Brazilia, O mie și una povești de iubire cu Fotbalul! Caramavrov scrie despre cea mai frumoasă echipă din istoria Mondialelor

Și tocmai voiam să scriu că Brazilia asta a lui Neymar nu are farmecul de altădată al Braziliei lui Careca sau al Braziliei lui Romario sau al Braziliei lui Ronaldo sau al Braziliei lui Ronaldinho Dințosul.

Trecuseră 60 de minute, și eu tot așteptam spectacolul. Parcă mult prea grijulie să nu piardă, actuala națională Cariocas îmi dădea senzația unei echipe europene, pragmatice, având lecția tactică bine învățată și așteptând o mică greșeală a adversarului.

Dar după golul de 1-0, a început povestea. Povestea fotbalului în 30 de minute, cu driblingurile aduse de pe Copacabana, cu acțiuni în viteză și șuturi viclene, în care efectul imprimat cu măiestrie  are rolul lui în spectacolul culorilor galben și verde.

Exteriorul lui Vinicius, preluarea și semifoarfeca lui Richarlison au salvat un meci care nu impresionase până atunci din punct de vedere al calității tehnice. Brazilienii s-au dezlănțuit total, ca niște acrobați de la Cirque du Soleille care te lasă cu gura căscată de la un număr la altul. 

Ce ne-am face fără ei?

Da, brazilienii sunt niște artiști, niște personaje fantastice din cartea celor O mie și una de nopți. Fără ei, Fotbalul n-ar avea farmec. Fără brazilieni, Fotbalul n-ar mai fi Fotbal, ci un joc ca oricare altul.

Brazilia dansează la fiecare Mondial pe ritm de Samba. Da, fotbalul lor e un dans, cu mișcările grațioase ale lui Richarlison la golul pe care l-am descris mai sus, cu ruperile de ritm ale lui Vinicius, cu Lambada lui Raphinha și chiar cu baletul lui Neymar.

Acum, că tot s-a deschis Carnavalul, vă spun sincer că eu abia aștept următorul dans, adică următoul meci al Braziliei.