OPINIE Gheorghiță, marea lovitură. Fake PAOK

L-am văzut în interviul pe care reporterul DigiSport i l-a luat cu câteva minute înaintea meciului. Surâzător, încrezător, deloc apăsat de atmosfera de pe „Toumba” și de prima sa participare la o confruntare europeană. Se vedea că abia aștepta să intre pe teren, să arate el ce fotbal știe, deși acum două săptămâni se chinuia cu Iașiul în lupta pentru salvarea de la retrogradare.

Caramavrov scrie despre tânărul dezinvolt care a dat gol pentru noua sa echipă la 4 minute de la intrarea pe teren.

Și Gheorghiță a intrat la pauză, s-a dus în careul advers, s-a plasat unde trebuie și a dat-o-n poartă fără să clipească, fără să-i tremure picioarele de emoție. Sunt unii la FCSB cărora le tremură picioarele și după ce au jucat nu știu câte meciuri, dar lui nu. El are încredere în forțele proprii. Și îmi place cum vorbește. Se simte că e sincer și că nu caută să se ascundă după vorbe alese. Sinceritatea asta ar putea să-l ajute și pe teren. Dacă e corect cu el însuși, dacă respectă indicațiile tactice (pe astea cred că le dau antrenorii care antrenează) și dacă se pregătește cu seriozitate, poate ajunge un fotbalist valoros.

Știu ce vor zice unii: „Hai, domnule, a dat un gol și îl umflați imediat. Nu-l mai ridicați în slăvi! Lăsați-l să joace și să confirme”. În mare, așa este, dar am remarcat la Gheorghiță mai mult atitudinea și discursul lui optimist, decât golul marcat. Vom vedea dacă l-am simțit bine sau dacă el se va pierde, cum au mai făcut-o și alții. 

Visul lui Gheorghiță

Ca un fapt divers, Gheorghiță a fost coleg la juniori, la Regal Sport, cu Radu Drăgușin. Nu e neapărat un titlu de glorie, dar sunt convins că noul jucător al FCSB-ului se gândește în sinea lui, visează și aspiră să ajungă și el într-un campionat puternic. Dacă Drăgușin a reușit, ce-i drept urmând alt drum, de ce n-ar reuși și Gheorghiță?

Cât despre meciul cu PAOK, acesta a fost unul destul de ciudat. Cu un arbitru care a tolerat faulturile gazdelor în prima repriză și care a scăpat cartonașele pe jos după eliminarea lui Taison, cu nenumărate greșeli individuale, mai multe de partea gazdelor, cu două schimbări extraordinar de inspirate făcute probabil de Becali la pauză, cu alta de neînțeles la 2-1, când a intrat Alhassan în locul lui Bîrligea și FCSB a cedat inițiativa, deși era în superioritate... Dar toate acestea au dus până la urmă la acest 2-1 care mărește șansele de calificare ale campioanei României.

Iar Răzvan Lucescu transmite doar frustrare orin acea sintagmă „fake win”. A luat bătaie de două ori de la FCSB chiar pe „Toumba”, arena lor celebră prin ostilitatea pe care o transmite la adresa adversarilor, iar echipa lui nu m-a imprtesionat cu nimic, ba dimpotrivă. Mi s-a părut că joacă un fotbal previzibil, cu fundași greoi și gafeuri și cu un atac care așteaptă totul de la tânărul Konstantelias, însă acesta, talentat, nu zic nu, se pierde în prea multe „floricele”. 

Deci „Fake PAOK”, Răzvane, nicidecum „fake win”.