Plecat dintr-o zonă defavorizată, goleadorul care va veni joi seară pe Arena Națională a abandonat școala la 15 ani pentru a-și ajuta familia săracă, a trecut prin China, Turcia și Qatar, a explodat târziu și, la 31 de ani, a rescris aproape de unul singur istoria lui Olympiacos și a adus primul trofeu european din istoria fotbalului grec. Un destin la care puștiul care ieșea din sistemul de învățământ pentru a munci ca tâmplar sau zidar nici nu se putea gândi în anii în care juca fotbal pe terenurile de zgură din suburbiile orașului Casablanca.

Astăzi, El Kaabi e unul dintre atacanții la modă în Europa, s-a realizat fotbalistic și financiar, are în dreptul numelui o serie impresionantă de statistici și recorduri, dar drumul său în fotbal și în viață nu a fost unul lin. Și nu seamănă cu al conaționalilor săi celebri crescuți majoritatea în sisteme dezvoltate ale fotbalului europeam, pe un continent pe care oameni Ziyech, Hakimi și alții ca ei au ajuns grație părinților marocani forțați să fugă de neajunsurile din țara natală.

Școlarul devenit tâmplar și zidar la 15 ani

Viața a început pentru Ayoub El Kaabi în Zagora, un oraș din sudul Marocului cu puține posibilități și un nivel de trai scăzut. Familia s-a mutat la 400 de kilometri distanță, în Mediouna, o suburbie aflată la 17 kilometri de Casablanca, loc în care actualul golgheter al lui Olympiacos și părinții lui au dus-o foarte rău. Atât de rău încât puștiul El Kaabi a decis, la 15 ani, să renunțe la școală și să câștige bani din tâmplărie sau zidărie: "M-am născut într-o familie modestă. A trebuit să învăt o meserie pentru a mă întreține și așa am ajuns la tâmplărie", declara într-un interviu acordat înaintea finalei Conference League 2024 cu Fiorentina.

"Vine din Derb Milla, un cartier foarte modest locuit doar de muncitori. A făcut munci ciudate, uneori a fost plătit la negru, a fost tâmplar ucenic într-un atelier din Casablanca, furnizor de sare pentru magazinele alimentare și zidar. A jonglat cu munca și pasiunea pentru fotbal", explică jurnalistul marocan Sami Nouaim, de la H24Info.

Celălalt mod de a ieși din sărăcie

Cartierul rău-famat dominat de o rată înaltă a criminalității a fost locul în care Ayoub și-a descoperit, rafinat și urmat pasiunea pentru fotbalul jucat de multe ori pe terenuri improvizate, în condiții asemănătoare favelelor braziliene. E și locul în care ceilalți participanți la joc i-au remarcat talentul și i-au dat curajul de a se dedica Sportului Rege: "Oamenii care l-au văzut jucând i-au contactat părinții și le-au explicat că fiul lor are un talent nativ. A semnat cu un club local, CH Khadija, a început de foarte de jos, din Liga Regională, pe terenuri de zgură", e mărturia lui Sami Nouaim.

Salvarea a venit de la scouterii lui Racing Casablanca, unul dintre cluburile de tradiție ale Marocului, care au mirosit talentul, determinarea și calitățile fizice ale tânărului Ayoub. La 19 ani, i se deschidea prima ușă.

Următorii ani sunt cei ai adaptării la noi coordonate, ai trecerii de la fotbalul din mahala la cel organizat. După ce l-a semnat, Racing Casablanca l-a împrumutat în liga a treia marocană, unde a jucat fundaș stânga și mijlocaș defensiv înainte să fie urcat în atac. Marca atât de multe goluri încât antrenorul Abdelhak Mendoza, omul care i-a schimbat și influențat viața și cariera, a fost obligat să-i ofere tricoul cu numărul nouă. Și promovarea la echipa mare.

Explozia târzie, în stilul lui Jamie Vardy

Declicul a venit în 2016, la vârsta de 23 de ani, pe o traiectorie asemănănătoare cu cea a lui Jamie Vardy, vârful nevoit să "survoleze" ligile inferioare din Anglia înainte de a deveni o legendă a lui Leicester.

Cu 25 de goluri în 33 de meciuri, prinde un transfer de 1.5 milioane de euro la Rennaissance de Berkane, club aflat la acea vreme într-o ascensiune rapidă. Terenurile de zgură rămâneau în spate, copilul plecat din Zagora avea acum șansa de a arăta ce poate în lumina reflectoarelor.

Și, așa cum se întâmplă în cazul eroilor plecați din noroi, El Kaabi nu s-a mai uitat peste umăr, a amprentat aventura la Berkane cu 16 goluri în primele 25 de meciuri, a punctat de patru ori în șase partide în Cupa Confederației Africane, echivalentul Europa League în Africa, și a trecut la următorul capitol: naționala Marocului pentru Cupa Africii pe Națiuni dedicată jucătorilor legitimați în competițile interne ale țărilor participante. Nici acolo nu s-a făcut de râs, a înscris de nouă ori în cinci meciuri, a adus titlul și a luat acasă și distincția acordată celui mai bun jucător al turneului.

Mai important, a atras interes din Europa, de la Espanyol, Malaga și Saint-Etienne, dar și de la gigantul egiptean Zamalek, care a pus pe masă trei milioane de dolari pentru a-l transfera.

Din mahala în fața lui Ronaldo, apoi spre China

Până la așteptata plecare de la Berkane, Ayoub El Kaabi a mai primit un premiu special, convocarea de către selecționerul Herve Renard pentru Cupa Mondială din 2018. Competiție la care Marocul s-a prezentat cu doar doi jucători din competiția internă, El Kaabi și al treilea portar! Pentru că grosul venea din Europa, cu Bounou (Girona), Hakimi (Real Madrid), Benatia (Juventus), Ziyech (Ajax), Belhanda (Galatasaray), En-Nesyri (Malaga) și Amrabat (Feyenoord) începând să formeze echipa care avea să atingă semifinalele din Qatar 2022.

Întors din Rusia după un meci ca titular în fața Iranului și 21 de minute contra Portugaliei lui Ronaldo, sosise timpul pentru următorul pas. Când Hebei Fortune a bătut la ușă și a pus pe masă 6.5 milioane de euro, șefii lui Berkane nu au ezitat. Salariul? Undeva în jurul a șase milioane de euro conform presei marocane: "Oferta de la Hebei a fost prea bună pentru a fi refuzată. Venind din acel mediu modest, Ayoub a vrut să securizeze viitorul lui și al familiei sale", spune Hanif Ben Berkane, expert în fotbalul marocan.

În perioada de aur a fotbalului chinez, marcată de transferuri de top și un boom financiar de care au profitat multe nume importante din Europa, Kaabi a împărțit vestiarul cu Ezequiel Lavezzi și Javier Mascherano, fotbaliști pe care în adolescență îi putea urmări doar la televizor la capătul unei zile lungi de muncă în atelierul din Casablanca.

Un "prădător" care nu rămâne indiferent

Aranjat "pe viață" grație contractului faraonic de la Hebei, a ajutat clubul chinez să obțină clasarea pe locul al șaselea, cea mai bună din istorie, apoi s-a întors în Casablanca, mai întâi sub formă de împrumut, apoi ca transfer definitiv la Wydad. A presărat sezonul 2020/2021 cu 26 de goluri în 43 de meciuri și titlul de golgheter, a primit convocarea pentru preliminariile CM 2022, dar, în cele din urmă, avea să rateze traseul istoric al "Leilor din Atlas" spre semifinale.

Cunoscut deja de către cluburile din Europa, descris de The Guardian drept "un prădător care știe cum să se poziționeze pentru a-și crea multe șanse de gol în fiecare meci" alege Hatayspor în vara lui 2021 pentru și mai multă expunere. Nu dezamăgește în Turcia (26 de goluri în 53 de meciuri), dar e nevoit să plece din cauza cutremurului care a zguduit țara în februarie 2023. Obișnuit cu sărăcia și dramele, nu rămâne indiferent când regiunea Marrakech din Maroc e lovită de un seism puternic în septembrie 2023 și se implică financiar în ajutorarea victimelor.

Olympiacos, poarta pe care intră în istorie

După patru luni în Qatar, la Al Sadd, la 30 de ani, Ayoub El Kaabi ia decizia care avea să-l aducă în istoria fotbalului din Grecia: semnează liber de contract cu Olympiacos, unde vine pentru a-l face uitat pe Cedric Bakambu. Privit cu scepticism la început, impresionează rapid în campionat și în competițiile europene, iar primele 12 luni petrecute la adversara FCSB-ului sunt suficiente pentru a schimba ADN-ul european al lui Oly.

Cu Răzvan Lucescu prea puternic în competiția internă, Conference League, cu finala programată chiar pe stadionul lui Olympiacos, a devenit competiția în care El Kaabi s-a transformat în acel animal de pradă cu instincte bine formate: a decis dubla din 16-imi cu Ferencvaros, a marcat de trei ori în dubla cu Maccabi Tel Aviv (1-4 acasă, 6-1 în deplasare), a oferit o pasă de gol și a transformat un penalty în sferturile cu Fenerbahce, iar în semifinala cu Aston Villa a dat un hat-trick pe Villa Park și o dublă în returul de pe teren propriu. Avea să fie doar preambulul finalei cu Fiorentina, meci pe care l-a decis cu golul decisiv înscris în minutul 116. Sinonim cu primul trofeu european din istoria lui Olympiacos și a întregului fotbal din Grecia!

Joi seară, El Kaabi va poposi pe Arena Națională, alături de recorduri neatinse de fotbaliști africani legendari precum Drogba, Eto'o sau Salah:

  • - golgheter all-time al Cupei Africii pe Națiuni dedicate jucătorilor din competițiile interne (12)
  • - jucătorul african cu cele mai multe goluri marcate într-un sezon european (16)
  • - primul și singurul marcator al lui Olympiacos și al unei echie din Grecia în finala unei competiții europene
  • - jucătorul cu cele mai multe goluri marcate în fazele eliminatorii ale unei competiții europene (11)
  • - cel mai bun marcator marocan în istoria cupelor europene (21)

Dincolo de ele, e și un recordman al perseverenței și un model pentru tinerii marocani.