de Florin CARAMAVROV
FCSB a făcut un meci senzațional în Grecia. Cu o defensivă bine legată, dar surprinsă în câteva rânduri de atacurile adverse, echipa lui Becali a combinat solid când a recuperat mingea și a jucat cu dezinvoltură faza de atac, semn de maturitate și de încredere.
Trei jucători au avut evoluții senzaționale și sunt responsabili de acest rezultat pentru mulți surprinzător, dacă ținem cont de cât de lăudat e în România fotbalul grec.
Tănase a fost un adevărat lider, serios, greu de deposedat cu mingea la picior, cu o bună viziune pe teren și chiar cu un joc defensiv solid. El a fost una dintre cheile acestei partide, însă erou a devenit cu timpul Târnovanu, omul care nu știe să iasă pe centrări.
Noroc că acum grecii nu prea au apelat la astfel de procedee. Dar, trecând peste această slăbiciune a portarului campioanei, el a fost invincibil la Salonic. Cu reflexe extraordinare și cu un spirit de anticipație fenomenal, Târnovanu a închis practic fiecare centimetru al porții sale. Are deja experiență și la nivel de cupe europene, se vede că nu mai e apăsat de trac, e unul din liderii în devenire ai echipei.
6 intervenții decisive a avut Târnovanu în partida cu PAOK!
De fapt, acesta e marele atu al FCSB-ului în acest an, faptul că mai mulți jucători își asumă rolul de lider. Am vorbit mai sus despre Tănase, apoi despre Târnovanu și, bineînțeles, nu trebuie să-l omitem pe Olaru, căpitanul care a fost decisiv la golul marcat de Bîrligea.
Olaru are 16 contribuții la golurile echipei în cele 16 meciuri jucate!
Cifrele lui Olaru din acest sezon sunt incredibile: 12 goluri și 4 pase decisive în 16 meciuri jucate în toate competițiile! Cu astfel de cifre, nu ai cum să nu te transferi la un club important din străinătate. Ce naiba, chiar nu-l vede nimeni?
Dar, așa cum am mai scris, Olaru păcătuiește la un alt capitol, al indisciplinei, unde îi e foarte greu să se corecteze. Încearcă să fie mai reținut într-un meci, după care, în al doilea sau în al treilea revine la vechile metehne.
Din nou, numai cu gura pe arbitru și cu intrări necontrolate, Olaru a luat cartonașul roșu într-un moment în care echipa sa conducea cu 1-0 (minutul 56) și încerca să apere cu dinții acest rezultat. Căpitanul nestăpânit și-a lăsat coechipierii să se chinuie peste 35 de minute, pentru că a făcut un gest necugetate. Poate se crede și arbitru, nu numai fotbalist, cine știe?
Pe lângă cei trei numți mai sus, s-a ridicat și se ridică în contiunuare un alt șef de echipă, tăcutul Șut, care se exprimă mult prin jocul său de pe teren. Contribuția sa la această victorie e considerabilă, pentru că a jucat excelent la mijlocul terenului.
A închis spațiile spre propria poartă printr-un efort remarcabil, a pasat precis, la siguranță (88% acuratețea paselor) și a susținut de câteva ori atacul prin mingile lungi trimise - 3 precise din 3 încercate. E o prestație de căpitan, de dat exemplu tinerilor. Uitați-vă la el și faceți ca el!
Per ansamblu, o evoluție modernă a campioanei României, bine susținută în toate secțiunile, o echipă care, dacă nu e sabotată prea mult din interior, mai poate obține rezultate mari în această fază a Europa League și, de ce nu, chiar o calificare mai departe. Dar evoluțiile bune, curajoase, din primele două meciuri trebuie repetate în următoarele.