INTERVIU Românul care a antrenat în Qatar, totul despre Cupa Mondială: "Sunt siderat de discuțiile despre Qatar! Să vă spun ce înseamnă țara asta"
CM 2022
Cupa Mondială din Qatar debutează duminică, de la ora 18:00, cu meciul dintre țara gazdă și Ecuador, contând pentru grupa A.
- Ciprian Panait: "Stadioanele din Qatar sunt de pe altă galaxie, imaginate de o minte care vede mult în viitor"
- Ciprian Panait: "Qatar nu pierde meciul cu Ecuador, asta e clar!"
- Ciprian Panait, despre criticile primite de românii care lucrează în țările arabe: "Vulpea, când nu ajunge la struguri, zice că sunt acri"
- Ciprian Panait: "Dacă îl aveam impresar pe Giovanni Becali, sunt convins că antrenam și acum prima echipă a lui Al Hilal"
- Ciprian Panait: "Ca să înțelegeți ce înseamnă Qatar, tot timpul am luat salariul cu o săptămână înainte"
- Ciprian Panait: "A venit soția la mine și nu puteam să o țin de mână pe stradă. Și care e problema? Tot nevasta mea e"
Sport.ro a stat de vorbă cu Ciprian Panait, antrenorul român care a lucrat ultima oară chiar în Qatar, în sezonul 2021/2022, la formația de ligă secundă Al-Kharaitiyat.
Ciprian Panait: "Stadioanele din Qatar sunt de pe altă galaxie, imaginate de o minte care vede mult în viitor"
Ciprian Panait (45 de ani) a antrenat în ultimii opt ani și jumătate exclusiv în Orientul Mijlociu. A câștigat în Arabia Saudită două titluri cu formația de tineret a lui Al Hilal, a fost interimar la prima echipă, iar în CV-ul său se mai regăsesc Al Raed și Al Batin, formații din prima ligă a Arabiei Saudite. Ultimele două experiențe ale sale au fost în Oman (Sohar SC) și Qatar (Al Kharaitiyat).
 (10).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=5094%2C3806%2C475%2C0&w=190)
 (1).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=4097%2C3061%2C0%2C0&w=190)
Fost secund la Rapid, FC Vaslui sau Poli Timișoara, Ciprian Panait oferă detalii despre viața din Qatar, cultura din Orientul Mijlociu și vorbește despre numeroasele acuzații care îi sunt aduse țării gazdă a Mondialului.
Domnule Panait, la ce să ne așteptăm de la această Cupă Mondială?
Cred că trebuie să ne așteptăm la fotbal, în primul rând. Fotbal de bună calitate, pentru că toate numele mari sunt prezente acolo, cu excepția Italiei.
Totuși, o ediție atipică din mai multe puncte de vedere...
E atipică pentru noi, care căutăm senzaționalul. Ce se întâmplă dacă jucăm iarna? Sau că jucăm nu știu unde. E atipică din cauza programării inedite, e ceva nou până acum. Dar în rest nu văd... ce, că se joacă pe niște stadioane de pe altă planetă? Sau că e în Asia, unde n-a mai fost până acum?
Apropo de stadioane, bănuiesc că le-ați văzut. Cum vi se par?
Le-am văzut. E puțin spus că sunt de pe altă planetă, corect ar fi să spui că sunt de pe altă galaxie sau imaginate de o minte care vede foarte mult în viitor. Stadioanele sunt fantastice! Arhitectura tradițională se îmbină cu arhitectura viitorului. Este Al Janoub, cu acel acoperiș interesant. Pot să spun de stadionul 974 că e deosebit. Am întrebat în Qatar de ce se cheamă 974. Mi-au spus că, în primul rând, 974 e prefixul telefonic al Qatarului și, în al doilea rând, la construcția lui au fost aduse mărfuri cu 974 de containere.
Stadionul Al Janoub va găzdui șapte meciuri la CM 2022: șase din grupe și o optime de finală
974 este stadionul construit exclusiv din containere.
Va fi demontat și trimis în Africa. Mai e și stadionul finalei, Lusail, care e senzațional. Al Bayt e un stadion în afara Dohăi, la vreo 40 de kilometri pe autostradă, care de la depărtare pare un cort tradițional de beduini. E fantastic! Sunt niște condiții incredibile, e greu de povestit în cuvinte grandoarea și măreția acestor stadioane. Toate au aer condiționat, toate au ultimele generații de apărătură și tot ce este necesar pentru desfășurarea competiției la ce mai înalt nivel. Anul trecut, a fost o simulare pentru Cupa Mondială din acest an, au organizat o competiție, FIFA Arab Cupm și au simulat accesul fanilor, modul cum îți procuri biletele, deplasarea la stadion, accesul la stadion și totul a fost extraordinar.
Stadionul 974 din Qatar va găzdui șapte meciuri la CM 2022: șase din grupe și o optime de finală
Cât de greu îi este un străin să se adapteze în Qatar?
Depinde ce înțelegeți prin adaptare. Sunt două chestii: trebuie să te adaptezi la temperatură, iar a doua, așa cum suntem noi, românii, alintați: 'Vai, ne e greu să ne adaptăm, ce departe sunt de familie și copii', da, poți să spui că trebuie să te adaptezi mental și intelectual, dar țara e extraordinară, totul e la superlativ. Eu cred că, la ora asta, Doha este peste Dubai ca arhitectură, capacitate de a atrage investiții acolo.
Oamenii cum sunt?
Oamenii sunt educați, mai reci un pic. Aș putea face o comparație cu alte țări în care am fost. Nu neapărat mai reci, dar nu te poți apropia așa ușor de ei, în sensul că, dacă în Arabia Saudită te vezi prima dată cu un om, te ia în brațe, te ajută cu tot ce trebuie, în Qatar e altceva. În Qatar încearcă să păstreze o anumită distanță, e altceva. Au un alt tip de comportament, care cred că e dat de faptul că au un alt nivel, au foarte mulți bani, e populația foarte mică. Nivelul de trai este foarte înalt, educația e la alt nivel și de aceea cred că sunt mai circumspecți.
Mondialul vine și cu multe controverse, sunt sigur că ați văzut...
Da, știu. Asta e politică și nu mă bag în așa ceva. Nu știu, nu mă interesează politica, pur și simplu.
Ciprian Panait: "Qatar nu pierde meciul cu Ecuador, asta e clar!"
Qatarul are vreo șansă la Cupa Mondială?
E o echipă națională specială, o echipă bună. Are la dispoziție toate condițiile pe care le au orice naționale din Europa. Au un staff format aproape numai din spanioli și pun mare accent pe participarea la acest Campionat Mondial, e o problemă de mândrie națională. Eu cred că naționala lor, cel puțin în meciul cu Ecuador, cu valoarea lor, sprijinul publicului și tot ceea ce îi înconjoară, vor obține trei puncte. Oricum, nu vor pierde meciul, asta e clar!
Sunteți convins?
100% sunt convins!
Ați antrenat mult timp și în Arabia Saudită, ați obținut două titluri cu echipa U21 a lui Al Hilal. Aveți foști jucători convocați la Mondial?
În echipa națională a Arabiei Saudite erau tot timpul 7-8 jucători de la Al Hilal, dintre care 2-3 au lucrat cu mine. Acum n-am văzut lotul, dar cu siguranță sunt jucători care erau tineri în 2017-2018, iar acum sunt la maturitate. Nu cred că cineva îi poate ignora să nu îi la Campionatul Mondial, în lot, cel puțin.
Ciprian Panait, despre criticile primite de românii care lucrează în țările arabe: "Vulpea, când nu ajunge la struguri, zice că sunt acri"
Mai ales că Al Hilal e o forță în Arabia Saudită...
Al Hilal nu e o forță în Arabia Saudită. Al Hilal e o forță în Asia! Eu nu forțez comparații acum, dar ca să înțeleagă cei care vorbesc aiurea pe aici și spun că "te duci la cămile", Al Hilal este modelul lui Real Madrid. Ca performanțe intercluburi în Asia este exact cum este Real Madrid pentru Europa. E o comparație ca să știe lumea ce vorbește când deschide gura despre Al Hilal.
Apropo de asta, ce părere aveți de opinia care circulă în România în ultimii ani, conform căreia jucătorii sau antrenorii români merg în acea zonă strict pentru bani?
E normal să spună. Eu tuturor le răspund cu o zicală: 'Vulpea, când nu ajunge la struguri, zice că sunt acri'. Și atunci e normal să fie așa. Vin și dau un exemplu. Hai să ne uităm, Răzvan Lucescu a câștigat Liga Campionilor cu Al Hilal. E doar un exemplu. Vorbim de Răzvan Lucescu, care a avut, are și cred că va avea o cotă destul de mare în Europa. Un campion al Greciei, care putea să meargă cu echipa care a câștigat campionatul în faza grupelor, să aleagă să meargă la Al Hilal... și vorbim de Lucescu, care n-a probleme financiare, are viitorul roz. Eu cred că ăsta e cel mai bun exemplu pentru toți cei care vorbesc așa?
Deci spuneți clar că nu este capăt de linie acolo, iar dacă ai rezultate acolo poți merge apoi în Europa fără probleme?
Vă dau un alt exemplu: Jorge Jesus, mi se pare că a fost înainte de Răzvan Lucescu. N-a terminat campionatul cu Al Hilal, a fost în Brazilia, a luat titlu, s-a întors la Benfica și a câștigt, iar acum e în Turcia. Alt exemplu, Leonardo Jardim, care a fost la Al Hilal, a câștigat Liga Campionilor, titlul și a plecat. Credeți că nu îl ia cineva din Europa? Și a fost la Monaco! V-am dat exemplele de nume mari pentru a vedea cam ce nume sunt acolo, iar lumea nu merge numai pentru bani, ci să facă performanțe, iar performanețele de acolo sunt recunoscute. De acolo se poate pleca în Europa sau în America de Sud. Nu e capăt de linie, cum credea lumea pe aici.
Cum a fost ultimul dumneavoastră mandat, cel din Qatar?
S-a încheiat în mai, am fost un sezon. Atât a fost contractul, cu opțiune de prelungire în prima ligă dacă promovam echipa în prima ligă. Din păcate, n-am reușit asta și normal că nu s-a prelungit contractul. Plus că din punct de vedere al bugetului, salariul meu nu se mai încadra în bugetul pentru liga a doua.
Acum aveți discuții pentru revenirea în antrenorat?
Tot timpul au fost și fără discuții atât timp cât am în CV Al Hilal, rezultate obținute în zona respectivă. Eu sunt un tip foarte corect și fac exact ceea ce spun, nu sunt în social media foarte mult, nu sunt un alintat să zic că e greu aici, sau că e prea cald, prea soare. Eu sunt un tip care m-am adaptat foarte repede la condițiile de acolo. Cel mai important lucru e că am știut să mă adaptez la nivelul jucătorilor mei, sportiv, intelectual, dar și ca viață socială și cultură acolo. Când știam că jucătorii mei se culcă la 4-5 dimineață și se trezesc după-amiază, la ora 16, și vin la antrenament, era normal ca eu să nu încerc să schimb treaba asta și să fac performanțe cu ei așa.
În urmă cu câțiva ani povesteați că ați ratat un contract important din cauza unei postări pe Instagram...
E adevărat, contractul ratat a fost la o echipă din prima ligă din Qatar. Așa au fost condițiile. Era perioada în care era criza politică dintre Qatar și Arabia Saudită. Eu eram în Arabia Saudită, de abia terminasem contractul cu Al Hilal și probabil că oamenii care au verificat CV-ul și mi-au și trimis biletele de avion au văzut pe Instagramul meu că i-am mulțumit Arabiei Saudite, au considerat că poate nu e potrivit să ajung în momentul ăla să ajung acolo.
Ciprian Panait: "Dacă îl aveam impresar pe Giovanni Becali, sunt convins că antrenam și acum prima echipă a lui Al Hilal"
Ați fost și interimar la Al Hilal. Cum a fost acea perioadă?
Am fost de două ori interimar. A fost o perioadă în care m-am maturizat fantastic. De la unul dintre antrenorii de la U21 am ajuns să antrenez cea mai galonată echipă din Asia. A fost fantastic să lucrez cu acei jucători. Când am fost interimar, echipa era jos și la finalul perioadelor de interimar am lăsat echipa pe locul 1, iar jocul mi-a dat posibilitatea să rămân în inimile suporterilor și tot timpul să fiu o variantă când echipa trece prin momente mai puțin fericite.
Nu ați avut niciodată șansa să deveniți principal acolo?
Ba da, dar când am terminat cei trei ani de contract cu Al Hilal, clubul mi-a propus prelungirea contractului, dar tot la nivel de U21. Eu am considerat că aș putea să fac pasul spre prima echipă a clubului sau la o altă echipă în Arabia Saudită, cum s-a și întâmplat. Acolo demonstrasem. Mi-a fost greu la plecare, lumea mă aprecia și cred că era normal să fi avut o șansă, dar ăsta e fotbalul. Ei doreau un nume mult mai mare. Consider că dacă în 2017, când am decis să nu mai prelungesc, aveam în spate un impresar puternic din zonă sau un impresar cum e domnul Giovanni Becali, sunt convins că și acum eram antrenor la prima echipă. Dar am fost singur, alea au fost condițiile și nu regret nimic din ce am făcut.
Poate nu e timpul trecut, nu?
Eu cred că acum, după ce am ratat promovarea în prima ligă din Qatar, sunt departe din punct de vedere al performanțelor de Al Hilal. Destul de recent am primit o ofertă de la Al Hilal să devin un fel de director tehnic al academiei de formare și am considerat că nu e încă momentul să mă retrag într-un loc din ăsta călduț. Încă îmi place să fiu pe teren, zi de zi la antrenamente. Încă vreau să fiu pe teren, nu vreau un post unde doar să coordonez.
Ciprian Panait: "Ca să înțelegeți ce înseamnă Qatar, tot timpul am luat salariul cu o săptămână înainte"
Contractul bănuiesc că era pe măsură...
Da, un contract bun, e normal să fie mult mai mult decât ce e în Europa la nivelul ăsta. Un contract care îți dădea siguranța zilei de mâine și te făcea să te gândești exclusiv la fotbal. Pot să vă dau un exemplu. În 2006 am fost cu Anghel Iordănescu ca preparator fizic la Al Ain, în Emiratele Arabe Unite. A fost prima dată în viața mea când eram șocat când îmi dădeau cecul de salariu. Tot timpul trebuia să primim salariul pe 28, la finalul lunii, dar noi le luam pe 14-15 ale lunii. Ne dădeau cecul în mână și era treaba noastră. La un moment dat m-a întâlnit cu președintele clubului, care acum e fratele președintelui Emiratelor Unite, și l-am întrebat: "Care e logica de primim salariile așa devreme?". A zis: "Tu ai venit aici pentru bani. Nu trebuie să te gândești la bani, ci la cum să faci ca echipa națională să meargă bine și să câștigăm. Tu nu trebuie să te gândești dacă familia ta are mâine ce mânca. Pentru asta, tot timpul veți primi salariul mai devreme!". Cât am stat acolo, cu două săptămâni înainte de data limită primeam salariul. Legat de bonusuri, dacă azi câștigam un meci, când ne suiam în autocar pentru meciul următor, primeam bonusul pentru meciul trecut. Era invariabil!
Așa a fost peste tot în țările din zona respectivă?
Eu vorbesc doar de ce am lucrat eu. Aceeași situație a fost în Qatar. În contract scria că salariul trebuie plătit până la ultima zi a lunii, 30 sau 31. Pe data de 22, în fiecare lună, la ora 8 dimineața, primeam mesaj pe telefon: "Stai liniștit, salariul tău este procesat și îl vei lua la timp". Niciodată, într-un an de zile, din iunie 2021, până în mai 2022, niciodată nu am luat salariul în ultima zi, tot timpul și cu o săptămână mai devreme. Ca să înțelegeți cam ce înseamnă Qatar, ce forță au și cât de corecți sunt din punctul ăsta de vedere.
Șocul cultural bănuiesc că a fost imens, mai ales la Al Ain, la prima experiență în Orientul Mijlociu...
Așa este. Veneam din România, șocul cultural a fost imens, dar mie totul timp mi-a plăcut lumea arabă. Am avut studiu individual, mi-a plăcut cultura, tot. La un moment dat, când domnul Iordănescu mi-a făcut propunerea să merg acolo, am zis: 'Sunt pregătit, merg!'. A fost ceva natural și n-a rămas decât să mă bucur de fiecare experiență acolo. Cultura arabă e fantastică, oamenii simpli cu care interacționezi sunt uluitori. Poți să vezi pe ei, pe modul de comportare culturi diferite. Asta dacă ai capacitate intelectuală să înțelegi asta. Dacă spui: "Aa, mergem la ăia, la beduinii ăia, care stau pe jos, mânâncă cu mâna", normal că nu apreciezi chestia asta. Când m-au invitat la noi la club, la Al Hilal, era o tradiție. Acolo nu știu dacă pierdeam două meciuri într-un sezon, iar după fiecare meci câștigat, managerul ne aduna pe toți din staff și dădea o masă tradițională, o mâncam exact în vestiar, pe jos. Puneau covoarele, veneau cei de la catering și aduceau tăvile alea imense cu câte 2-3 miei și mâncam cu mâna. La început nu știam cum să mănânc. I-am întrebat: "De ce mâncați cu mâna? De ce așa? De ce poziția asta?". Ei mi-au explicat: "Trebuie să stai cu piciorul stâng ridicat pentru a-ți apăsa în zona stomacului pentru a nu mânca foarte mult, pentru a nu te îngrășa". Sunt niște chestii interesante. Dacă lumea e deschisă să le învețe, o să aprecieze și mai mult ce înseamnă zona arabă.
Ciprian Panait: "A venit soția la mine și nu puteam să o țin de mână pe stradă. Și care e problema? Tot nevasta mea e"
Adică să nu respingi din start ideea...
Exact! Ați văzut, când m-ați întrebat de politică și v-am spus că nu răspund, normal, nu mă bag, dar rămân siderat să văd la televizor în fiecare o zi câte o chestie împotriva Qatarului: "Sindicatul fotbaliștilor a făcut nu știu ce, nu mergem în Qatar pentru că...", dar eu n-am auzit unul care să spună că a respectat toate regulile țării respective și a avut o problemă. Eu nu sunt un avocat al Qatarului, doar am trăit acolo, am respectat toate legile, m-am dus să fac bani pe munca mea, nu să fur sau să păcălesc. N-am avut nicio problemă. A fost și familia cu mine o perioadă scurtă. În Arabia Saudită, la fel. Din trei ani, familia a fost cu mine un an și jumătate. Copiii au făcut școala acolo. Dacă ești corect și îți vezi de treaba ta, nu există să ai probleme.
Nu știu dacă ați văzut declarația lui Hugo Lloris, căpitanul Franței, care a spus ceva asemănător, că ei se așteaptă de la străini să le respecte regulile când vin în țara lor și la fel trebuie să procedeze și ei când merg acum în Qatar...
Și nu e normal să fie așa? Eu am stat în Qatar într-un cartier exclusivist, care se cheamă The Pearl. Acolo erau numai străini, foarte puțini qatarezi. Viața era exact, exact, exact ca în Europa sau ca în America, ca oriunde. Exceptând faptul că nu poți să cumperi alcool, dar, când te duci la restaurant, iei cina, poți să-ți cumperi alcool. Aa, că e mai scump, da, sunt de acord. Nu o să vezi oameni beți pe stradă. E normal, ăsta e un afront la cultura lor. Atât timp cât milioane de oameni, tu să te duci pe stradă și să fii beat, cred că e un afront adus lor. Cel mai bun exemplu că sunt deschiși e faptul că ai posibilitatea să mergi să îți iei alcool. Eu am avut un asistent în Qatar din Anglia. L-am întrebat: "Cum trăiești tu? Eu știu că voi aveți probleme, trebuie să și beți". Și zice: "Păi, n-ai aflat? Dacă vrei să-ți cumperi în alcool, sunt magazine speciale în Qatar, te duci cu ID-ul tău, care atestă că ești antrenor, inginer, profesor sau ce ești, te duci cu o copie de la contract să vadă cât câștigi pe lună, iar în funcție de suma câștigată pe lună ai dreptul să îți cumperi alcool de la magazinile respective, dar numai pe baza legitimației care atestă că nu ești qatarez, musulman".
Știu că sunt interzise drepturile comunității LGBT. Nu cred că se pot manifesta liber ca în Europa sau America, dar eu cred că nimeni nu-i urmărește să vadă dacă se întâlnesc acasă. Categoric nu! Sunt niște chestii legate de morală, toți cei din lumea arabă țin la asta. Eu, în Arabia Saudită, în primii ani, în 2014-2015, a venit la soția la mine în vizită și nu puteam să o țin de mână în stradă sau în mall pentru că nimeni nu își ținea nevasta de mână. Și care era problema? Tot nevasta mea, tot lângă mine era. Asta e, nu poți să schimbi o țară pentru că așa trăiesc eu acasă.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
 (9).webp)
.webp)
