INTERVIU România, la 5 minute de o semifinală de Campionat Mondial! Martor ocular al sfertului cu Suedia, Gabi Balint rememorează momentele de mare intensitate din 1994
CM 2022
Suntem în sferturile Campionatului Mondial! E 1-1 cu Suedia, minutul 100, prima repriză de prelungiri.
Mingea e la Hagi, acesta trimite spre Ilie Dumitrescu, balonul e atins de unul dintre fundașii suedezi și ajunge la Răducioiu la marginea careului mare, care preia și-l execută pe Ravelli cu un șut în dreapta acestuia. 2-1 pentru România!
Iar din minultul 101 jucăm în superioritate numerică după eliminarea lui Schwarz! Ne îndreptăm spre o semifinală de vis cu Brazilia. În țară, emoțiile sunt uriașe. Cum ar fi dacă ar fi?
Și vine minutul 115. Suntem la cinci minute de o semifinală de Campionat Mondial! Nilsson aruncă o minge în careul nostru, Prunea ezită și iese aiurea, iar Kenet Andersson egalează dintre fundașii noștri centrali. Am fost la 5 minute de fericire!
La loviturile de departajare, Belodedici și Dan Petrescu ratează, iar Suedia se califică în semifinale... Noi mergem acasă cu gândul că puteam mai mult la acel Mondial din 1994.
- Am discutat cu unul dintre martorii oculari de atunci, implicat în meci de pe banca de rezerve, anume Gabi Balint, secundul selecționerului Anghel Iordănescu.
Am fost aproape de o semifinală de Campionat Mondial, în 1994. Tu erai secundul lui nea Puiu atunci, nu?
Da, un fel de secund. Eram director sportiv pe hârtie, dar eram un fel de secund, alături de Țiți Dumitriu. Stăteam lângă nea Puiu pe bancă, mă consulta și pe mine. Nea Puiu ne întreba pe toți, dar făcea, normal, cum credea el că e mai bine.
„Ce emoții! Ce stări incredibile!”
Cum ai trăit acel meci cu Suedia?
Un campionat mondial e competiția supremă. Când îl trăiești acolo, ca juător, ca antrenor sau să faci parte din staff, e incredibil. Ce emoții! Și ce meciuri au fost! Cu Columbia, cu Argentina... A fost și jocul slab cu Elveția. Treci prin niște stări incredibile. Am fost atât de aproape și-mi pare atât de rău că nu ne-am calificat în semifinale. La fel de aproape am fost și în Italia, în 1990, de un sfert de finală. Am pierdut la penaltyuri cu Irlanda. Nici n-am făcut un meci bun, trebuia să-i batem înainte de prelungiri. Acolo a fost lipsă de profesionalism, ne-am culcat pe-o ureche. Trecusem de grupă și am zis: „Gata, noi ne-am făcut treaba, am luat o primă, hai că nu mai contează.” N-am știut să fim nemți. Eram după Revoluție, nu eram încă jucători profesioniști. Cu Suedia, în America, deja ne gândeam la Brazilia.
Când ați ajuns în sferturi, în 1994, bătuserăți Argentina. Vă gândeați și la titlul mondial?
Atât de departe, nu. Dar ne gândeam că trecem de Suedia. O întâlnisem și într-un amical înainte de Mondial, în care am făcut 1-1, dar se văzuse că eram mai buni. Trebuia să-i batem. A fost și greșeala lui Prunea, dar acum asta e, nu putem să-i imputăm continuu acel gol.
S-a pus întrebarea de ce nu l-a băgat nea Puiu pe Stelea, că era mai masiv, ieșea pe centrări mai bine...
Ambii erau foarte buni. Stelea a avut un pic de avantaj în fața lui Prunea. Cu el am și început. A făcut și un meci bun cu Columbia, dar apoi a venit eșecul acela urât cu Elveția. Nu pot să spun că Stelică a greșit la vreun gol. Elvețienii au fost mai buni, noi ne-am culcat pe-o ureche după victoria cu Columbia și am făcut ca românii, una caldă, una rece. Și-n 1990, am bătut Rusia, iar apoi ne-a învins Camerunul. Așa, revenind, Iordănescu a considerat că în meciul cu SUA să apere Prunea. Nu a luat gol, a rămas în poartă și cu Argentina, unde a avut niște intervenții bune.
„La penalty-ui, Stelea avea un atu în fața lui Prunea”
Dar putea face mai mult la golul doi al argentinienilor...
În fine, poate cu Suedia putea să-l bage pe Stelică. E vorba de inspirație aici. Dar, pentru că ne calificasem cu Argentina, nea Puiu a mers tot pe mâna lui Prunea. Se știa clar că la penalty-uri Stelea e peste Prunea. Repetasem la antrenamente, Stelea avea un atu în fața lui Prunea din punctul ăsta de vedere. S-a și discutat pe bancă, a recunoscut și nea Puiu. Cei de pe bancă îmi transmiteau mie, că stăteam chiar lângă nea Puiu. Iar eu i-am zis: „Uite ce spune Țețe Moraru, să-l băgăm pe Stelică în locul lui Prunea la penaltyuri”. Nu se făcuse o schimbare de genul acesta până atunci în fotbalul mondial, iar nea Puiu s-a gândit să nu fie considerat neprofesionist, așa cred. Bine, puteam s-o facem, dar exista posibilitatea să nu apere nici Stelică vreun penalty, și atunci s-ar fi discutat invers, că de ce l-am schimbat pe Prunea. Totuși, dacă se făcea, eu zic că aveam șanse mai mari la penalty-uri.
Păi n-a mirosit niciuna Prunea, măcar să fi fost pe-apoape...
Stelică era mai bun la penalty-uri, apăra la antrenamente. Dar una-i la antrenamente alta-i la joc. De exemplu, la antrenamente, Belo și Petrescu n-au ratat niciun penalty...
Și-au bătut atât de prost cu Suedia...
Da, au bătut prost. Dar la meci e altceva. Tensiunea aceea...
Uite Kane. Ce bine l-a bătut pe primul cu Franța și ce rău pe al doilea...
Da, vezi? Și-acum te întrebi, nu era bine să-l fi lăsat pe altul? Totuși, îl știa și portarul... Kane va suferi acum, dar să știi că a fost unul dintre jucătorii buni ai acelui meci. Ratarea penalty-ului și a calificării vor atârna asupra lui. Cât despe meciul nostru cu Suedia din 1994, cam asta a fost. Țin minte că am stat de vorbă cu Hagi cu o zi sau două înainte. El făcuse un Mondial extraodinar. Și i-am zis: „Băi, îți dai seama, dacă trecem de ăștia, tu ai șanse mari să fii jucătorul Mondialului, să fii cel mai bun din lume. Ești aproape. Dacă o să ajungem să jucăm cu Brazilia, ce s-o-ntâmpla, s-o-ntâmpla!” Oricum el a fost printre cei mai buni jucători ai Mondialului din America. Apoi a semnat imediat cu Barcelona.
Marcator la Mondiale
Ești printre fericiții jucători care au marcat la Mondiale, la turneul final din 1990. Cum ai trăit golurile cu Camerun și Argentina? Dar în special cel cu Argentina.
Cu timpul, cu cât îmbătrânești, realizezi ce ai făut în viața ta de fotbalist, cât de importante au fost anumite goluri, anumite momente care nu mor niciodată. Parcă-s din ce în ce mai frumoase. Mai revăd și golul cu Argentina, și cel cu Camerun, cred că a publicat de curând cineva un articol despre marcatorii români de la Mondiale. Nu sunt mulți. Și e frumos să te vezi printre cei care au marcat la un Mondial. Iar să dai gol cu Argentina, care era campioana mondială și care îl avea pe Maradona în teren, să-i domini, să ai ocazii...
Tu ai avut și două ocazii mari în acel meci...
Da, am avut. Îți dai seama că, dacă mai marcam una din alea două, ar fi fost ceva incredibil. Eu mă simțeam un pic nedreptățit atunci, că nu am fost titular în primele două meciuri. Dar poate că așa a fost destinul. Puteam să fiu titular în primele două, să joc prost și să nu mă bage cu Argentina. Eram supărat, aveam așa o răbufnire în mine. Încercam să le demonstrez că eu meritam să fiu acolo, pe teren. Avusesem un sezon bun, eram golgheterul României, jucasem foarte bine și în amicalele dinainte de Mondial, am marcat goluri în acele amicale. În fine, nu oricine marchează împotriva Argentinei. Numai Balint, Dumitrescu și Hagi (se amuză). Astea contează cel mai mult. Trofeele, filmările și pozele au rămas. Când le revedem, ne mai dau și nou lacrimile, că și bărbații mai plâng câteodată.
România cu Suedia în sferturile CM 1994
Prunea - D. Petrescu, Prodan, Belodedici, G. Popescu, Selymes - Lupescu - D. Munteanu (82 Panduru), Hagi, I. Dumitrescu – Răducioiu. Antrenor: Anghel Iordănescu
Au marcat: Răducioiu (88, 101) / Brolin (78), K. Andersson 115)
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
