5 finale memorabile care au fost pierdute la loviturile de departajare. De la celebrul penalty ratat de Baggio pana la Minunea de la Istanbul
Fotbal extern
In fata a peste 60.000 de spectatori prezenti pe stadionul din capitala Marii Britanii, nationala Angliei a pierdut sansa de a ridica trofeul contra Italiei, dupa o infrangere suferita la penalty-uri.
- Brazilia 0-0 Italia (3-2 la loviturile de departajare) – Cupa Mondiala 1994
- AC Milan 3-3 Liverpool (3-2 la loviturile de departajare) – Liga Campionilor 2004-05
- Steaua Bucuresti 0–0 FC Barcelona (2-0 la loviturile de departajare) – Cupa Campionilor Europeni 1985-86
- Italia 1-1 Franta (5-3 la loviturile de departajare) – Cupa Mondiala 2006
- Steaua Rosie Belgrad 0-0 Marseille (5-3 la loviturile de departajare) – Cupa Campionilor Europeni 1990-91
A fost doar a doua oara cand o finala a Campionatului European s-a decis la loviturile de departajare, dupa cea din 1976, castigata de Cehoslovacia contra Germaniei de Vest. Gareth Southgate, selectionerul Angliei, l-a incurajat pe Bukayo Saka la finalul partidei, dupa ce acesta tocmai ratase penalty-ul decisiv. Acum 25 de ani, acelasi Gareth Southgate era responsabil pentru lovitura de departajare ce o putea duce pe Anglia in finala Campionatului European care urma sa se dispute pe Wembley. Fundasul lui Aston Villa din acea vreme rateaza, iar Germania merge in finala, unde reuseste sa castige Euro 1996, chiar in capitala Angliei. Iata 5 finale memorabile care au schimbat istoria fotbalului mondial.
Brazilia 0-0 Italia (3-2 la loviturile de departajare) – Cupa Mondiala 1994
Pe o caldura insuportabila si pe un Rose Bowl cu 94.000 de spectatori, Brazilia si Italia se luptau pentru prestigiosul titlu mondial. A fost pentru prima oara cand o finala de Cupa Mondiala nu a avut parte de niciun gol si a fost decisa la loviturile de departajare. Azzuri aveau o revansa de luat fata de brazilieni, dupa finala pierduta in 1970 cu scorul de 4-1. In echipa condusa de Arrigo Sachi se aflau nume mari, precum Franco Baresi, Paolo Maldini, Roberto Donadoni sau Daniele Massaro, insa in centrul atentiei era Balonul de Aur din 1993, Roberto Baggio. Considerat eroul unei natiuni, "Il Divin Codino", asa cum il alintau italieni, avea toata presiunea pe umeri lui dupa ratarea lui Massaro, iar el urma sa execute. Isi asaza mingea, face cativa pasi, alearga si trage peste poarta, la cativa metri deasupra portii aparate de Taffarel. Brazilia devine campioana mondiala, iar Roberto Baggio a ramas in istorie pentru penalty-ul ratat in 1994.
 (6).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=4715%2C3522%2C330%2C0&w=190)
"Nu am trimis un penalty peste poarta in viata mea, doar de data aia. Nu a fost ultima executie, dar a fost lovitura de gratie. De multe ori, inainte sa ma ia somnul, acel moment inca imi apare in minte. Cand eram copil, visam sa joc o finala de Campionat Mondial contra Braziliei. Singurul lucru pe care nu l-am visat a fost sa se termine cu mine ratand un penalty", declara Roberto Baggio, intr-un interviu.
AC Milan 3-3 Liverpool (3-2 la loviturile de departajare) – Liga Campionilor 2004-05
Calificata in finala ca outsider, echipa lui Rafa Benitez a inceput mai rau decat si-ar fi imaginat, iar deja in primul minut, Milan deschidea scorul prin capitanul Paolo Maldini. Hernan Crespo mai marcheaza de doua ori inainte de fluierul final al primei reprize, iar Liverpool parea deja infranta inainte ca meciul sa se incheie. Insa miraculos, cormoranii revin de la pauza extrem de motivati, iar in sase minute reusesc sa restabileasca egalitatea pe tabela, prin Steven Gerrard, Vladimir Smicer si Xabi Alonso. Scorul ramane intact pana la finalul celor 120 de minute, iar castigatoarea titlului european urma sa se determine la loviturile de departajare. Scorul era 3-2 la pentru Liverpool cand penalty-ul lui Andriy Shevchenko este parat de Jerzy Dudek, iar Liverpool ridica trofeul Ligii Campionilor pentru a cincea oara in istorie. Revenirea lui Liverpool si penalty-ul ratat de atacantul ucrainean au ramas in istoria fotbalului, iar finala a fost cunoscuta mai apoi ca Minunea de la Istanbul.
Steaua Bucuresti 0–0 FC Barcelona (2-0 la loviturile de departajare) – Cupa Campionilor Europeni 1985-86
Finala de pe Ramon Sanchez Pizjuan din Sevilla nu a fost celebra doar pentru Romania, dar si pentru intreg fotbalul mondial. Venita dintr-un regim comunist, Steaua Bucuresti era privita ca adversarul perfect pentru FC Barcelona, insa lucrurile nu au mers deloc asa cum anticipau spaniolii. In cele 120 de minute niciuna dintre cele doua formatii nu reusea sa marcheze, iar rezultatul urma sa se decida la loviturile de departajare. Toate penalty-urile executate de catre catalani au fost aparate de catre Helmuth Duckadam, supranumit "Eroul de la Sevilla". Golurile marcate de Lacatus si Balint le-au adus stelistilor primul titlu european. A fost pentru prima oara in istorie cand o echipa din estul Europei reusea sa castiga Cupa Campionilor Europeni.
Italia 1-1 Franta (5-3 la loviturile de departajare) – Cupa Mondiala 2006
Rivalitatea dintre Italia si Franta alimentata de finala de la Campionatul European din 2000, atunci cand David Trezeguet marca golul de aur pentru francezi, urma sa fie infruntarea decisiva pentru titlul mondial din 2006. Finala disputata pe Olympiastadion din Berlin a ramas in istorie pentru lovitura de cap incasata de Marco Materazzi din partea lui Zinedine Zidane, de altfel, ei au fost si singuri marcatori ai acelei finale. Zizou i-a lasat in 10 pe francezii in minutul 110, iar acestia au fost nevoiti sa execute loviturile de departajare fara capitanul lor. Acelasi jucator care marca golul de Aur in 2000, Trezeguet, rateaza singurul penalty al selectionatei conduse de Raymond Domenech si trimite titlul catre italieni.
Steaua Rosie Belgrad 0-0 Marseille (5-3 la loviturile de departajare) – Cupa Campionilor Europeni 1990-91
Echipa condusa in aceea perioada de celebrul presedinte Bernard Tapie avea asteptari uriase, iar una dintre principalele obiective era obtinerea primului trofeu al Cupei Campionilor Europeni. Steaua Rosie Belgrad avea numerosi jucatori tineri doriti de catre cluburile din vestul Europei, iar pentru a-i tine pe deplin concentrati asupra finalei, conducerea clubului i-a izolat in oraselul Monopoli, la 40 de km de Napoli, acolo unde se disputa meciul. Jucatori au fost separati de nevestele si prietenele lor si nu au fost lasati sa primeasca apeluri telefonice la camerele lor de hotel. Tactica iugoslavilor a dat roade, iar Steaua Rosie Belgrad a castigat titlul european, dupa ratarea fundasului francez, Manuel Amoros la loviturile de departajare. Miodrag Belodedici, singurul jucator strain din lotul iugoslavilor, devenea primul fotbalist care castiga doua Cupe ale Campionilor cu doua echipe din estul Europei.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
 (9).webp)
.webp)
