Cele mai controversate Baloane de Aur din istorie! Lewandowski nu a fost singurul nedreptățit
Fotbal extern
De la înființarea sa în 1956, Balonul de Aur a fost cel mai prestigios premiu individual din fotbal.
În timp ce majoritatea fotbaliștilor declară public că singurul lor obiectiv este câștigarea de trofee cu echipele lor de club, în mod privat fiecare jucător visează să pună mâna pe Balonul de Aur.
 (16).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=4959%2C3712%2C348%2C0&w=190)
Cu toate acestea, în special în ultimii ani, Balonul de Aur și-a pierdut fără îndoială credibilitatea din cauza unor rezultate foarte discutabile când vine vorba de câștigător și de cei de pe podium. Acest lucru a fost cel mai bine exemplificat în 2010, când Lionel Messi a câștigat în locul lui Wesley Sneijder, care nici măcar nu a ajuns în primii trei.
Totuși, de-a lungul istoriei, au existat un număr de câștigători care nu au meritat prestigiosul trofeu.
Michael Owen (Anglia) – 2001
Owen a fost accidentat o mare parte din sezonul 2000/01, ratând peste un sfert din campania din Premier League, dar a marcat de 16 ori.
Liverpool a câștigat trei trofee în acel sezon, dar nu numai că au fost trei trofee destul de modeste (FA Cup, Cupa Ligii și Cupa UEFA), dar Owen abia a jucat în Cupa Ligii, iar în Cupa Uefa a marcat de patru ori, dar niciun gol în fazele superioare ale competiției.
Victoria englezului s-a datorat dublei din finala Cupei Angliei împotriva lui Arsenal și un hat-trick în campania de calificare la Cupa Mondială împotriva Germaniei, la München, în octombrie 2001.
Cu toate acestea, au fost în mod clar mai mulți potențiali câștigători, însă nimeni nu îl merita mai mult decât Raul.
Legenda lui Real Madrid a marcat 24 de goluri în 36 de meciuri din La Liga, Real Madrid a luat titlul. A marcat alte șapte goluri în Liga Campionilor, când au ajuns în semifinale. Din punct de vedere al cifrelor, a fost cel mai bun sezon din cariera lui Raul.
Igor Belanov (Uniunea Sovietică) - 1986
Înainte de 1995, doar jucătorii europeni care jucau pentru cluburi europene erau eligibili pentru a câștiga Balonul de Aur. Asta a însemnat că în 1986, marele Diego Maradona nu a putut câștiga premiul după ce a dus singur Argentina la gloria Cupei Mondiale.
Cu toate acestea, a fost o surpriză uriașă când Balonul de Aur a fost acordat lui Igor Belanov din Uniunea Sovietică.
Belanov a avut cele mai multe reușite pentru Dynamo Kiev (5 goluri), reușind să câștige Cupa Cupelor în acel an, deși două dintre goluri au fost din penalty. De asemenea, a avut o scurtă, dar superbă Cupă Mondială, înscriind un hat-trick în memorabilă înfrângere cu 4-3 în optimile de finală în fața Belgiei.
Dar, de asemenea, a marcat doar 10 goluri în campionat, doar că pe parcursul carierei aceasta a avut cifre duble. Mulți cred că premiul lui Belanov a fost parțial unul politic, având în vedere noua cooperare între Est și Vest înainte de dezmembrarea Uniunii Sovietice și a Cortinei de Fier mai târziu în acel deceniu.
Cristiano Ronaldo (Portugalia) – 2013
Câștigând Balonul de Aur în 2013, Cristiano Ronaldo a fost un alt exemplu al favoritismului față de celelalte vedete aflate în cursă. Ronaldo a marcat 55 de goluri anul acela, cu cinci mai puțin decât Messi, dar nu a câștigat absolut nici un trofeu.
Franck Ribery, între timp, a fost inspirația echipei Bayern Munchen, care a câștigat tripla. Francezul a marcat 11 goluri și a produs 23 de pase decisive în 2012-13 în toate competițiile. Incluzând assistul genial în finala pentru Arjen Robben pentru a câștiga finala Ligii Campionilor împotriva lui Borussia Dortmund pe Wembley.
„Mai mult decât o dezamăgire, este cea mai mare nedreptate a carierei mele”, s-a plâns Franck Ribery celor de la L'Equipe în 2019.
Lionel Messi (Argentina) – 2010
Messi, desigur, s-a bucurat de un sezon remarcabil la club pentru o echipă senzaționala a Barcelonei sub Pep Guardiola. A marcat 47 de goluri în toate competițiile și a câștigat La Liga.
Cu toate acestea, el a fost palid în competițiile care cântăresc cel mai mult atunci când vine vorba de a decide viitorul Balon de Aur. Barcelona a fost eliminată în semifinalele Ligii Campionilor de către Inter, Messi luptându-se în ambele etape și nereușind să marcheze niciun gol la Cupa Mondială, Argentina fiind eliminată în sferturi.
Un jucător care a fost imens atât în Liga Campionilor, cât și Cupa Mondială în acel an a fost Wesley Sneijder, despre care cei mai mulți fani neutri sunt de acord că ar fi trebuit să primească trofeul.
El a condus-o pe Inter la o triplă istorică a trofeelor din Serie A, Coppa Italia și Liga Campionilor. Olandezul a marcat goluri cheie în Liga Campionilor în sferturile de finală și în semifinală și i-a oferit un o pasă strălucită lui Diego Milito pentru golul din finala Champions League împotriva lui Bayern Munchen.
El a fost cel mai bun marcator la Cupa Mondială cu cinci goluri, marcând atât în victoria șocantă din sferturile de finală împotriva Braziliei, cât și în victoria din semifinală împotriva Uruguayului. El a primit, de asemenea, Balonul de Argint în calitate de al doilea cel mai bun jucător al turneului, în spatele lui Diego Forlan din Uruguay. În ciuda tuturor acestor lucruri, Sneijder a terminat cumva doar pe locul patru în clasamentul Balonului de Aur, deoarece a existat un podium întreg format din jucători ai Barcelonei.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
