Management UEFAlimentar!

 Indiferent ca sunt banii lui Paszkany sau nu. Nu asta face obiectul discutiei acum. Conteaza ca banii astia, destul de multi intr-o perioada scurta de timp, au fost cheltuiti cu cap. Bineinteles ca pot aparea si probleme, ca CFR poate sa nu mai castige din nou titlul, ca CFR poate sa nu se califice in primavara europeana in Champions League sau ca anul viitor nu va mai prinde Liga.

Astea sunt nuante.

Managementul CFR este singurul care ramane in picioare. Vorba lui Stefan Beldie, este un management « neromanesc », nefacand aici referire la originea etnica a patronului, ci la modalitatea de a aborda o afacere cum e cea a fotbalului. Nu sunt naiv, sunt convins ca si CFR a apelat la destule « romanisme » pentru a lua titlul, dar poate ca a fost doar o « adaptare » la piata din care face parte.

Cam care ar fi atuurile CFR ?

1. Capacitatea de a pastra linistea la echipa, desi probleme au fost, poate mai mari decat la altii. Conducerea CFR n-a lasat niciodata impresia ca scapa lucrurile de sub control. Poate si pentru ca la CFR iau decizii doua persoane, care actioneaza indeobste ca una singura.
2. Capacitatea de a realiza transferuri reusite. Bineinteles ca au fost si destule « tzepe », dar numarul mare de transferuri bune acopera nereusitele. Nu poate fi doar intamplare. Oamenii stiu ce vor de la echipa si au transferat in consecinta.
3. Capacitatea de a lua masuri « nepopulare »: demiterea lui Dorinel, demiterea lui Bergodi dupa atingerea obiectivului, demiterea lui Andone, tot dupa atingerea obiectivului, numirea lui Trombetta. Toate astea demonstreaza ca, daca exista continuitate in management, performanta poate fi atinsa si fara continuitate pe banca tehnica.
4. Capacitatea de a nu depinde de nimeni. CFR si-a facut propriul stadion. Ajutorul de la primarie (si de aici si influentele inevitabile) este insignifiant. De asemenea, CFR a reusit sa nu depinda major de cineva anume din fotbalul romanesc. Nu s-a « imprietenit » cu careva anume dintre bosii fotbalului ca sa ajunga la performanta. Or mai fi prietenii, dar nu in mod evident.

Restul echipelor (ca sa ma refer acum doar la cele cu pretentii in ultimii ani) se « bucura » de un management « pur romanesc », in care amatorismul este dus la rang de virtute. Prioritatea unui astfel de management este « ce facem ca sa-i ardem pe ceilalti ? ». Acum. Nu maine, nu peste un an. Totul e facut dupa ureche, pentru ca « eu dau banii, eu hotarasc ». Chiar daca Steaua are cele mai mari performante ale fotbalului romanesc (si) in ultimii 5 ani, inclin sa cred ca nici acolo nu e vorba de o constructie sanatoasa. Avantajul Stelei este ca pune in practica un model autoritar, care merge la romani. Un singur om decide si asta e un mare avantaj cand ceilalti de cearta intre ei. Si aici putem vorbi de o continuitate in management, care a ajutat desigur, dar nu se poate vorbi de un model viabil de business, in care constructia sa fie durabila.

Ar mai fi o exceptie: Unirea Urziceni. Patron stabil, discret si cumpatat la bani. Omul si-a angajat profesionisti si-i lasa sa-si faca treaba. Un antrenor talentat si care stie sa tina in frau echipa si un manager care, desi exagereaza des, are rolul sau important si pe care il joaca cu competenta. E adevarat ca si concurenta e slabuta pentru Mihai Stoica, dar asta nu e vina lui. « Vina » lui e ca-si face treaba cu pasiune.

In rest, esec total, un esec al managementului. E greu pentru oameni care au facut o gramada de bani in alte business-uri (cat de sanatoase or fi fost si alea…) sa-si recunoasca incompetenta in business-ul fotbal. Plus ca, probabil, oamenii nici nu sunt prea nemultumiti: si-au atins scopul, care nu era performanta si nici macar profitul, ci pur si simplu intrarea intr-un circuit care presupune notorietate, putere, influenta.

Care ar fi invatamintele utopice la care ma gandesc dupa consemnarea acestui esec managerial de proportii?

1. Finantatorii existenti trebuie sa inteleaga ca nu sunt dumnezei pentru ca baga niste bani. Ei baga bani pentru a plati niste oameni competenti, care sa fie lasati sa-si faca treaba cum pot mai bine.
2. CFR a demonstrat ca se poate. Nu numai ca se poate un 0-0 cu Chelsea. Dar a demonstrat ca poti s-o iei de la zero si sa te bati cu granzii. Asa ca alti oameni cu bani care nu sunt inca in fotbal au un model bun de urmat. Ei trebuie sa afle ca si fotbalul romanesc poate deveni un business serios. Ca mai conteaza si arbitrii, mai conteaza si ce influenta ai pe la comisii, mai conteaza si cum pui presiune pe adversar cu declaratii, dar in primul rand conteaza propria seriozitate si propriul profesionalism. Asa ca tare m-as bucura ca, pe langa cele 3-4 falimente anuntate recent de Gigi Becali (pentru ca pleaca finantatorii, pentru ca nu sunt satisfactii), sa apara alte centre de greutate: ori patroni noi la echipe deja de prim-plan, ori echipe mici, gen CFR, care sa inceapa o ascensiune aproximativ similara.

Citeste mai mult de Vali Moraru pe www.valimoraru.ro!