OPINIE Becali a învins sistemul! Și pe cel de la noi, și pe cel european
Europa League
Caramavrov scrie despre singura echipă din România calificată în faza principală a cupelor europene.
România naște controverse uriașe, de la WC-ul încă instalat în curte, până la lipsa autostrăzilor, de la oameni îmbogățiți prin fentarea legilor, până la hectare de păduri tăiate și vândute străinilor, de la analfabetismul funcțional, ajuns la 42%, până la problemele imense din spitale și din căminele de bătrâni, iar exemplele de acest gen pot continua.
N-a scăpat nici fotbalul, bineînțeles, cu echipe de tradiție ajunse pe mâna unor tâlhari și apoi date dispărute, cu altele înființate pe locul acestora și susținute de partide politice, cu bani mulți băgați în jucători străini de mâna a treia și a patra, cu fonduri deturnate, cu stadioane prost făcute, etc, etc, etc.
Din toate acestea, o echipă care nu respectă multe dintre regulile de bun simț ale fotbalului ajunge să câștige campionatul în fața altora care se cred profesioniste. Mai mult, e singura care se califică în faza principală a cupelor europene neavând un antrenor experimentat, fiind condusă de pe canapeaua aflată într-o imensă sufragerie (bănuiesc că e imensă), cu improvizații la fundașul central și la vârful de atac, plimbându-se de pe un stadion pe altul...
Fisurile sistemului clasic
Există așadar fisuri ale sistemului clasic prin care Becali și ai lui s-au strecurat cu succes. E o lecție dură, greu de admis pentru Varga, Rotaru, Șucu și ceilalți patroni din fotbalul românesc care se laudă că bagă bani în echipele lor. Un exemplu în niciun caz de urmat, dar de la care cei numiți mai sus trebuie să pornească și să analizeze ce nu au făcut bine de au fost depășiți de omul fără reguli și de echipa fără casă.
S-a întâmplat în istorie ca haosul să învingă, profitând de slăbiciunile și de letargia adversarilor. Așa și acum, în fotbalul românesc. Haosul învinge niște cluburi teoretic mai bine organizate, dar care au și ele o mulțime de inadvertențe în propriul sistem de organizare.
Peste cele de mai sus, rămâne performanța acestei echipe a FCSB-ului de a ajunge în elita europeană. Așa cum e ea, fără fundaș central, fără atacant clasic, fără antrenor cu CV și purtându-și suporterii de pe Ghencea pe Arena Națională.
Sunt câțiva jucători care s-au ridicat peste nivelul fotbalului românesc, cum a fost Florinel Coman, ajuns, din păcate, în fotbalul arab, cum este acum Olaru, excelent în multe faze ale jocului și care mai poate progresa dacă scapă de anumite metehne, despre care am mai vorbit, cum sunt Șut și Lixandru, doi muncitori pe șantierul fotbalului, cu o capacitate de efort fantastică, sau cum este Ngezana, un african ca o stâncă.
Bineînțeles e și bucuria suporterilor, a celor peste 20.000 de oameni, cărora nu le pasă de modul cum acționează Becali, ci vor doar să participe la specatcol.
Ne place sau nu, asta e echipa care ne reprezintă în Europa. Fără ea, n-am fi fost acolo. Ideea e ce alegem: să stăm acasă și să ne uităm cum joacă alții prin cupele europene sau să mergem pe stadion să vedem o formație românească înfruntându-se cu unii dintre granzii Europei?
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
