OPINIE Iordănescu al doilea e de fapt primul! România are selecționer de clasă. Caramavrov scrie despre omul momentului în fotbalul nostru, Edward Iordănescu
România - Ucraina 3-0, la Campionatul European din Germania.
Iordănescu al doilea e de fapt mai bun decât Iordănescu întâiul, chiar dacă ne plac sau nu ne plac astfel de comparații. Bătrânul a avut la dispoziție un lot fantastic în anii 90, nu-i diminuăm meritele, dar ăsta e adevărul. Băieții ăia aveau o valoare extraordinară, evoluau la echipe mari din Europa, rezultatele au venit logic, pe când acum, înaintea acestor peliminarii, n-aveam nimic.
Ai noștri mai mult nu jucau la echipele lor de club, valoarea campionatului intern era din ce în ce mai scăzută, naționala nu se mai calificase la un turneu final european sau mondial din 2016, jucătorii români migrau mai mult spre țările arabe, actuala conducere a FRF nu dădea semne că știe ce să facă pentru a schimba ceva spre bine în fotbalul românesc.
Constrânși de situație, federalii l-au numit selecționer pe Edi Iordănescu, o decizie care s-a dovedit până la urmă foarte inspirată.
Contestat, Edi a pornit greu la drum, cu eșecuri în Nations League și ultimul loc, cu un joc poticnit, încâlcit, neaerisit. Și în preliminariile europene, speranțele nu erau mari. Egalul cu Elveția din deplasare a venit după ce am fost dominați copios. Au urmat noi contestări presărate cu jigniri din partea unor foști internaționali, dar Edi a rămas demn pe poziții și a încercat să muncească în condițiile date.
Iar rezultatele au venit. Calificare la Euro, apoi locul 1 în grupă obținut după victoria cu Elveția și acum acest eclatant 3-0 cu Ucraina de la turneul final. Jocul n-a fost totdeauna satisfăcător, nici n-ai cum să te exprimi ca Franța sau ca Spania când fotbaliștii tăi au o valoare de piață scăzută și evoluează la echipe modeste, cu excepția numită Drăgușin.
Operație „În Inima naționalei”
Dar Edi a construit pas cu pas, a operat direct „În inima naționalei”, a schimbat mentalități, a îndepărtat de la lot oamenii care nu simțeau pentru grup și pentru România (vezi cazurile Ivan și Mitriță), iar rezultatul s-a văzut în special astăzi, în confruntarea cu Ucraina.
Iordănescu a reușit să blocheze piesele grele ale ucrainenilor, dovada fiind aceea că adversarii noștri n-au tras șut pe poartă până prin minutul 76. Niță nu avusese de apărat până atunci nicio minge periculoasă. Păi asta nu e de antrenor, fraților? Ocaziile lor au apărut pe final de meci, când era și normal să pună o presiune mai mare, ca să marcheze măcar un gol. Până atunci, băieții de zeci de milioane de euro ai ucrainenilor au fost anulați total de un bloc defensiv românesc care a funcționat aproape perfect, de la fundașii laterali până la extreme și de la fundașii centrali, trecând pe la mijlocașii noștri defensivi și până la vârful de atac.
În afara celor trei goluri, noi am mai avut 5 șuturi pe poartă și o bară direct din corner, ei – două șuturi și o transversală. Deci nu ne-am apărat cu dinții, ci am avut și un bun joc ofensiv. Ca o confirmare, ai noștri au reușit 11 driblinguri, iar tehnicii și mult lăudații ucraineni – numai 6!
Concluzionând, avem selecționer deștept, avem o echipă cu inimă mare, o națională care a reușit să unească românii din țară și pe cei de afară pe un stadion german de renume. Deșteaptă-te, române, și în țară, și afară! Actualii tricolori ne-au arătat că se poate!
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
