Nu Olaru este liderul FCSB-ului, și nici Tănase. Primul e prea bezmetic ca să fie un exemplu de urmat, al doilea joacă mai mult din talent, nici nu s-a implicat vreodată prea mult.
Caramavrov scrie despre omul care duce greul în echipa campioană
Liderul campioanei este Adrian Șut, acest băiat care aleargă de rupe pământul, pune osul la fiecare fază, își dă sângele, la propriu, pentru echipă, e modest în declarații, plânge de fericire pentru că a înscris două goluri, și nu de durere pentru că i-a fost spart nasul la faza în care a înscris pentru 3-2.
La 25 de ani împliniți, Șut a ajuns la o maturitate în fotbal care-i permite să se gândească la mai mult, de exemplu să ajungă titular la națională sau să se transfere la un club important din Occident.
Fotbalul românesc poate progresa cu jucători precum Șut. Ne-am săturat de circari, ne-am săturat de pomanagii și de plângăcioși, de băieți care-și găsesc tot timpul scuze sau care nu știu să-și respecte meseria. E vremea ca sportivii de genul lui Șut să fie apreciați mai mult, să li se dea încredere mai mare, să fie ajutați de cluburi și, implicit, de sistem să se dezvolte profesional. În jocul ăsta este nevoie de caractere puternice, de luptători, de tipi cerebrali și corecți.
Selecție pe modelul Șut
Poate că selecția tinerilor trebuie făcută și în funcție de aceste calități, pe care Șut le are și le pune în valoare natural, fără să se creadă vreun buric al pământului.
Șut a tras echipa după el, cum se spune stereotip. Dar chiar așa a fost. Fără atitudinea lui bărbătească, FCSB putea fi strivită de una dintre cele mai slabe echipe din competiție. A fost dominată, înghesuită, forțată să greșească. Părea o trupă de amatori băgați să joace cu niște profesioniști.
A surprins nesiguranța fundașilor centrali Dawa și Ngezana de la prima fază, când gazdele au și deschis scorul, coroborată cu boemia lui Alhassan. N-a surprins, ci s-a confirmat frica de a intra în dueluri fizice a lui Ștefănescu, mai mereu într-un joc de-a v-ați ascunselea cu propria umbră.
Să joace toți ai noștri precum Șut!
La pozitiv, pe lângă evoluția lui Șut, trebuie remarcate din nou energia lui Vali Crețu, capacitatea de efort a lui Bîrligea și jocul bun defensiv al lui Miculescu, care a apărut, din fericire, și la gol.
Per total, o zestre de puncte a FCSB-ului, 14, aproape neverosimilă pentru condiția fotbalului românesc. Incredibil, dar adevărat, o echipă românească joacă peste o săptămână, pe teren propriu, în fața legendarei Manchester United, pentru o calificare directă în optimile de finală ale Europa League!
Zic doar atât: să joace toți ai noștri precum Șut!
