Fără momente de relaxare, într-o permanentă stare de vigilență din partea tuturor celor care au intrat pe teren, toți cu o energie pozitivă, puși pe fotbal, nu pe păcăleală.

Deși toți jucătorii FCSB-ului merită felicitări pentru evoluția curajoasă contra câștigătoarei Conference League din sezonul trecut, trebuie să-l scoatem în față pe acest adevărat gladiator Valentin Crețu. La aproape 36 de ani, fundașul dreapta rupe pământul din zona lui, are o energie debordantă, câștigă duel după duel, susține și ofensiva.

Și, când îl vezi pe tăticul Crețu jucând așa, deși te-ai aștepta, în mod normal, ca el să-și depună dosarul de pensionare, atunci trebuie să te sacrifici oricum te-ai numi și oricum te-ai simți la începutul meciului. Chiar dacă nu ești la forma de vârf, chiar dacă simți oboseala, chiar dacă revii după o accidentare și nu te afli la capacitate maximă, ți-e un pic jenă să nu te implici și să nu dai tot ce poți când simți cât muncește acest exemplu de abnegație și sacrificiu. Crețu a greșit o dată aproape decisiv, dar poți să uiți o astfel de eroare când privești evoluția lui de ansamblu.

Iar lângă Crețu îl putem pune la fel de bine pe Radunovici, și el cu o capacitate de efort fantastică și cu o mobilizare rar întâlnită.

Marele atu

Cred că acesta este marele secret, marele atu al FCSB-ului: a adunat în ultimul timp, a creat și a cultivat jucători precum Crețu și Radunovici. Pentru că lângă ei îl pun, fără discuție, și pe Șut, un recuperator și un alergător de cursă lungă, mereu aproape de minge și de adversari, cărora nu le dă timp să gândească și să acționeze.

Și Bîrligea este de aceeași factură, bătăios și explorator, ca un pirat în căutarea comorilor din plasa adversă. De data asta, a vrut parcă prea mult și de aici a intervenit surescitarea și nervozitatea.

Nu-l putem scoate din acest club al luptătorilor pe căpitanul Darius Olaru, care, atunci când lasă deoparte lamentările și tăvălelile, e jucător de campionat din Occident.

Se apropie de profilul celor de mai sus și Mihai Popescu, impecabil în intervenții, dar și boemul Tănase, mai implicat și mai responsabil în ultima vreme și pe faza defensivă.

Concluzionând, FCSB a făcut un meci mare, a devenit o echipă puternică la nivel european, cu o evoluție solidă, ajungând la 10 puncte în 5 meciuri și având astfel șanse mari de calificare în șaisprezecimile Europa League. Fantezia lui Becali de la Glasgow a privat-o de măcar încă un punct. Nu mi s-a părut că Rangers e atât de mult peste Olympiacos, de exemplu.

Ar trebui ca jucătorii celorlalte formații românești care vor evolua în cupele europene în sezonul viitor să ia exemplu de la Crețu, Radunovic, Șut și de la ceilalți jucători ai FCSB-ului și să nu se mai ducă la luptă dinainte învinși. Pentru că, iată, se poate.