EUROPEDIA - Eroul surpriza al nationalei cu cei mai nebuni suporteri

Vedeta - Darren Randolph

de Paul Doyle, The Guardian

Tactica

de Paul Doyle, The Guardian

Secretele jucatorilor

de Paul Doyle si Alan Smith, The Guardian

“Debut de senzatie, sper sa ai o cariera de success” – Darren Randolph a fost placut surprins de comentariul lui Steven Gerrard dupa primul meci al portarului in Premier League, in ultima etapa a sezonului 2006/7. Charlton Athletic era deja matematic retrogradata si pentru ca portarul lor titular, Scott Carson, era imprumutat de la Liverpool, s-au decis sa ii ofere lui Randolph sansa de a evolua pe prima scena a fotbalului englez la doar o zi dupa ce implinise 20 de ani. Si a jucat suficient de bine in egalul 2-2 de pe Anfield incat sa fie laudat chiar de Gerrard. Dar cariera lui nu a luat avant dupa acel meci. Merge la Euro 2016 ca portarul nr. 1 al Irlandei, dar dupa ani de urmarit meciuri din postura frustranta de rezerve, atat la diverse cluburi, cat si la nationala.

Poate intr-un fel nu e surprinzator ca Randolph a fost rezerva atat de mult timp, cum e si acum la West Ham, pentru ca in tinerete fotbalul era pe locul 2 pentru el. Ambitia sa era sa fie baschetbalist profesionist la fel ca tatal sau, Ed Randolph, un American care a plecat de la Universitatea Roger Williams din Rhode Island in 1982 ca sa joace pentru Sporting Belfast. Baschetul irlandez traversa o perioada de relative prosperitate si tocmai adopase o regula care le permitea cluburilor sa aiba doi jucatori straini in echipa. Ed, desi originar din Florida, nu s-a speriat nici de vremea din Irlanda nici de violentele cu cauze politice din acele timpuri. N-a mai parasit tara de atunci, a jucat si a antrenat pentru mai multe cluburi de baschet irlandeze si s-a casatorit cu irlandeza Anne. Baietii lor sunt sportivi talentati, in special Darren, care a reprezentat Irlanda la baschet inca de la 15 ani in timp ce juca si fotbal pentru tara si fotbal galic pentru comitatul in care s-a nascut, Wicklow. Doar cand si-a dat seama ca nu va fi suficient de inalt ca sa ajunga in NBA s-a decis sa urmeze ca prioritate fotbalul.

Avea doar 16 ani cand a plecat in Anglia la Charlton. Dupa ani de zile la echipele de tineret ale clubului si cateva imprumuturi, si-a facut debutul in acel meci de pe Anfield. Dar desi l-a impresionat pe Gerrard, urmatorul meci in campionat pentru Charlton n-a venit decat de-abia aproape un an mai tarziu – si atunci intr-un meci de uitat, pentru ca a degajat intr-un coechipier si conational, Paddy McCarthy, si n-a mai avut ce face decat sa se uite cum mingea intra in poarta si le ofera celor de la Southampton un egal.

Charlton l-a imprumutat la Hereford sezonul urmator. Randolph a inceput bine pentru echipa din liga a 3-a engleza, cu un meci memorabil in care a aparat nu mai putin de 18 suturi intr-o infrangere cu 1-0 contra celor de la Leeds United. Dar cateva luni mai tarziu, revoltat ca Hereford voia sa-l transfere pe Matt Murray, ceea ce ar fi insemnat sa ajunga rezerva din nou, Randolph a refuzat sa joace in meciul de Cupa Angliei impotriva celor de la Dagenham & Redbridge. Astfel ca s-a intors la Charlton. In cele din urma a plecat liber de contract la Motherwell in Scotia si in sfarsit cariera lui ca nr. 1 a inceput.

A stabilit un nou record de numar de partide fara gol primit la clubul scotia si astfel i-a atras atentia managerului de atunci al Irlandei, celebrul Giovanni Trapattoni. Si-a facut debutul intr-un amical contra Omanului in septembrie 2012, castigat cu 4-1. A mai jucat intr-un alt amical 9 luni mai tarziu, o infrangere cu 2-0 in fata Spaniei. Dupa aceea, nimic. Asta pana cand a fost brusc introdus sa joace chiar impotriva nimeni alteia decat campioana mondiala.

Cariera la nivel de club a lui Randolph a progresat usor – a plecat de la Motherwell la Birmingham City in 2013 si s-a descurcat suficient de bine la clubul din Championship incat sa fie transferat de West Ham in 2015. Dar Martin O’Neill tot nu il titularizase. Cand Germania s-a deplasat la Dublin in octombrie anul trecut pentru a-si aconta biletele pentru Franta, O’Neill a mizat pe experienta lui Shay Given. Dar acesta s-a accidentat la genunchi in minutul 44, iar O’Neill a luat o decizie radicala: in loc sa-l inlocuiasca pe Given cu David Forde, care fusese printre cei mai buni jucatori la egalul 1-1 din Germania, managerul l-a ales pe Randolph. Si putem spune ca asteptarea fotbalistului de 28 de ani pentru primul sau meci oficial a meritat: o evolutie sigura, cu o serie de suturi aparate in special in fata lui Boateng si Muller, ba chiar a avut si o pasa decisiva, cu Shane Long la capatul unei degajari de-ale sale, care a marcat pentru o victorie faimoasa a Irlandei.

Randolph a jucat iar cateva zile mai tarziu, impotriva Poloniei, si a avut o prestatie excelenta si in victoria din playoff contra Bosniei-Hertegovina. Alaturi de mijlocasul Jeff Hendrick este considerat una din surprizele placate ale campaniei de calificare a Irlandei. Dar faptul ca joaca rar pentru West Ham, unde Adrian este nr. 1, a facut sa fie posibil sa-si piarda proaspat castigatul rol de titular in fata lui Rob Elliot, care era preferat si la Charlton pe vremea cand era sub contract acolo, si care apara sensational pentru Newcastle United in sezonul tocmai incheiat – pana cand si-a rupt ligamentele de la genunchi, intr-un amical contra Slovaciei in martie. O lovitura grea pentru Elliot care insa ii usureaza decizia lui O’Neill pentru Euro. Randolph este cel mai agil si portarul care controleaza propriul careu cel mai bine dintre toti pe care ii are disponibili Irlanda, astfel ca managerul nationalei n-ar trebui sa aiba dubii sa-l joace ca nr. 1.

Sa inceapa galagia! Haide Romania! Jucatorii nationalei au nevoie de ajutorul suporterilor adevarati! Intra aici si ia-ti echipamentul de suporter de la Penny cu pana la 70% reducere! 

EUROPEDIA

Cea mai spectaculoasa prezentare a Euro 2016, facuta de cele mai importante publicatii de sport din Europa