FCSB a reușit mai mult decât ne-am așteptat la începutul acestei faze principale din Europa League. O calificare în play-off-ul competiției este o performanță pentru campioana unui fotbal cu destul de multe lacune și pentru un club atipic, în care un om e meșter la aproape toate. 

Ideea principală este că această echipă antrenată de Charalambous și Pintilii și dirijată de patron s-a clasat peste grupări organizate în spiritul fotbalului profesionist, precum Ajax, Real Sociedad, AS Roma sau FC Porto. Deci poți să pătrunzi în elita europeană și fără să respecți anumite canoane.

Iar când strângi atât de mulți oameni pe stadion înseamnă că nici nu mai contează cum procedezi, ce mijloace folosești, important e doar că ai ajuns acolo.

Cât despre meciul cu Munchester United, trebuia să se dea lumea prea mult peste cap ca să poți învinge o astfel de echipă, cu tot cu criza de rezultate prin care a trecut acest club. Sunt niște jucători acolo de clasă mondială, în frunte cu acest fenomenal Bruno Fernandes sau cu spiridușul Garnacho. E așa o diferență între cei doi, plus alți câțiva, și ce etalează în joc Băluță, Ștefănescu și Alhassan, că scorul înregistrat la final, 0-2, e prea mic, e decent pentru noi, onorabil chiar. 

Pietoni fără trecere

Adică ei îi trimit după pauză pe Garnacho și Diallo, iar tu răspunzi cu Alhassan, un rătăcit printre fotbaliști. Iar la 0-1, vrei să rupi norii cu Băluță și Ștefănescu. Hai să fim serioși! Băieții ăștia or fi buni în campionatul românesc, dar când dai de o echipă ca MU, ei sunt doar niște pietoni pe o stradă imensă, unde nu există trecere de pietoni.

Iar schimbarea sistemului a fost complet idioată. Acum văd că Becali o aruncă pe cei doi nevinovați, Charalambous și Pintilii. Adică i-a lăsat să facă ce vor într-un meci ca ăsta, iar el nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. A dat-o pe obidiți. Așa o fi, nu zic nu în totalitate, dar când tai și spânzuri în echipă, să-ți dai acordul pentru schimbarea unui sistem care mergea, înseamnă că e și vina ta. 

Repet, calificarea e senzațională, grozavă, nesperată, dar e bine să vedem și ce a fost rău, și ce a fost bine.

Zbaterea lui Bîrligea, neajutat de sistem

La pozitive, trebuie să-l trecem pe Bîrligea, remarcat și de Ruben Amorim. Șutul lui exploziv în bară, lovitura de cap din corner, zbaterea lui permanentă într-un sistem care nu l-a ajutat deloc, tupeul pozitiv sunt calități care îl vor duce curând într-un campionat puternic. 

L-aș remarca și pe Mihai Popescu pentru curajul de a se bate de la egal al egal cu mai valoroșii săi adversari, pentru multele dueluri câștigate, pentru plasamentul bun și pentru energia de care a dat dovadă. 

În rest, parcă așteptam mai mult de la Șut, de la Radunovici și Crețu, chiar de la Tănase, ca să nu mai vorbesc de Ngezana și Dawa, nesiguri și gafeuri. 

Per ansamblu, e de bine. O echipă românească merge în play-off-ul Europa League, sunt șanse pentru „optimi”, fanii FCSB vor umple încă o dată stadionul. Doar să nu mai schimbați sistemul.