Talent latin, mentalitate germana! Surprizele Mondialului brazilian si moartea granzilor: "Ne-au crezut morti, dar noi i-am ucis"

CM 2014

Data publicarii: 21 Iunie 2014, 13:33

Data actualizarii: 01 Octombrie 2024, 12:50

Chile si Costa Rica, doua dintre echipele cotate cu sanse mici, respectiv nule, la calificarea in optimi, au uimit lumea fotbalului. Anonimii Bolanos si Celso Borges au aratat inca o data care este farmecul Campionatului Mondial, iar Vidal si Alexis au sustinut o lectie deschisa impotriva Spaniei.

TAGS:

ChileCosta RicaCM Brazilia 2014Campionatul Mondial Brazilia 2014

Au picat in cele doua grupe "ale mortii" de la turneul final si nimeni nu le dadea sanse de calificare. Mai mult, chilienii intalneau campioana mondiala en-titre si finalista din 2010, iar anonimii costaricani pe Rooney, Suarez si Pirlo, reprezentantii unor echipe cu 7 titluri mondiale in palmares.

Chile si Costa Rica au reusit, insa, imposibilul in doua meciuri si au rasturnat toate calculele facute inainte de microbisti. Considerati victime sigure inca de la tragerea la sorti sau "morti", dupa cum a spus costaricanul Bryan Ruiz ("Ne-au crezut morti dinainte, dar la final ei au fost cei care au murit"), jucatorii micutei tari din America Centrala, proveniti in mare parte din campionatul intern sau de la echipe din tarile nordice, precum AIK, Velerenga si Rosenborg, au scris una dintre cele mai frumoase pagini din istoria turneelor finale.

"Mortii", mai vii ca niciodata

Extrasi in cea mai grea grupa a Mondialului, cu Italia, Anglia si Uruguay, costaricanii erau creditati cu sanse minime sa obtina macar un punct la acest turneu final, atat fanii, cat si specialistii sau bookmakerii considerand ca acestia o vor "incasa" cat se poate de rau de la Suarez, Rooney si Balotelli.

Costa Rica si-a inceput insa aventura cu un soc, primul al turneului final, un 3-1 impotriva Uruguayului care i-a trimis la lupta pe Cavani, Lugano si Maxi Pereira. "Noroc pur si atat" sau "Daca mai joaca de 50 de ori, nu mai castiga niciodata" - erau doar doua dintre reactiile de dupa acel meci. Era victoria Costa Ricai o intamplare?

Ei bine, nu a fost. Pentru ca Bryan Ruiz si ai sai nu i-au bagat in seama pe cei care i-au luat peste picior. Sau poate ca asta i-a motivat si mai tare?!

Costaricanii si-au continuat astfel drumul si au reusit, aseara, una dintre marile surprize din istoria lor, invingand cvadrupla castigatoare a titlului Mondial - Italia.

Cu un antrenor globetrotter, care a schimbat 14 echipe in cariera, pe la unele trecand chiar de mai multe ori, costaricanii au mers la Mondial si cu strategie de "do or die", strategie care s-a dovedit insa castigatoare. Talentul latin al unor fotbalisti ca Bryan Ruiz (aflat sub contract cu Fulham, insa imprumutat la PSV) sau Joel Campbell (aflat sub contract cu Arsenal, dar imprumutat in ultimele 3 sezoane la Lorient, Betis si Olympiakos) s-a combinat perfect in nationala lui Jorge Luis Pinto cu spiritul de luptator al unui Christian Bolanos, care parca a imprumutat din cel al vikingilor, de cand joaca Copenhaga, si cu cel de sacrificiu al lui Junior Diaz, fotbalist care a facut "scoala germana" la Mainz 05.

Si nu sunt vorbe-n vant, pentru ca statisticile celor doua partide jucate de costaricani sunt extrem de graitoare. Jucatorii lui Jorge Luis Pinto au aratat ca se poate face pregatire fizica si aproape de ecuator. Si inca ce pregatire!

Costaricanii au alergat si in meciul cu Uruguay, si in cel cu Italia mai mult decat adversarii lor si au schimbat putin celebra expresie "ai, n-ai mingea, tragi la poarta" in "ai, n-ai mingea, alergi!". Astfel, acestia au bifat niste cifre uimitoare cu Italia, alergand, in total, 45 de kilometri fara minge, fata de doar 32 ai azzurrilor. Acelasi lucru s-a intamplat si cu Uruguay, cand au alergat 34 de kilometri fara balon, fata de cei 30 ai rivalilor din America de Sud.

Chilienii, maratonistii turneului

Daca nationala Costa Ricai a impresionat intr-o grupa cu Anglia, Italia si Uruguay, Chile a reusit imposibilul in cealalta grupa "a mortii", impotriva campioanei mondiale en-titre si a finalistei din 2010 - Spania si Olanda.

Cu o echipa, ce-i drept, mai cunoscuta decat cea a Costa Ricai, insa fara staruri de talie mondiala, exceptie facand Alexis Sanchez si Arturo Vidal, sudamericanii lui Jorge Sampaoli au aratat si ei ca talentul latin nu inseamna totul. Scolit la Bayer Leverkusen si devenit star mondial in Italia, patria catennacio-ului, Arturo Vidal le-a insuflat colegilor lui parte din filosofia germana.

Jucatorii chilieni au arat terenul in cele doua meciuri jucate pana acum, fie ca adversarul s-a numit Australia sau Spania.

Astfel, jucatorii argentinianului Sampaoli, fost mijlocas defensiv, au alergat in meciul cu Spania cu aproape 10 de kilometri mai mult decat rivalii lor mult mai cunoscuti si mai titrati. Chilienii au alergat 117 kilometri in meciul de saptamana trecuta, fata de cei 109 ai spaniolilor. De asemenea, acestia au alergat 53 de kilometri fara minge, fata de cei 32 ai spaniolilor, care renuntau sa mai urmareasca balonul dupa ce il pierdeau.