de Andrei GRECU
Nu e pentru cel care se pregătește, e pentru cel care-l primește. Nu, nu e despre Rodri și Vinicius. Bine, poate e, dar mai spre final de articol. E despre mine, cel care voia să scrie rândurile astea a doua zi după El Clasico, dar care le scrie a doua zi după Balonul de Aur.
Balonul de săpun. Andrei Grecu scrie după gala de la Paris
Un fotbal în care Vinicius avea pus în vitrină Balonul de Aur devenea un sport mult prea greu de privit.
Nu e doar despre ce se petrece în jurul brazilianului când mingea nu e în joc, e și despre fotbalul pe care-l etalează, departe de pretențiile pe care le-am adulmecat în ultimul deceniu cand miza era Balonul de Aur.
Aleg sa-mi fiu propriul formator de opinie și să nu bag în seamă titlurile grandioase din presă. Pentru ochii mei, privilegiati de-a lungul anilor de Messi, Ronaldinho, Iniesta, De Bruyne sau Modric, băiatul cu 7 pe spate, de la Real, nu e altceva decât un Usain Bolt cu mingea la picior.
Bine, până dă peste Rațiu al nostru. Mai glumim, desigur. Pe Vinicius nici lângă Neymar nu-l pot pune și trebuie să-mi asum că fan Neymar n-am fost nicio secundă, nici la Santos, nici Barcelona și nici la Paris. Poate doar acum, puțin, la Al Hilal.
Acum c-am trecut peste partea în care fotbalistul Vinicius nu mă atrage cu absolut nimic, să trecem și dincolo de fotbal. La porția aia de omenie pe care o admirăm la unii, dar o neglijăm la alții.
Cu riscul c-o sa-i supăr pe cei care au CNP-ul începând cu 5 in buletin și abia acum își încep traseul, aș spune că Vinicius e oglinda generației actuale.
Mai bine zis, a majoritătii covârșitoare. Ignoranța, superficialitate și aroganta - cele trei ingrediente pe care Vinicius le pune în scenă cu fiecare ocazie, de cele mai multe ori când e în dificultate, fără să aibă mingea la picior.
N-aș vrea să-mi văd numele lângă oameni care admiră setul de elemente care-l compun pe brazilian.
Merg pe un tărâm greu de driblat. E un seism tot ce provoacă noul 7 de la Real. Și nu mă refer la toată situația asta cu Balonul de Aur, mă refer la orice controversă poartă eticheta Vinicius.
Voiam să scriu după Real-Barca 0-4 că dacă așa arăta Balonul de Aur, trecerea de la ultimul câștigător, Messi, la actualul, chiar mă obliga să revin la termenul ''seism''. De la cer la pământ - așa as descrie diferența dintre cei doi, Messi și Vinicius.
Din fericire pentru fotbal, palmele altui fotbalist au atins trofeul. E vorba de Rodri, un băiat simplu care doar vrea să joace fotbal. Sintagma asta a fost purtată ca o manta de Vinicius mereu când cineva sărea să-l critice pentru modul în care interpretează fotbalul și scenele din timpul unui meci.
Hai c-a fost bine, până la urmă chiar a luat premiul cineva care doar vrea să se bucure de fotbal.
închei rândurile de aici cu o porție de optimism.
Fotbalul a câstigat de două ori în cateva zile. Atunci când Barcelona a pictat un magnific 4-0 pe terenul Realului n-a fost doar o victorie în El Clasico, a fost modul în care fotbalul ne-a arătat că mai are o șansă. A facut-o și-n vară la Euro, cu Spania câștigând în fața Angliei.
Realul și-a umplut colecția de trofee cu prea puțin fotbal și decență și exagerat de multă prudență în ultimul deceniu.
A încercat aceeași rețetă și Anglia, în vară, dar Spania a pus mâna pe trofeu. Rodri e Balonul de Aur pentru că marketingul mai și pierde uneori.
Cu o reclamă infinit mai agresivă, Vinicius nu primește coronița, iar ''părinții'' nu-l mai lasă la serbare. Mai mult decât atât, nu se mai duce nimeni ''din familie''. Asta e dovada de respect pe care o oferă clubul cu cel mai imaculat tricou, cel blanco.
