"Lasati-ne sa ne pregatim de Super League!" Mihai Mironica, despre subiectul care a impartit lumea fotbalului in doua: "Ma deranjeaza profund asta!"

Spre deosebire de sobrii nostri premieri, Johnson isi gaseste timp, energie si pentru o pozitie ferma in ale fotbalului, cerand masuri aspre, pedepse, piedici impotriva “revolutionarilor”. Asadar, un om care a sprijinit furibund Brexit, se opune unui Football Exit. Greu cu principiile astea: o natiune are dreptul de a iesi de sub tutela unei uniuni europene, dar alte entitati, niste cluburi de fotbal, nu trebuie sa aiba acest drept, trebuie pedepsite, oprite cumva din demersul lor. La fel de greu cu principiile si pentru multi fani englezi votanti de Brexit care-si doresc tara in afara unei uniuni europene, dar nu si echipele de fotbal. Pentru cluburi nu exista acest drept al alegerii unui alt drum. As mai aduce aminte ca englezii au refuzat editii in sir sa participe la Cupa Mondiala. Apoi au devenit disperati dupa ea.

In toata aceasta poveste, se vorbeste cu foarte mult dispret despre bani. Totusi banii intr-o industrie a divertismentului, ceea ce este si fotbalul profesionist, nu reprezinta un concept de sine stator, el este un indicator, o reflectare a interesului public. Daca nu ar fi foarte multi oameni interesati de acest proiect, nu ar exista atat de multi bani. O banca uriasa, niste giganti din industria comunicarii si divertismentului, plus niste proprietari de cluburi care s-au dovedit genii in lumea afacerilor pariaza pe acest proiect. Si par niste oameni care se pricep la astfel de pariuri. De exemplu, in prima zi de dupa anuntul oficial al acestei Super League, valoarea lui Manchester United a crecut cu 10%, adica cu “modesta” suma de 250 de milioane de euro, doar pentru ca United face parte dintre “membrii fondatori” ai acestei noi competitii. Iata ca sunt multi oameni care mizeaza enorm pe succesul acestui nou proiect.

Fotbalul nu le mai apartine de mult europenilor. Marile lor cluburi nu mai sunt doar ale lor. Echipe din Anglia, Spania, Italia sunt entitati cu rezonanta universala, cu mai multi suporteri in afara Europei decat pe Batranul Continent cu batranele lui competitii. Poate ca acesti fani de pretutindeni vor altceva, o “liga” in care sa fie stransi toti fantasticii, cum a facut Marvel cu toti super-eroii si bate acum recordurile de incasari. Florentino Perez, creatorul Realului “galactic”, spune ca exista 4 miliarde de oameni pasionati de fotbal. Poate ca cei mai multi dintre ei vor un Hollywood al fotbalului definit de star-sistem si nu sunt interesati de festivalurile de la Berlin, Cannes sau Cluj.

Am vazut cu ceva timp in urma o discutie intre o legenda a televiziunii americane, David Letterman, si un englez care si-a facut un drum spectaculos in televiziunea din America, John Oliver. Letterman ii cerea invitatului sau sa-i explice cum e cu sistemul asta al fotbalului din Europa organizat pe nenumarate divizii dispuse una peste alta din care se promoveaza si retrogradeaza. Unii nu prea inteleg viziunea asta clasica a fotbalului european si apreciaza NBA sau NFL, industrii ale sportului mult mai mari decat Champions League si care inspira noua Super League.

Pe mine, ma deranjeaza profund acest nou proiect. Imi place democratia clasica a fotbalului in care exista posibilitatea ca si un “plebeu” sa aiba momentul sau de glorie, sa rapuna un semizeu. Sper ca acest nou proiect sa nu prinda viata. Dar respect dreptul unor oameni, al unor cluburi de a-si alege un nou drum. Si stiu ca industria divertismentului, sportul, artele s-au schimbat mereu in decursul istoriei.

Super League ar putea aduce implinirea visurilor unor clasici romani. Romeo Pascu, stalp al Cooperativei, sustinea ca n-ar trebui sa retrogradeze nimeni din Divizia A pentru a nu mai exista atata stres. Iata, principiul sau este preluat in noua competitie. Iar Gica Hagi cerea furios ca UEFA sa ne primeasca din oficiu in Champions League pentru ca Steaua a cucerit Cupa Campionilor pe vremuri. La cum s-ar putea goli Champions League de echipe, ar fi o sansa ca dorinta lui Gica sa fie indeplinita. Si sa nu uit, ii multumesc lui Cristi Borcea ca m-a lasat sa-i parafrazez in titlu nemuritoarea zicere.