteri la contratimp cand a venit pe locul 54.