Cătălin Oprișan și povestea portarului rămas în ceață, la propriu, pe teren. ”Tu ce faci aici? Meciul s-a oprit de un sfert de oră!”

de Cătălin Oprișan 

Samuel ”Sam” Bartram a stat acolo, apărându-și buturile, până când un polițist a venit să-l întrebe de sănătate, rugându-l să plece spre casă...

Samuel Bartram n-a stat pe gânduri după ce a terminat școala. S-a apucat direct de muncă. Născut în anul în care Primul Război Mondial prinsese a mușca din Europa, se căsătorise, familie numeroasă. S-a băgat direct în mină, dar, pentru că iubea foot-ball-ul, s-a ținut și de el.

De obicei, juca de la mijloc în sus, fie ”aripă”, fie vârf, într-o ligă amatoare din Anglia, plină de mineri. A mers și la Reading, la un trial, n-a convins, s-a întors, dezamăgit, la bază. Apoi, clubul său, Boldon Villa, ajuns în Cupa Angliei, și-a pierdut, pe drum, portarul. Sam era cel mai agil din lot, s-a oferit ca goalkeeper.

Pur și simplu întâmplător, la partida respectiva a asistat, în tribune, ca ”spion”, Anthony Seed. Fratele său, Jimmy, era Managerul General de la Charlton Athletic, așa că lumea a auzit despre el. Prinsese un joc bun, a semnat cu noua sa echipă în 1934. Avea să nu mai părăsească gruparea, pentru care aduna 623 de partide oficiale.

Practic, dacă uităm de Boldon Villa, unde-și făcuse ucenicia, putem vorbi despre omul unei singure trupe. În 1956, se retrăgea. Peste ani, toți îl considerau unul dintre cei mai mari jucători din istoria grupării, făcându-i statuie. Plecase din Division Three și, în numai 1.000 de zile, ajunsese să evolueze contra granzilor.

”Ce Dumnezeu cauți aici?”

Pe 25 decembrie 1937, Charlton merge la Chelsea, pe ”Stamford Bridge”. ”La scurt timp după lovitura de start, ceața a început să fie tot mai deasă. A trecut peste capul lui Vic Woodley (n.a. – portarul celor de la Chelsea) și înainta spre mine”, povestea Sam în autobiografia sa. ”Arbitrul a oprit jocul și apoi, pe măsură ce vizibilitatea a devenit mai clară, l-a reluat. Noi atacam constant și îi vedeam tot mai puțin pe colegii mei”, avea să-și amintească Sam.

Sam a rămas la datorie și pe ceață. Doar că meciul fusese întrerupt cu 15 minute înainte!

E minutul 61, pe tabela stă scris 1-1, când arbitrul decide să pună capăt jocului. Era clar, din cauza ceții nu se mai vedea la doi metri. Povestește tot Bartram. ”Mă plimbam liniștit pe linia porții, fericit, știind că Chelsea e prinsă în propria jumătate. Credeam că tot atacăm, dar mingea nu vrea să intre în plasă, căci niciun jucător nu se întorcea să se așeze pe teren pe poziția sa, așa cum ar fi trebuit în urma marcării unui gol.

Timpul a trecut și am mers spre marginea suprafeței de pedeapsă, prin ceața care devenea din ce în ce mai groasă. Nu vedeam nimic! La un moment dat, o siluetă a apărut prin perdeaua de fum din fața mea. Era un polițist care, uimit, m-a întrebat: <<Ce Dumnezeu cazuţi aici? Meciul a fost oprit acum un sfert de oră! Terenul este gol!>> M-am dus la vestiar, unde restul echipei noastre ieșea deja de la dușuri. Toți râdeau de mine”.

Mai în glumă, dar mai ales în serios, eroul nostru rămăsese pe gazon încă 15 minute. Au început să-l alinte ”Lost in the Fog”, ar el nu se supăra, pentru că fix așa stătuseră lucrurile.

Avea să continue la Charlton multă vreme, ci patru mari finale pe ”Wembley”, două de FA Cup și doupă de Football Leaue War Cup Southern. În 1947, devenea câștigător de Cupa Angliei. Înaintea semifinalei cu Newcastle United, de pe ”Elland Road”, pe 29 martie, după o masă cu pește, suferă o toxinfecșie alimentară. Ceva destul de grav, cu dureri de stomac, temperatură, stare febrilă. Medicul îl lasă acasă, dar e țipă că nici nu vrea să audă. Intră titular, în timp ce doctorul moaie în apă caldă, din 10 în 10 minute, o compresă imensă, pe care i-o pune pe burtă, pentru ameliorarea crampelor. Imaginile sunt colosale!  

Pe 6 martie 1954 trece de 500 de apariții și stabilește recordul de prezențe în English Football League. Are 40 de ani, e întrebat cât mai stă pe gazon. ”Cam cât am rămas în ceață”, glumește. 

Faptul că are statuie, spune totul despre cât de mult a însemnat pentru Charlton

La 42 de primăveri simte că e cazul să plece, pe bune, acasă. Are 623 de jocuri oficiale, toate la Charlton. Nu prea e mort după antrenorat, dar se bagă, o perioadă, la York City ori Luton Town. Scrie pentru ”The People. La 50 de ani de la retragere, singurul club pentru care a evoluat, îi botează barul după numele său. Se stinge în 1981. În 2006, la centerarul grupării, apare și statuia. 

Jimmy Bartam, nepotul, a lovit mingea la Falkirk, în Scoția.