INTERVIU Bănel Nicoliță: „Batem Ucraina! Ne clasăm pe locul 2 în grupă!” / „Je parle très bien français, mon frère!”

EURO 2024

SPORT.RO

Data publicarii: Sambata 15 Iunie 2024, 17:41

Data actualizarii: Duminica 16 Iunie 2024, 09:14

EURO 2024 e transmis în direct pe Pro TV și VOYO.

TAGS:

#Banel Nicolita#EURO 2024#interviu#Romania - Ucraina

Din articol

Bănel vrea să descopere un nou Bănel!
„Cele mai mari emoții”
„Cea mai mare bucurie”
„Eu sunt țigan, dar n-am avut niciodată probleme cu colegii mei”
„Je parle très bien français, mon frère!”

Nicoliță are încredere în actuala națională și în selecționerul Edi Iordănescu și ne îndeamnă să-i susținem necondiționat pe tricolori

Bănel Nicoliță (39 de ani) este actualmente analist sportiv la Fanatik și are o școală de otbal care-i poartă numele. Ca fotbalist, a jucat în România pentru Dacia Unirea Brăila, Poli Timișoara, Steaua, Viitorul Constanța, ASA Tg. Mureș și CS Făurei. Pentru Steaua a dat 23 de goluri în 188 de partide, cucerind de două ori titlul cu această echipă (2005 și 2006). În străinătate, a fost legitimat la Saint Etienne (25 de meciuri / 3 goluri), între 2011 și 2014, fiind împrumutat în 2013-2014 la Nantes (17 jocuri / 1 gol).

Am vorbit cu Bănel despre școala lui de fotbal, despre participarea cu reprezentativa României la turneul final al Campionatului European din 2008 și despre actuala națională.

Cum e cu copiii, cum merge?
Foarte bine! Foarte, foarte, foarte bine!

E școala ta?
Da, e școala mea.

Câți copii ai?
100 de copii. Am și de 3 ani jumate, 4 ani. Normal e de la 5 ani. De la 5 la 15 ani.

Și câți antrenori ai?
Doar eu și un băiat.

Păi puteți să vă descurcați cu 100 de copii?
Cum să nu? Lui i-am lăsat doar pe ăia mari. În rest, eu mă ocup.

Câte ore pe zi?
Patru ore pe zi.

Bănel vrea să descopere un nou Bănel!

Vreun Bănel, ceva?
Avem, avem, avem. Bănel, Rădoi, Ghionea, Goian, Mutu, Chivu...

Păi hai, Bănele, c-avem nevoie la națională! Scoate ceva!
Trebuie să scoatem ceva! Trebuie să fim optimiști, că altfel ce facem?

Vreau să vorbim de Euro 2008. Ai fost titular cu Franța (0-0) și Italia (1-1), ai intrat și cu Olanda (0-2). O grupă infernală față de cea actuală, de la Euro 2024...
Da, a fost o grupă foarte grea, nu ne dădea nimeni nicio șansă să scoatem vreun punct. Eu eram pentru prima oară la un Campionat European, alături de giganții mei colegi, care jucau în campionate puternice, la echipe de top. Vorbesc de Chivu, de Mutu, dar și de colegii mei de la Steaua - Ghionea, Rădoi, Dorin Goian... Am format un grup foarte unit, nea Piți a știut cum să ne facă să fim uniți și să gândim toți în același fel. Asta a fost o calitate a lui nea Piți, a știut să ne țină pe toți aproape. Eu eram concurent pe post cu Florentin Petre. Nu am auzit niciodată ceva de dușmănie sau ură. Nea Piți a știut să ne facă pe toți să ne iubim și să ne respectăm între noi. A fost o grupă infernală, dar puteam să ne calificăm. Dacă aveam puțină șansă la penalty-ul executat de Adrian Mutu, puteam merge în sferturi. Dacă băteam Italia, eram calificați indiferent ce făceam în ultimul meci, cu Olanda.

„Cele mai mari emoții”

Ai avut emoții la meciuri?
Sincer îți spun, am avut cele mai mari emoții. Ca să ajungi la un Campionat European, să joci cu cele mai puternice echipe și împotriva celor mai valoroși jucători, pe care îi vezi numai la televizor, e ceva extraordinar. Diferența o face acolo doar mentalitatea. Atât!

Ce faci ca să scapi de emoții? Cum scapi de emoții?
Eu sunt mai brunet și nu se vedea pe chipul meu că aveam emoții mari. Foarte mari. Să joci în primul meci cu Franța, apoi cu Italia...

Tremurau puțin picioarele, nu-i așa?
Păi am avut emoții de când am început pregătirile pentru Campionatul European, cu vreo trei săptămâni înainte. Cu fiecare zi care trecea, parcă aveam emoții și mai mari. Ziceam: „Doamne! Doamne! Ce se întâmplă?”.

Simțeai un gol în stomac?
Da, frate. Emoțiile pe care le simți la un Campionat European, în Champions League sau când ești campion sunt incredibile. Aș da orice, în fiecare zi, să mă aflu acolo. Se adună toată lumea din toate părțile, îi vezi acolo pe unii plângând, pe alții bucurându-se. Dar am știut să-mi controlez aceste emoții până la urmă, deși nu mi-a fost ușor. Aveam, totuși, în spate experiența de Champions League, de a fi campion al României, mai jucasem alături de Chivu, Mutu, Rădoi... Mi-a fost mai ușor pentru că îi cunoșteam pe fiecare în parte, am jucat cu unii, am jucat împotriva altora în campionatul României, iar cu mulți mai jucasem la echipa națională. După ce îl văzusem pe Mutu la televizor și am ajuns apoi, la 20 de ani, să joc lângă el, care trecuse pe la Chelsea, pe la Juventus... Sunt chestii care te marchează pe viață.

Aveați și voi echipă la Steaua...
Am fost trei ani la rând în Champions League, am prins semifinală de Cupa UEFA, aveam o experiență în spate. Mă bucur că am avut posibilitatea să joc la Euro pentru echipa națională. Pentru mine, asta a fost maxim. Ca să ajungi acolo, înseamnă că ai muncit, că Dumnezeu te-a răsplătit pentru tot ce ai făcut ca fotbalist. Și când ajungi acolo, merită să te sacrifici.

„Cea mai mare bucurie”

Cum e când îți cântă imnul?
Cea mai mare bucurie! Nici nu pot să ți-o descriu în cuvinte. Să te uiți la video-ul de la meciul de deschidere cu Franța, să vezi cum cânt! Din toată inima, din tot sufletul! Așa trebuie trăit momentul!

Ce zici de naționala actuală?
Băieții au șansa lor, sunt sigur că vor face față cu brio și că vor termina pe locul 2 în grupă. Chiar dacă întâlnim echipe puternice. Știu ce poate zice lumea: „Joci cu Ucraina, Bănele! Joci cu Belgia, Bănele! Cu Slovacia, care are jucători, bla, bla, bla”. Și noi am jucat cu Franța, și noi am jucat cu Italia și cred că erau mai mari atunci.

Păi da, dar și voi erați mai mari...
Corect, dar să știi că și Edi Iordănescu a format un grup, o echipă o familie. Așa a reușit să termine pe primul loc grupa de calificare, peste Elveția. Dacă iei jucătorii lor și te uiți la ce echipe sunt, iar apoi te uiți unde joacă ai noștri, ai putea să zici că ne bat cu 10-15 la 0. Dacă iei fiecare jucător în parte. Atunci, cum poți să-i bați tu? Să alergi mai mult decât ei, să-ți dorești mai mult decât ei, să fii mai focusat. Asta vom face și la Euro. Au fost mulți oameni care au zis că n-o să ne calificăm în grupa aia cu Elveția, dar iată că am terminat pe primul loc.

Care e mesajul tău pentru români?
Să le fim alături băieților. Ăsta e mesajul meu pentru iubitorii de fotbal și pentru cei care iubesc naționala. Sunt sigur că sunt milioane de români. Hai să fim lângă ei! Hai să îi încurajăm și să le transmitem energia aia pozitivă de care băieții chiar au nevoie.

Cu cine vezi meciurile?
Cu copiii. O să fiu în turneu la Eforie cu școala mea de fotbal. Vreau să încurajez România cu toată școala mea.

Aveai superstiții înainte de meciuri?
Eu nu am avut niciodată.

Dar ce făceai înainte de un meci ca să intri în atmosferă?
Mergeam la masă, mâncam, dormeam și mă trezeam pregătit de meci. Mă încărcam eu singur cu energie și știam că trebuie să intru și să dau tot ce am mai bun. Voiam ca omul de pe stadion să mă vadă că dau totul pe teren. Băi, am dat totul? Da!

„Eu sunt țigan, dar n-am avut niciodată probleme cu colegii mei”

Cine era cel mai bun prieten al tău la națională?
Eu am rămas prieten cu toată lumea, crede-mă! Și mă bucur că am avut onoarea să joc lângă asemenea oameni. În primul rând, oameni, nu fotbaliști. Oameni cu calitate, cu bun simț, respectuoși. Eu sunt țigan, dar n-am avut niciodată probleme. M-au luat lângă ei și m-au ținut tot timpul aproape. Pentru că și eu le-am arătat că sunt un om corect, sincer, ascultător, adică nu fițos. Iar ei au apreciat foarte mult asta. Mă întâlnesc și acum cu ei, cu Tamaș, cu Daniel Niculae, cu Marius Niculae, cu Adi Mutu mă duc la emisiune la Fanatik. E frumos să te întâlnești cu foști colegi de-ai tăi. Pentru mine, e extraordinar. Eu sunt Bănel, ei au scris istorie pentru România.

Păi și tu ai jucat 37 de meciuri la națională...
Și eu am jucat, dar să joci lângă Adi Mutu, tată? Jos pălăria!

Cu cine ai stat în cameră la Euro?
Cu Goian. Doamne-Doamne, vorbeam cu el și nu mai aveam răbdare până la meci. Întreabă-l la ce oră mă culcam eu. Devreme. Mă odihneam tot timpul. Adică să mă duc pe undeva? Nu, tată, mă duceam în cameră, mă relaxam și somn. Eu am dat totul pentru fotbal până la 31 de ani. Am fost foarte serios și am dat tot. Știam că într-o zi voi fi fericit. Și am ajuns la Steaua, la națională, apoi am făcut pasul spre un alt campionat. Am fost genul de om serios, care se pregătește și își așteaptă rândul.

Ți-a dat și fotbalul înapoi, cum se zice...
Mi-a dat foarte mult și-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta. Pentru că fără Dumnezeu nu putem să facem nimic.

„Je parle très bien français, mon frère!”

Ai învățat franceza cât ai stat la Saint Etienne?
Oui, oui, bien sûr, monsieur! Bineînțeles că am învățat. Îl aveam antrenor pe Galtier, cel care a ajuns apoi la PSG. Și mi-a zis omul: „Bănele, dacă nu înveți franceza în trei luni, vom fi nevoiți să renunțăm la tine. După aproape trei luni, m-am dus la o conferință de presă, cu 20 și ceva de ziariști. Vai de capul meu! Când am intrat pe ușă, eram deja transpirat, nici nu ajunsesem la pupitru. Ziceam „Doamne, ce vorbesc eu, ce răspund eu?” Mă învățase cineva: „Răspunzi cu Oui, Non, nu te bagi în fraze lungi. Scurt, tată!” Învățasem franceza cu un român de acolo, care locuia de vreo 20 de ani în Saint Etienne. Nea Cornel. Mergea de 20 de ani la meciurile echipei.

E bine c-ai învățat. Te descurcai cât de cât, nu?
Je parle très bien français, mon frère!

Ce le-ai tramnsmite jucătorilor noștri dacă ai fi lângă ei înainte de meciul cu Ucraina?
Să aibă încredere în ei, să dea totul pentru cele 20 de milioane de români. Să nu uite că suntem alături de ei indiferent de ce se va întâmpla. Eu sper să ieșim învingători.