Au fugit din calea razboiului si au ajuns sa se lupte pentru glorie in finala EL! Dnipro, o POVESTE construita cu rabdare! De ce ei si nu noi:

Dnipro Dnipropetrovsk, echipa cu nume aproape imposibil de pronuntat la prima vedere si formatia cotata cu cele mai mici sanse la castigarea trofeului imediat dupa tragerea la sorti a semifinalelor, a reusit aseara o minune - a eliminat Napoli, echipa cu staruri de zeci de milioane ca Higuain, Hamsik si Mertens, calificandu-se in finala de la Varsovia.

In semifinalele Europa League s-au calificat 3 echipe si o necunoscuta. Cam asta scriau ziarele din Vest in urma cu o luna de zile, atunci cand toata lumea vorbea despre posibila finala Sevilla - Napoli ori Fiorentina - Napoli.

Ce-i drept, aveau si motive. Sevilla este detinatoarea trofeului si cea mai titrata formatie din istoria recenta a Europa League, Fiorentina este un club construit cu multe milioane, iar Napoli nu mai are nevoie de prea multe prezentari. Napoletanii atacau trofeul EL cu Higuain si Hamsik, in cautarea gloriei de altadata. 

Apoi era Dnipro. Necunoscuta Dnipro! O formatie caracterizata ca fiind modesta, ale carei sanse erau retezate din fasa de cei mai multi.

Eliminata din vorbe de cei mai multi, Dnipro nu a aplecat urechea si a atacat dubla cu Napoli fara frica. Cu o mentalitate de invingatori, trecuti deja prin greutatile unui razboi, ucrainienii nu sunt totusi o echipa oarecare.Sau cel putin nu au fost una oarecare de-a lungul istoriei.

Dnipro este una dintre echipele de traditie ale fotbalului ucrainean si una dintre formatiile cu istorie chiar si in fotbalul ex-sovietic. Formatia din Dnipropetrovsk, oras situat chiar la marginea conflictului ruso-ucrainian, a fost una dintre echipele bune ale URSS-ului in urma cu mai bine de 30 de ani. 

In vremea fostei Uniuni Sovietice, Dnipro a fost al doilea cel mai de succes club al Ucrainei, dupa Dinamo Kiev, castigand chiar titlurile URSS in 1983 si 1988. Mai mult, pe plan european, Dnipro, prima echipa din cariera de antrenor a marelui Valery Lobanovsky, a reusit performante importante, jucand un sfert de finala de Liga Campionilor cu Bordeaux-ul lui Jean Tigana, Battiston, Alain Giresse si Bernard Lacombe.

Noul Dnipro, echipa de dupa caderea Blocului Comunist si a URSS-ului, este insa o poveste despre rabdare. Clubul, privatizat imediat dupa dizolvarea URSS, a ajuns pe mana unuia dintre cei mai cunoscuti miliardari ai Ucrainei, Igor Kolomyskyi.

Asta nu i-a asigurat, insa, succesul, in conditiile in care competitia cu investitiile uriase ale lui Ahmetov la Sahtior si ale celor de la Dinamo Kiev nu a fost una echilibrata de la inceput.

Dnipro a stat mai mereu in umbra celor doua mari forte, luand medalii de argint si bronz in 1992, 1993, '95, '96, '01 si '04. Marea calitate a conducatorilor a fost insa rabdarea. Si banii.

Seful clubului din Dnipropetrovsk, afacerist cu o avere comparabila cu cea a lui Ioan Niculae, unul dintre devoratorii de antrenori ai Ligii I, a schimbat doar patru antrenori in 15 ani (Kucherevskyi, Protasov, Bezsonov si Juande Ramos). Adica tot atatia cat a schimbat Niculae doar in acest sezon. Iar despre exemplul Stelei lui Gigi Becali nici nu are rost sa mai vorbim...

Kolomoyskyi ii intrece pe cei mai bogati patroni din fotbalul romanesc si la investitii reusite, chiar daca acestea au fost incomparabil mai mari. Dnipro nu s-a ferit sa cheltuiasca milioane in ultimii ani, incepand sa faca mutari scumpe odata cu aducerea lui Ionut Mazilu (2007/2008). Ucrainienii au platit 3,5 milioane Rapiduluila acea vreme si au continuat cu transferuri destul de costisitoare. Apogeul mutarilor a fost reprezentat de sezoanele 2009/2010 si 2010/2010, atunci cand Kolomoyskyi a cumparat fotbalisti de 16, respectiv 28 de milioane.

Paradoxal, adevarata reteta a succesului nu a fost descoperita in perioada marilor investitii, ci in cea in care Dnipro a cheltuit mai putin decat Steaua sau Astra.

In ultimii 3 ani, Dnipro a fost mult mai ponderata, preferand sa mearga pe mana unor fotbalisti ieftini, in mare parte de nationalitate ucrainiana, dar si cu "intrusi" ca Alexandru Vlad, Leo Matos, Bruno Gama ori Douglas.

Dnipro a mers pe mana unui lot majoritar ucrainian si pe cea a celui mai bine cotat antrenor "local", Myron Markevych, tehnician care a stat 9 ani si pe banca rivalei Metalist. 

Doar 5 milioane a cheltuit Kolomoyskyi pe transferuri in ultimele 3 sezoane, luand fotbalisti cu argumentul: "Aici joci, la Sahtior nu".

Dnipro a reusit in acest sezon cea mai tare performanta din istoria clubului si una dintre cele mai mari surprize ale ultimilor ani pe plan european. In tot acest timp, noi ne intrebam de ce ei si nu noi, in conditiile in care echipele romanesti au avut in conturi sume comparabile cu cele ale ucrainienilor.

Steaua, CFR, Unirea Urziceni si Otelul au incasat milioane din participarile in grupele Ligii, acolo unde Dnipro nu a ajuns de 30 de ani. Cu toate acestea, managementul dezastruos, disparitia banilor fara explicatii si schimbarile de antrenori si jucatori pe banda rulanta pot reprezenta o explicatie.

Dnipro are o istorie comparabila cu cea a Stelei, Generatia de Aur a clubului jucand la mijlocul si spre finalul anilor '80. Dupa '90, echipa n-a avut parte de aceleasi performante cu cele obtinute de cea mai titrata echipa din Romania, nici de participarile Stelei in cupele europene. Totusi, ucrainienii arata acum care e diferenta dintre management si joaca de-a managementul.

FOTO: Dnipro joaca pe un stadion de 31 de mii de locuri, inaugurat in 2008, dupa o investitie de 40 de milioane de euro. Stadion pe care nu mai poate sa joace insa din cauza razboiului