Cătălin Oprișan spune povestea meciului în care Pelé și Cruyff s-au confruntat direct, în briza Atlanticului. Ziua când zeii privit-au fotbal
Fotbal extern
Brazilianul și olandezul s-au găsit la cea de-a XX-a ediție a Trofeului ”Ramón de Cazzanza”, în 1974, la Cadiz. Culmea, niciunul n-a prins finala!
de Cătălin Oprișan
Don Ramón de Carranza y Fernandez Reguera iubise mult orașul Cadiz, una dintre cele mai vechi așezări din lume, chiar dacă nu se născuse aici. Militar, industriaș și om politic spaniol, fusese primare peste urbe între 1927 și 1931. Apoi, când Războiul Civil se pornise la drum, nu se pitulase, precum alții. Asemenea lui El Cid, revenise în Cadizul ce avea nevoie de un om care să-l ”așeze” în vâltoarea vremurilor, dar nu călare pe cal, ci la bordul unui avion de mici dimensiuni, direct de la Sevilla. Preluase, din nou, în 1936, șefia orașului, însă boala nu-l lăsa să-și termine mandatul. Se retrăgea pe 16 iulie 1937, decedând câteva luni mai târziu, la 74 de ani.
Pentru că fusese extrem de iubit, stadionul din localitate îi purta numele. Plus turneul ce pleca la drum în 1955, un patrulater ce dădea, cumva, startul noului sezon fotbalistic.
Ițit la drum în 1955, cu finala Sevilla – AC Portugal, 2-1, Trofeul ”Ramón de Carranza” ajunsese, în 1974, la cea de-a XX-a ediție, așa că organizatorii chemaseră trupe grele: Espanyol și FC Barcelona, din Spania, Palmeira și FC Santos, de peste Atlantic. Ca să înțelegem cine era FC Santos atunci, cei din Cadiz îi obligaseră să semneze un fel de contract de exclusivitate: veneau, jucau la turneu, apoi, o lună de zile, nu aveau voie să se bage nici măcar la o miuță pe tot teritoriul spaniol!!!
Cu toate acestea, pentru că primarul de atunci al orașului Cadiz, Jose Leon de Carranza, era prieten bun cu Jose Angel Zalba, președintele lui Real Zaragoza, FC Santos mai ”bifa” un joc, 3-2 cu cei de pe ”La Romareda”. Pelé marca două dintre golurile victoriei și, pentru că un fotbalist gazdă dărâma o poartă, până când aceasta era înlocuită, vreme de jumătate de ceas, fanii coborau pe gazon pentru a cere miticului fotbalist autografe.
În prima zi, pe 31 august, prima echipă a Catalunyei se făcuse de râs, 0-2 cu Palmeriras, în timp ce a doua trecuse de FC Santos. Așa că a doua zi, în finala mică, s-au întâlnit... Pelé și Cruyff! Era 1 septembrie 1974, ziua când zeii s-au oprit din ceea ce aveau de făcut în Olimp pentru a se uita, preț de un ceas și jumătate, la un meci de fotbal, colo jos, printre muritori.
Pelé era...Pelé! Triplu campion mondial, ajuns la 34 de ani, ultimul său sezon la FC Santos. De fapt, ultimele zile, după 19 ani... Un monument. Cruyff era ”proaspăt” la FC Barcelona și, cu nici două luni înainte, luase argintul la Campionatul Mondial din RFG, după 1-2 cu trupa gazdă.
”FC Santos era să plece fără gol din Spania, dar a urmat o fază <<made in Pelé>>, prin care a evitat jocul la ofsaid și a marcat. Brazilianul, care a demonstrat că mai este acolo unde a fost cândva, a păcălit tot ceea ce avea de păcălit și a scos lovitura de la 11 metri”. (PS. Pe 3 septembrie mai urma partida de le ”La Romareda”)
Fragment din cronica meciului
Barça s-a distrat cu brazilienii, mai ales că presa scria că fanii erau nemulțumiți de prima zi, dorindu-și să-și vadă idolii în finala mare, nu în cea mică. Neeskens a deschis scorul, apoi Marcial l-a majorat. Olandezul nu s-a potolit, apoi Asensi, omul ce avea să adune peste 300 de meciuri la echipă, părea că închide tabela: 4-0! Ba, nu!
Când mai erau doar vreo două minute de joc, Albadalejo l-a dărâmat pe Rege, chiar în careu, așa că s-a terminat 4-1, după ce Pelé a transformat penaltyul. N-a mai contat că Palmeiras a cucerit trofeul, după o finală cu Espanyol, 2-1, n-a mai contat că suporterii catalani tot supărați au rămas, după ”bronzul” de la ”Ramón de Carranza”.
Doi dintre cei mai mari jucători ai lumii se găsiseră, în briza Atlanticului, la ultima ”excursie” a lui Pelé, ca jucător al lui FC Santos. Pe 2 octombrie, peste o lună, contra celor de la Pone Preta, evolua în ultima sa partidă profi pe pământ brazilian. Avea să plece la Cosmos New York, pentru aventura americană.
Johan Cruyff, tipul cu trei ”Baloane de Aur”, rămânea la Barcelona până în 1978, apoi revenea, pe banca tehnică, pentru a zămisli ”Dream Team”-ul.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
