INTERVIU „Corvinul, în finală! Și apoi în Liga 1” Interviu cu Romulus Gabor, idolul Hunedoarei din anii 80
Cupa Romaniei
Romulus Gabor (62 de ani) a fost desemnat cel mai bun jucător al Campionatului Mondial Under 20 din Australia 1981.
- Romulus Gabor și-a rupt tendonul la 26 de ani!
- Corvinul va promova din nou în Liga 1
- Romulus Gabor: „Pe jucătorii actuali, nu prea îi ascultă mingea!”
- Lotul României la Euro 1984, unde am făcut egal cu Spania (1-1) și am pierdut cu Germania (1-2) și Portugalia (0-1)
- „Am îmbătrânit în cantonamente! Nea Mircea ne dădea kilometrajul peste cap”
Atacant de meserie, el a marcat 4 goluri la acest turneu final, cucerind și Gheata de Bronz a competiției. Cea mai importantă reușită a fost cea din finala pentru locul 3, câștigată de România cu 1-0 în fața Angliei, prin golul lui Gabor.
Actualmente observator federal, fostul internațional prezent cu naționala de seniori și la Euro 1984 (34 de selcții în total și două goluri sub tricolor) a jucat în marea echipă a Corvinului Hunedoara de la finalul anilor 70 și începutul anilor 80, avându-l ca antrenor pe Mircea Lucescu, alături de Andone, Rednic, Mateuț și Klein.
 (1).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=7089%2C5296%2C0%2C0&w=190)
.jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=2000%2C1494%2C0%2C0&w=190)
Cum astăzi Corvinul încearcă pătrunderea în finala Cupei României (semifinală la Hunedoara cu FC Voluntari, de la ora 19.00), l-am sunat pe „Romică”, așa cum i se spune, pentru a vorbi depre actuala echipă, dar și pentru a depăna amintiri din cariera lui de fotbalist.
Ce mai e prin Hunedoara?
Așteptăm meciul ăsta din Cupă. Toată lumea vrea să câștigăm cu Voluntariul și să ajungem în finală. Ce n-am reușit noi, măcar să prindă tinerii din ziua de azi.
Când jucați dumneavoastră, ați prins un loc 3 în Divizia A cu Corvinul...
Da, am jucat în Cupa UEFA atunci. Și am jucat două semifinale de Cupa României. Apoi, încet-încet, au avut grijă unii să ne ia din jucători și să nu mai avem performanțe.
Păi care „unii”? Dinamo v-a luat jucători.
Da, Dinamo.
Și dumneavoastră cum de n-ați ajuns la Dinamo?
N-am vrut să merg.
N-a vrut să vă ia Lucescu și pe dumneavoastră?
Păi da, la un moment dat m-a și pus să semnez pentru Dinamo, dar nu s-a materializat. Am și semnat cu nea Mircea atunci, dar până la urmă n-am vrut, n-am plecat. Alte probleme...
Romulus Gabor și-a rupt tendonul la 26 de ani!
Ați regretat apoi?
Am regretat. Dacă plecam la Steaua sau la Dinamo, poate nu mă accidentam. Jocul era mai dur atunci față de cel de acum, arbitrajele erau mai permisive. Noi, cei din provincie, mai ales atacanții, o cam luam pe la picioare în deplasări. Dacă eram la Dinamo sau la Steaua, probabil eram mai protejat de arbitraje și poate nu se întâmpla să-mi rup primul tendon la 26 de ani. Mi-am rupt tendonul ahilian chiar pe stadionul Dinamo. Am stat 8 luni atunci, n-am mai jucat la națională. Apoi mi-am revenit, dar la 29 de ani mi-am rupt celălalt tendon achilian. Și iar am stat vreo 7 luni. Asta e, astea-s riscurile.
Movilă v-a rupt prima oară, nu?
Acuma, nu cred că vrea cineva să te accidenteze. Am avut, într-adevăr, un contact cu Movilă. N-a vrut nici el. Iar a doua oară, la Bacău, un contact cu tatăl lui Burleanu. Nu cred că au vrut să mă lovească, nimeni nu vrea, dar se întâmplă. Așa e în sport, toată lumea vrea să câștige. Deci de-asta îmi pare rău că n-am plecat. Plus, sigur, erau și alte performanțe.
Și alți bani...
Și alți bani, da. Acuma, asta e. Nu toată lumea poate ajunge la Steaua sau la Dinamo. A fost greșeala mea că nu mi-am luat inima-n dinți, ca să mă rup de zona asta de confort a Hunedoarei. Dar aveam echipă bună și aici. Încet-încet s-a destrămat. Au plecat Ando, Rednic, apoi au plecat și Mateo, și Klein. Din spate n-au mai venit jucători de calitate și n-aveam cum să rezistăm.
- 350 de meciuri a jucat Gabor pentru Corvinul în perioadele 1978-1991 și 1994-1996, înscriind 83 de goluri
Corvinul va promova din nou în Liga 1
O vedeți pe Corvinul din nou în Liga 1, la anul?
Eu cred că da. Din câte știu, au schimbat și situația juridică, și forma de organizare, așa că de la anul au drept de promovare. Eu cred că vor promova, pentru că se implică Primăria și Consiliul Județean, primarul chiar se preocupă, iubește sportul.
Orașul era cam căzut acum ceva vreme...
Orașul a început să arate bine, e curat, îngrijit. A evoluat. Singura problemă este că populația e cam îmbătrânită. Ne-au plecat și ne pleacă tinerii și am rămas noi, ăștia mai boșorogi.
Mai vin copii la Centrul de juniori?
Mai vin, sunt aproape 300 la Centrul de copii și juniori. Se reface și baza sportivă, stadionul, vor face și terenuri mai bune de antrenament. Sper să vină mai mulți copii, să îi atragem către sport și spre mișcare, să devină mai sănătoși, să fie educați printr-o școală mai bună și, încet-încet, să se schimbe mentalitatea și la noi. Dar vorbesc și de întreaga țară, nu numai la Hunedoara.
Câte ore pe zi jucați fotbal când erați copil?
Păi toată ziua, în afară de școală. Dar și la școală jucam în pauze. Altfel, n-ai cum să ajungi fotbalist. Eu le-am spus și antrenorilor de la Centrul de copii: „Voi nu trebuie să formați echipe, voi trebuie să formați jucători, să-i creșteți”. Au timp de la 15 ani încolo să formeze echipe. Păi de-aia nu mai apar jucători. Toți de la centrele de copii încep cu tactică. Asta o putem face mai târziu.
Trebuie mai multă joacă la început...
Da, trebuie să-i atragi, să-i faci să iubească fotbalul, așa cum îl iubeam noi. Noi n-aveam alte jucării, toată ziua ne jucam cu mingea. Numai așa poți să ajungi fotbalist, să te-asculte mingea, că altfel e greu. Dacă faci o oră sau două de antrenament trei-patru zile pe săptămână, n-ai cum să ajungi fotbalist valoros.
Romulus Gabor: „Pe jucătorii actuali, nu prea îi ascultă mingea!”
Nu-i ascultă pe jucătorii actuali mingea?
Nu prea. Păi ne uităm la Liga 1, sunt destul de deficitari la tehnică. Tactică știe toată lumea să facă. Cu tehnica în regim de viteză e mai greu.
Ați jucat la turneul final din 1984...
Da, da, în Franța. Am fost titular în primul meci, cu Spania, cu Germania n-am jucat, iar cu Portugalia am intrat prin minutul 50 și ceva.
Lotul României la Euro 1984, unde am făcut egal cu Spania (1-1) și am pierdut cu Germania (1-2) și Portugalia (0-1)
- Portari: Lung și Moraru;
- Fundași: Rednic, Iorgulescu, Ştefănescu, Ungureanu, Andone, Al. Nicolae, I. Bogdan, Negrilă;
- Mijlocași: Bölöni, Klein, Augustin, Balaci, Ţicleanu, Custov, Hagi, Mulţescu, I. Petcu;
- Atacanți: Cămătaru, Gabor, Geolgău, Cîrţu, Coraş, D. Georgescu, Văetuş
- Antrenor: Mircea Lucescu
Cu ce amintiri ați rămas de la acel turneu final?
Au trecut mulți ani de atunci. Era bucuria aceea imensă că ne-am calificat, eram mândri că am câștigat grupa în fața Italiei, care fusese campioană mondială în 1982. Am avut un lot foarte bun, participau doar 8 echipe la turneul final! Era o mândrie pentru noi, eram bucuroși că reprezentam România la o astfel de competiție importantă. Nu jucam atunci neapărat pentru bani, ci mai mult pentru plăcerea aceea, pentru bucuria de a juca acolo, plăcerea că ne aplauda lumea. Sunt niște sentimente greu de descris în cuvinte.
Erați priviți diferit acolo, în Franța, pentru că veneați dintr-o țară comunistă?
Sincer, eu n-am simțit nimic. Nimeni nu ne-a înjosit sau să se comporte diferit. Oameni normali, civilizați, nu am avut ce să le reproșăm.
„Am îmbătrânit în cantonamente! Nea Mircea ne dădea kilometrajul peste cap”
Cu cine vă aveați cel mai bine la națioanală, în afară de corviniști?
Cu Geolgău, cu Coraș. Eram ca o familie, petreceam mult timp împreună, nea Mircea făcea câte 10 zile de cantonament înainte de meciuri, îmbătrânisem în cantonamente.
Plus alea de iarnă...
Da, plecam prin America de Sud câte trei săptămâni, o lună. Uitau de noi pe acolo.
Și la munte la noi, nu?
Da, iarna, la Poiana Brașov, vara la Câmpulung Moldovenesc. Multă alergare, ne dădea nea Mircea kilometrajul peste cap.
Unii au râs de Dorinel Munteanu în iarna asta, că i-a dus pe oțelari să-i alerge la Vatra Dornei.
Au râs, dar iată că Oțelul are un joc bun, chiar dacă nu are jucători spectaculoși. Pot pune probleme oricărei echipe de la noi. Așa, cu pregătirea aia pe stil mai vechi, dar până la urmă le-a prins bine.
- În afară de Corvinul Hunedoara, Romulus Gabor a mai juccat pentru Diosgyori (Ungaria, 1991-1992), Universitatea Cluj (1992-1993), Unirea Alba Iulia (1993-1994) și Inter Sibiu (1996-1997).
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
 (9).webp)
.webp)
