GALERIE FOTO Cum a uimit Coreea de Nord lumea învingând Italia la Cupa Mondială din 1966. Chestiunile politice și susținerea necondiționată a britanicilor
Fotbal extern
Cupa Mondială din 1966 este mai mult amintită pentru triumful Angliei, fiind încoronată campioană mondială pentru prima și, până acum, singura dată.
În cadrul aceluiași turneu a fost înregistrat unul dintre cele mai șocante rezultate din istoria fotbalului internațional, când Coreea de Nord a înfruntat Italia.
Echipa asiatică a ajuns la un turneu la care nu se aștepta să se califice niciodată. Ceea ce au făcut s-a datorat la fel de mult boicoturilor și retragerilor, cât și experienței lor în fotbal. Ceea ce ar fi trebuit să fie un traseu complicat, care implică mai multe echipe africane și asiatice, s-a transformat într-un simplu baraj acasă și în deplasare împotriva Australiei, pe care nord-coreenii l-au câștigat. Drept urmare, s-au îndreptat spre Anglia, acolo unde urma să se desfășoare turneul final.
Echipa veșnic defavorizată
Politica și fotbalul sunt colegi neliniștiți de bancă, iar ideea de a cânta imnul nord-coreean și de a-și arbora steagul în Anglia la doar câțiva ani după ce britanicii au pierit în războiul din Coreea a fost o umilință pentru politicieni.
Plasați în patra urnă, ei au fost percepuți drept „ciuca bătăilor” într-o grupă care îi avea în componență pe Italia, Chile și URSS. Forma echipei coreene avea să se observe de la sine când URSS, mai rapidă și mai puternică, i-a intimidat pe asiatici într-o înfrângere cu 3-0 în jocul de deschidere. Următoarea confruntare cu Chile a fost însă o propunere diferită. Sud-americanii aveau reputația că joacă bine în deplasări și, în ciuda faptului că Marcos le-a adus conducerea, coreenii au reușit să egaleze prin Pak Seung-zin pentru a câștiga un punct important în grupă.
Veșnic prietenoși cu cei mai puțini favoriții, fanii din nord-estul Angliei, unde coreenii s-au antrenat și au jucat la Ayresome Park, nu au fost foarte influențați de chestiunile politice și au susținut echipe nord-coreeană. Norocul, plus alte rezultate din grupă, a susținut perspectiva improbabilă de a avansa în sferturile de finală.
Parcursul Italiei la Cupa Mondială din '66
Italienii s-au calificat în urma unor rezultate încurajatoare. Victoriile asupra Poloniei și Bulgariei, ambele cu 6-1, au fost urmate de o victorie cu trei goluri în fața Scoției și de un triumf cu cinci goluri asupra Mexicului. Pe scena inter-cluburi, echipele din Milano dominau Cupa Europei. Asta arată că Italia era o echipă care era favorită în câștigarea titlului mondial.
În primul lor joc, „azzurrii” au trecut de Chile cu 2-0, dar nu a fost o performanță remarcabilă și a intrat în umbră în urma înfrângerii cu 1-0 în fața URSS, care era pregătită pentru optimi. Întrebarea era cine li se va alătura. Forma de bâlbâială a italienilor însemna că, dacă nord-coreenii ar reuși o victorie împotriva azzurrilor, ei s-ar alătura URSS-ului în sferturile de finală.
Dar astfel de lucruri nu se întâmplă, nu-i așa? Inspirația coreenilor a fost legendarul cal zburător al tradiției coreene, Chollima. Și ar fi nevoie de un salt uriaș de credință din partea acelui armăsar puternic pentru a-i trece peste linia de mijloc a grupei.
Startul partidei
Pe 19 iulie, la ora 19.30, echipele au dat startul unui meci care va fi amintit de toți cei care l-au urmărit în direct pe Ayresome Park sau la televizor. Ar fi ușor să te pierzi în romantismul poveștii și să afirmi că Coreea de Nord a devansat pur și simplu o echipă italiană slabă și există o oarecare măsură de adevăr în asta, dar au existat circumstanțe atenuante.
Căpitanul italian și legendă a clubului Bologna, Giacomo Bulgarelli, a avut îndoieli pentru meci datorită unei accidentări la genunchi, dar antrenorul Edmondo Fabbri l-a considerat pe mijlocaș mult prea important pentru a-l lăsa deoparte și a pariat pe forma sa. Totuși, în primele minute Bulgarelli s-a accidentat și a fost nevoit să iasă, lăsându-i astfel pe italieni în zece oameni, deoarece la acea vreme nu era posibilă schimbarea.
Chiar înainte de pauză a venit momentul în care un mijlocaș puțin cunoscut de 24 de ani de la clubul Moranbong Phenian din Coreea de Nord a devenit răspunsul la atâtea întrebări despre fotbal. O trece prin fața apărării Italiei a fost semnată de Yong-Won Ha și, după ce a lăsat mingea să treacă peste corp, Pak Doo-ik a lovit fără greșeală balonul care a intrat în plasă pe lângă Enrico Albertosi.
În ciuda presiunii din ce în ce mai frenetice pe măsură ce a doua repriză a continuat, apărarea coreeană a rămas fermă, cele mai bune șanse de salvare a azzurrilor venind din două ocazii irosite de Marino Perani.
La fluierul final, capetele italienilor au fost plecate, cu gânduri la o primire mult mai îmbucurătoare pe care să o așteaptă la întoarcerea lor acasă. Pentru Coreea de Nord, basmul a continuat timp de 25 de minute în sferturile de finală împotriva Portugaliei pe Goodison Park. Loviturile lui Pak Seung-zin, Li Dong Woon și Yang Seung Kook au văzut echipa asiatică cu trei goluri în avantaj, Portugalia fiind debusolată și pe punctul de a fi eliminată. O renaștere condusă de legendarul Eusébio a întors însă lucrurile spre realitatea sobră, iar europenii au câștigat cu 5-3.
Odiseea de la Cupa Mondială a Coreei de Nord ajunsese la sfârșit, dar pentru cei care au asistat la victoria asupra giganților căzuți ai Italiei a rămas o amintire durabilă care va rămâne în cărțile de istorie pentru totdeauna.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
