Dincolo de deciziile stupide ale patronului, despre care mai bine nu mai discutăm, FCSB și-a arătat limitele în fața unui adversar așa și așa, adică nu de mare anvergură, cel puțin la ora actuală.
FCSB, un nou moment penibil în fotbalul european
Sunt câțiva fotbaliști depășiți de situație, departe de nivelul unei competiții europene, și mă refer în primul rând la Edjouma, Ștefănescu, Louis Phelipe, chiar Alhassan, Pantea și Miculescu.
Lenți în mișcări, înceți în gândire, băieții ăștia sunt buni în campionatul intern la echipe de mijlocul clasamentului. Nu ai cum să te bați la titlu cu ei în teren și nici să pui probleme în cupele europene.
Edjouma e ca un dansator al străzii care nu simte muzica. Dansează, face figuri, volumul e dat tare, dar ritmul e cu totul altul decât îl simte el. Ștefănescu parcă joacă într-o mlaștină. Se împotmolește de fiecare dată când are mingea și se scufundă agitându-se în zadar, în loc să încerce să se mențină la suprafață.
Louis Phelipe e ca un luptător de categorie ușoară pus să se bată cu un gigant. Încearcă să se strecoare printre picioarele gladiatorului, dar sfârșește inevitabil strivit.
Alhassan e pierdut în spațiu, depășit total de situație. El are dorință, nu și putință.