Bai, ce meeeci!

Da, ne-am aparat. Am jucat defensiv. Mai putin bine decat cu Franta. Dublajele pe flancuri n-au mai functionat la fel de bine. Au aparut o gramada de centrari in careul nostru. Si au aparut si pericolele. N-am mai respins la fel de prompt. Am fost depasiti de Toni. Ne-a dat si gol, dar am avut noroc cu-n asistent zelos sa-mi raspunda la un articol precedent: “Ofsaid, ba!”

Da, ne-au calarit italienii. Au avut o sumedenie de ocazii. Am facut mult mai multe greseli. Era sa platim scump. Dar n-am facut-o. Pentru ca…

…da, am atacat! Am aratat ca putem. Am aratat ca stim fotbal. Italienii ne-au simtit mereu periculosi. La suturile lui Tamas sau Rat, la aparitiile lui Mutu, la preluarile lui Daniel Niculae, la venirile lui Contra, Florentin sau Banel.

Ne intrebam daca vom trage si noi la poarta. Am tras, chiar mai mult ca ei. Am luptat. Vorba lui Chivu: suntem o echipa care munceste, care stie sa se sacrifice, care stie sa rada, sa planga, sa alerge, sa se chinuie, sa straluceasca.

Am fost ce ne doream sa fim. Le-am transmis: “Fiti barbati!” Si au fost.

In studentie, aveam un prieten care dupa un meci epuizant nu-mi spunea decat atat: “Bai, ce meeeci!” S-a intamplat si dupa Romania – Argentina, si dupa Romania – Suedia.Puteai intelege orice din “Bai, ce meeeci!”

Da, putea fi victorie. Dar chiar daca n-a fost, suntem mandri de ei. Neinvinsi in grupa mortii.