5 motive pentru care Franta a devenit pe merit campioana mondiala

Gabriel Chirea
[email protected]

1. Pentru ca s-a calificat la turneul final dintr-o grupa din care au mai facut parte Suedia (sfertfinalista la CM 2018) si Olanda, cu 23 de puncte din 10 meciuri (7 victorii, 2 egaluri si 1 infrangere). Pentru ca, la competitia din Rusia, a castigat lejer o grupa cu adversari incomozi (Danemarca, Peru, Australia / 7 puncte din 9 pozibile), iar in fazele eliminatorii a trecut de Argentina lui Messi si Aguero (optima de finala / 4-3), Uruguayul lui Suarez si Cavani (sferturi de finala / 2-0), Belgia lui Hazard si De Bruyne (1-0) si Croatia lui Modric si Rakitic (finala / 4-2). Multa lume uita ca mult admirata echipa a Frantei din 1998, care avea in componenta mult mai multi jucatori cu nume, a castigat titlul mondial dupa meciuri grele si nu foarte convingatoare contra unor adversari ca Danemarca, Paraguay, Italia (meci din "sferturi", castigat la lovituri de departajare) sau Croatia. De fapt, facand o comparatie peste 3 decenii intre jocul selectionatelor Frantei din 1998 si 2018, intr-adevar Zidane&co. erau mai spectaculosi, dar Griezmann&co. sunt silent killeri.

2. Pentru ca fotbalul nu inseamna doar "foarfeci", "calcaie", "rabona" si fente, inseamna mai ales peste 10 kilometri alergati pe meci, pressing, pozitionare tactica, ambitie, sacrificiu, tacklinguri si mult efort depus. Franta nu a jucat fiecare minut al fiecarei partide pentru spectacol, ci a fost o echipa cinica, care a parut ca prefera sa castige si nu neaparat sa incante. Marele merit al noii campioane mondiale, cu un lot plin de vedete, e ca a inteles ca e mai greu sa te impui in fiecare meci si sa castigi trofee, decat sa impresionezi cu un joc spectaculos si sa castigi doar la capitolul impresie artistica. Asa a ajuns un jucator ca Giroud, vedeta la Arsenal sau Chelsea, sa se sacrifice pentru echipa, sa joace in toate meciurile, sa nu traga niciun sut pe poarta si sa nu inscrie niciun gol, dar antrenorul sa fie multumit de aportul lui, lucru de neinteles pentru multi microbisti.  

3. Pentru ca Franta a avut unul dintre cele mai bune loturi de la acest Mondial. Pacaliti de disciplina tactica a "cocosilor galici", multi uita ca francezii i-au avut in echipa pe magnificii Griezmann, Mbappe sau Pogba, din moment ce greul jocurilor a fost dus de Varane, Umtiti, Matuidi, Kante, Pavard sau Giroud. Dupa eliminarile timpurii din competitie ale lui Messi si Ronaldo, dar si dupa ce s-a impus in finala contra Croatiei lui Modric, Griezmann devine probabil favorit la castigarea Balonului de Aur. El este  victorios in acest sezon de Europa League cu Atletico Madrid, a fost numit omul meciului in ultimul act, a devenit campion mondial si si-a confirmat statutul de jucator de clasa, dupa cele 4 sezoane de exceptie in tricoul echipei lui Simeone. De asemenea, Mbappe pare sa ii fi luat fata lui Neymar ca "vioara intai" a lui PSG, dupa evolutia enervanta si dezamagitoare a brazilianului la acest turneu, iar Pogba a jucat impecabil, avand evolutii asemenatoare cu cele din perioada Juventus.  

4. Pentru ca Didier Deschamps a devenit doar al treilea om din istoria fotbalului care devine campion mondial atat ca jucator, cat si ca antrenor, dupa brazilianul Mario Zagallo si germanul Franz Beckenbauer. Dupa o cariera de jucator exceptionala in care a castigat tot ce se putea la echipele de club (Ol. Marseille, Juventus, Chelsea, Valencia) si la nationala Frantei (campion mondial, in 1998, si european, in 2000), el a devenit un antrenor respectat, care a promovat-o din nou pe Juventus in Serie A in cel mai greu moment al istoriei sale, a dus-o pe AS Monaco pana in finala Ligii Campionilor, a facut "tripla" in Franta cu Marseille, a pierdut dramatic finala Euro 2016 contra Portugaliei si a devenit campion mondial en-fanfare in 2018. Criticat pentru ca i-a lasat acasa pe Payet, Coman, Rabiot, Martial, Lacazzette sau Benzema, Deschamps a aratat ca are un caracter puternic, ca este un bun profesionist si ca a reusit sa tina sub control un grup plin de vedete, pe care le-a pus in serviciul echipei. Tinand cont de scandalurile din cantonamentele nationalei franceze (chiar cu tenta rasista) din 2002, dar mai ales 2010, Deschamps s-a dovedit un maestru in a mentine o atmosfera proprice inaltei performante.

5. Desi se spune despre Franta ca incalca regulile concurentei loiale in sport, din moment ce au o multime de jucatori cu alte origini decat franceze (se aduce argumentul ca doar Lloris, Pavard, Hernandez, Griezmann, Giroud si Thauvin ar fi francezi get-beget), trebuie specificat ca doar trei jucatori sunt nascuti in afara Hexagonului (Mandanda - Kinshasa, Zair / Umtiti - Yaounde, Camerun / Lemar - Baie-Mahault, Guadalupa). Dar toti sunt crescuti in Franta, au studiat in scoli si au invatat fotbalul la cluburi franceze, iar nationala lui Deschamps este departe de a fi o adunatura tipica de mercenari, doar ca sportul si fotbalul din aceasta tara par sa asimileze mai bine imigrantii decat se intampla pe alte meleaguri. In ciuda multelor acuze aparute chiar si in spatiul public romanesc dupa victoria Frantei, daca cetatenii francezi nu sunt ingrijorati de componenta echipei lor, nu cred ca ar trebui sa fim noi. In plus, probabil ca jucatorii lor cu origini diverse sunt mai bine ancorati in societatea franceza si stiu mai multe despre istoria Frantei decat fotbalistii nationalei Romaniei, romani 100% si din mosi-stramosi.