Maroc sus, Ronaldo jos! Caramavrov scrie despre marea performanță a africanilor și despre „dușmanii” lui Ronaldo  

Marocul actual e un fel de România în 1994. Nu neapărat ca stil de joc, nici măcar nu putem compara perioadele. Atunci se juca mai romantic, acum e cu totul alt fotbal, parcă ar fi vorba de alt sport.

Dar așa am fost și noi. Considerați outsideri, ne-am calificat dintr-o grupă infernală, în care am înfruntat Columbia lui Valderrama și Asprilla, Elveția și țara gazdă, SUA. Iar apoi am trecut de Argentina în optimi și am fost aproape să eliminăm Suedia în sferturi. Marocanii au depășit însă  sferturile!

Pentru că au și ei câțiva jucătoi excepționali, la mari echipe ale lumii, cum îi aveam și noi pe Hagi, Răducioiu, Lupescu, Gică Popescu... Hakimi la PSG, Mazraoiu la Bayern Munchen, Ziyech la Chelsea, El Nessyri la Sevilla, Amrabat la Fiorentina! Despre ce vorbim?

Bineînțeles că portughezii par mai vedete. Sunt cu Ronaldo în frunte, au freze, au nume, au bani, au tupeu... Dar iată că nu e de ajuns. Marocanii au fost, per ansamblu, mai buni. S-au apărat excelent, dar fără frica de favorită. Au contrat tăios, s-au dus când au putut spre poarta adversă, au marcat când trebuia și au ținut apoi de rezultat.

E bine să știi când trebuie să te retragi

Și apropo de Ronaldo, chiar îl apreciez pentru progresul lui constant de la junioori până la maturitate, pentru recordurile lui, pentru munca pe care a depus-o ca să ajungă sus și pentru a se menține acolo, dar, uneori, e bine să știi când trebuie să te retragi. Pentru că, altfel, devii penibil. 

Nu are nimeni nimic cu Ronaldo. Cred că lupta lui e cu el însuși. Și nu mai poate să se învingă. Nu mai poate să-și doboare recordurile. Nu mai poate să înscrie la foc automat. Nu mai poate.

În locul lui m-aș mai duce un an prin China sau prin Qatar, aș mai pune deoparte câteva zeci de milioane de euro și apoi m-aș retrage liniștit. 

Dar îl înțeleg. E greu să te desparți de munca ta de-o viață, e greu să accepți că nu mai ești chiar în vârf, chiar dacă mai ai dorință, chiar dacă tu crezi că mai poți. 

E de ajuns, Cristiano. Îți mulțumim, chiar ai fost imens!