SPECIAL | Pep Guardiola: drumul spre 'pepfecțiune' în „metoda lui Cruyff”! Când elevul se transformă în idol 

Aflat pe prima scenă a fotbalului, în calitate de antrenor, de 15 ani, Guardiola are o poveste inspirațională. Primind încrederea unui geniu, Pep și-a putut desface aripile și a zburat chiar mai departe decât ar fi crezut chiar el, mai departe decât își imagina, cu siguranță, micuțul Josep Guardiola Sala, născut pe 18 ianuarie 1971 în orășelul mic Santpedor. 

Să descoperim, astfel, drumul pe care Pep Guardiola l-a parcurs pentru a ajunge să își treacă numele în cartea de istorie a fotbalului. 

Începutul carierei lui Pep Guardiola 

Născut în zona de nord-est a Spaniei, în Santpedor, dintr-un tată zidar, Valenti Guardiola, și o mamă casnică, Dolors Sala, micuțul Josep a devenit obsedat de fotbal încă de la o vârstă fragedă. La vârsta de doar 13 ani a fost transferat de la o echipă locală în care juca, Club Gimnàstic Manresa Youth, la FC Barcelona. Până atunci, Guardiola era și băiat de mingi la meciurile locale.

Cariera lui Pep Guardiola la gruparea catalană a început în lotul U16, iar de acolo micuțul care și-a început cariera pe postul de fundaș a evoluat treptat pentru toate categoriile de vârstă până în momentul întâlnirii care avea să îi schimbe atât viața cât și cariera. 

Geniul lui Cruyff și momentul care i-a schimbat cariera lui Pep Guardiola 

Johan Cruyff a preluat-o pe Barcelona în 1988, după trei ani petrecuți pe banca lui Ajax Amsterdam, unde și-a început cariera ca antrenor. Planul olandezului era acela de a schimba stilul de joc al clubului încă de la rădăcină și să construiască o dinastie care să fie dusă mai departe și de predecesorii săi. 

„Când a venit el, Barcelona era un club mare, însă nu avea o cultură specifică a fotbalului. Am avut un antrenor argentinian care juca în stilul argentinian, un neamț care juca în stilul german. Dar când Johan a ajuns, el a zis: 'Băieți, acum vom juca astfel!' 

Puteai să vezi copii de șapte ani făcând aceleași antrenamente, cu aceleași tipare, ca prima echipă. A creat ceva din nimic și pentru asta trebuie să ai personalitate”, a declarat Pep. 

Revenit pe Camp Nou, de această dată antrenor, Cruyff a mers să urmărească Barcelona B într-un meci pentru a analiza jucătorii. Atunci i-a cerut lui Charly Rexach să îi spună numele jucătorului care evolua ca mijlocaș dreapta. „Guardiola, băiat bun!”, a fost răspunsul. 

Olandezul i-a transmis lui Rexach să îl folosească pe Guardiola, care avea 17 ani, ca pivot în a doua jumătate, deși era un post pe care catalanul nu mai jucase. Deși schimbarea ar fi fost „peste mână” oricărui alt jucător, tânărul Pep a făcut tranziția fără probleme, iar de atunci a început evoluția sa. 

Urmărit de aproape de Cruyff, Guardiola a fost promovat la prima echipă, însă prima sa apariție în tricoul Barcei, în mai 1989, nu a decurs așa cum jucătorul își închipuia.

Mai mult, Pep era convins că avea să fie și ultimul său meci pe Camp Nou, asta după ce la pauza amicalului cu Banyoles, o echipă inferioară, Cruyff l-a acuzat pe Pep că este „mai lent decât bunica mea”. 

Pep avea însă să se înșele, iar olandezul îi demonstrase asta, lăsându-l să se adapteze în timp, iar 18 luni mai târziu, când titularul Guillermo Amor a fost suspendat, Pep Guardiola și-a făcut debutul în LaLiga, bifând patru apariții. 

„Am avut senzația că știam despre fotbal însă când am început să lucrez cu el mi-a apărut o lume nouă în fața ochilor. Nu doar eu, ci o întreagă generație de jucători. Johan ne-a ajutat să înțelegem jocul. Fotbalul este cel mai dificil sport din lume pentru că este deschis și orice situație este complet diferită, trebuie să iei constant decizii. Am fost norocos, pentru că dacă nu era el, nu m-aș fi aflat în postura de antrenor”, a recunoscut antrenorul. 

Guardiola a devenit titular în sezonul 1991/92, luând astfel parte la o colecție spectaculoasă de jucători care aveau să fie denumiți „Dream Team”, după ce echipa catalană avea să se bucure de un succes incredibil, cu 11 trofee câștigate, dintre care patru LaLiga consecutive. 

„A fost cea mai influentă persoană din istoria fotbalului. A schimbat nu un club, ci două, atât ca jucător cât și ca antrenor. E imposibil să găsești unul ca el. În termeni fotbalistici el a fost tatăl meu. A fost Dumnezeu, ceva unic. Pentru mine influența viziunii lui e imensă”. 

Spaniolul a petrecut 11 ani ca jucător al Barcelonei, având aproape 500 de meciuri jucate și 15 trofee câștigate. A plecat de la Barcelona în 2001, iar până în 2006 a schimbat echipe de la Brescia, AS Roma până la Al-Ahli și Dorados Sinaloa. Retras în 2006 din fotbal, Pep Guardiola avea să înceapă în 2007 al doilea cel mai important drum al carierei, cel care avea să îi asigure statutul printre cei mai buni. 

De la Barcelona B către tiki-taka

La șase ani după ce a părăsit Camp Nou, Pep Guardiola avea să revină în Catalunia, ca antrenor la Barca B, care evolua în a patra divizie spaniolă, după ce tocmai retrogradase. Intrat în vestiar, acesta le-a transmis jucătorilor că ADN-ul Barcelonei nu permite echipei să rămână în a patra ligă și a început să seteze standarde pe măsură. L-a adus alături de el pe Domenec Torrent și Charles Planchart, care face și în prezent parte din staff-ul său.  

„Tercera Division din Spania e o ligă foarte dificilă, există mulți jucători veterani și noi aveam fotbaliști foarte tineri, care însă erau ca niște bureți, învățau totul foarte repede. În a doua parte a sezonului au început să câștige mai impresionant, mult mai bine decât în prima, pentru că au învățat conceptele lui Pep mai bine. Singura modalitate de învățare era să continue să joace, era ca un masterat pentru Pep”, a declarat Domenec Torrent conform goal.com. 

„Sunt de acord cu el, a fost cea mai bună școală. În primul rând pentru că eram virgin! Domenec m-a ajutat foarte mult pentru că antrena în acea ligă, a patra, de foarte mulți ani, știa precis terenurile”, recunoaște Guardiola. 

Deși debutul său la Barca B, împotriva lui Premia, s-a încheiat cu o remiză fără gol, 0-0, stilul lui Pep Guardiola a putut fi observat încă din primul moment. Meciul s-a desfășurat cu 2.000 de oameni în tribune, iar printre ei s-au aflat și Joan Laporta și Txiki Begiristain. Barca B a câștigat șapte din cele 10 meciuri disputate după debutul fără gol cu Premia, având 21 de goluri marcate. 

În procesul său de învățare, mentor i-a fost constant Johan Cruyff, după cum a dezvăluit chiar Pep, cei doi având aceeași viziune asupra fotbalului: „A urmărit câteva meciuri. În acel sezon m-am întâlnit de multe ori cu el, îl sunam acasă, eram împreună. Vorbeam despre îndoielile mele, relațiile din vestiar, ce se întâmplă în anumite situații, vorbeam mult cu el. M-a ajutat mult ca manager. Ca antrenor, ne-am conectat imediat ca filosofie, m-a ajutat să manageriez situațiile cu presa, dar și dacă aveam jucători cu multe avertismente sau vreunul era distras”. 

Marc Valiente, căpitanul Barcei B de la acea vreme, a explicat cum Guardiola aplica toate sfaturile primite de la Johan Cruyff. Jucătorii erau amendați dacă întârziau, dacă erau eliminați, dacă se culcau mai târziu de ora 23:00 sau când Pep Guardiola considera că nu se implică suficient la antrenamente. 

„Pep a avut limite foarte clare, nu a lăsat pe nimeni să facă ceva ce el considera că e nepotrivit. Avea un cod foarte clar, trebuia să te conformezi în ceea ce privește regulile, amenzile și cred că era corect. Toată lumea știa ce are de făcut și toată lumea urmărea o linie clară a lucrurilor pe care Pep le dorea”, a spus Valiente pentru Goal. 

Încă de la startul sezonului, Guardiola le-a promis jucătorilor că le cumpără prânzul dacă vor câștiga trei meciuri consecutive, însă a fost obligat să cumpere nu mai puțin de cinci!

Barca B a câștigat 16 din cele 22 de meciuri, asigurându-și un loc în play-off-ul pentru promovare. A reușit să promoveze alături de echipă în primul său sezon, încheiat cu Barca B neînvinsă pe teren propriu, având 19 meciuri câștigate din 21 jucate. 

Chiar din prima sa zi la Barca B a existat senzația că Pep Guardiola poate ajunge un nume mare în fotbalul mondial ca antrenor. Chiar Johan Cruyff i l-a recomandat lui Joan Laporta ca antrenor pentru prima echipă după ce și-a văzut protejatul doar 30 de minute într-un meci de pe teren propriu. 

„Toți din jurul meu vorbesc despre el! Joham Cruyff, Txiki Begiristain, Rafael Yuste, care era în conducere și a mers alături de Barca B, toți mi-au spus că Guardiola e gata să fie antrenor la prima echipă.

Știu că era o surpriză pentru că majoritatea jurnaliștilor și suporterilor se gândeau la un antrenor precum Jose Mourinho, însă ne place să surprindem și să decidem pentru noi înșine. Am decis să alegem acest tânăr antrenor. 

Prima conversație pe care am avut-o cu el despre asta a fost în februarie, am luat prânzul, voiam să îi spun că mă gândesc să îl pun ca antrenor la prima echipă dacă sezonul cu Frank Rijkaard nu funcționa. Frank era fericit că am fost sincer și i-am zis în avans, chiar el mi-a spus că voia să îl cheme pe Pep să facă parte din staff-ul primei echipe. Am vorbit cu Pep în februarie despre asta și mi-a zis că nu am c***e să fac asta. 

Mi-a spus că va munci din greu, dar mi-a spus și că 'știu de ce vrei să mă pui antrenor, pentru că știi că vom câștiga totul'”, a recunoscut Joan Laporta pentru aceeași sursă. 

Deși niciunul dintre cei doi nu s-a așteptat ca „profeția” lui Pep să se adeverească, însă momentul în care a preluat prima echipă a Barcelonei a reprezentat și momentul în care începea să îi calce pe urme idolului său, Johan Cruyff și să ridice fotbalul la rang de artă. 

Barca lui Pep: fotbalul la rang de artă 

Când Pep Guardiola a preluat echipa mare a Barcelonei, gruparea catalană venea după două sezoane consecutive fără trofeu, iar în opinia noului antrenor, după cum le-ar fi dezvăluit jucătorilor în vestiar motivul a fost că „echipa a trecut printr-o perioadă în care nu toată lumea a fost atât de profesionistă pe cât ar fi trebuit. E momentul ca toți să alerge și să dea ce au mai bun!”. 

Cu nume precum Leo Messi, Sergio Busquets, Xavi Hernandez și Andres Iniesta, Pep Guardiola și-a putut crea mașinăria perfectă. Sistemul 4-3-3 a devenit deja „marcă înregistrată”, iar cu ajutorul numelor enumerate, tehnicianul catalan și-a construit echipa care avea să impresioneze lumea fotbalului prin lejeritatea cu care reușea să mențină posesia balonului și să „te lase amețit”, după cum recunoștea chiar Sir Alex Ferguson, după ce Manchester United a fost doborâtă de două ori de Barca în acel sezon. 

Efectul Guardiola s-a simțit imediat, Barcelona reușind să câștige absolut fiecare competiție în care activa, inclusiv Champions League, în acel sezon. Ulterior, au existat schimbări în rândul lotului, Barca pierzându-l pe Samuel Eto'o. Tot atunci s-a alăturat echipei catalanului și Zlatan Ibrahimovic, însă lucrurile nu s-au desfășurat deloc conform așteptărilor. Atacantul suedez, cunoscut și datorită personalității sale, nu a reușit să lege o relație bună cu Pep Guardiola, care este și el renumit având o personalitate pe măsură, astfel că după doar un sezon, Ibra a plecat de pe Camp Nou. 

Sezonul 2010/11 avea însă să le readucă zâmbetul fanilor Barcei, cu o nouă „improvizație” marca Pep Guardiola, care l-a trecut pe Leo Messi ca nouă fals, avându-l pe noul transfer David Villa, în fața sa în banda stângă. Atacul construit de Pep a fost unul dintre cele mai puternice din istoria Barcei, Messi, Pedro și Villa având cifre incredibile sub comanda tehnicianului. Sezonul s-a încheiat cu o nouă victorie imensă a Barcei în fața lui Manchester United, chiar pe Wembley, încoronându-se încă o dată „Regina Europei” sub comanda perfecționistului Guardiola. 

Al patrulea sezon al lui Pep la FC Barcelona a adus noi schimbări în lot, fiind transerați Alexis Sanchez și Cesc Fabregas, însă „magia” lui Guardiola nu a mai funcționat, iar catalanii au ratat titlul în LaLiga pentru prima dată după patru sezoane, iar asta a dus la o decizie drastică a antrenorului. Pep Guardiola își anunța plecarea de la Barcelona după patru ani în care a rescris istoria clubului și a schimbat fața fotbalului, motivând că nu mai face față presiunii postului pe care îl ocupă. Antrenorul și-a luat un an sabatic, însă s-a pregătit intens pentru următoarea sa provocare. 

Willkommen, Pep! Auf Wiedersehen, Pep!

După un an sabatic, în care a călătorit prin toată lumea, Pep Guardiola avea să fie numit drept noul antrneor al lui Bayern Munchen, înlocuindu-l pe Jupp Heynckes, alături de care bavarezii au reușit „tripleta”, astfel că presiunea se anunța a fi una mare, asta și în contextul în care stilul catalanului era mult diferit față de filiosofia de la Bayern. Cu toate astea, ceea ce propunea Guardiola era fix ceea ce căuta clubul german. 

„Acum, sub comanda lui Pep, ne schimbăm către o poziționare mai flexibilă. Vom circula balonul mai mult și vom căuta să producem o mișcare fluidă constantă, similară cu imaginea Barcei și ceea ce făceau ei în momentul de vârf”, a declarat atunci Paul Breitner, legendă a lui Bayern, conform Bleacher Report. 

Petrecând majoritatea anilor din carieră, atât ca jucător cât și ca antrenor, în Spania, Pep s-a „lovit” instant de diferențele majore când și-a început aventura la Munchen. Tehnicianul avea în față un lot ce prezenta multe particularități nemțești, astfel că limbajul posesiei cu care Guardiola a scris istorie la Barca, cheia la toate deciziile sale tactice, era mult diferit în Germania.

Pep a reușit rapid să își implementeze filosofia și stilul la Bayern, reprofilând jucătorii și identificând care dintre ei ar putea ajuta la fluidizarea jocului și la o posesie așa cum vedeai la „acea” Barcelona. Mai mult, antrenorul a încercat și la Munchen același experiment al falsului nouă, cu care a avut mare succes în cazul lui Leo Messi, avându-i la Bayern pe Arjen Robben și Franck Ribery, deși cel din urmă a arătat reticențe în acest sens. 

Sistemul 4-3-3 a avut succes și la Bayern, care și-a asigurat titlul, într-un mod confortabil, însă problemele au apărut în semifinalele UEFA Champions League. Pep a optat pentru un sistem 3-4-3, iar campioana Germaniei s-a văzut eliminată de Real Madrid, după acel meci, Guardiola numindu-și decizia ca fiind „cea mai mare greșeală din cariera mea”. 

De-a lungul timpului, de la sosirea lui Guardiola, Bayern a jucat în sisteme variate de la 3-3-3-1 la 3-3-4 la 2-3-3-2. Deși echipa sa a dominat, din nou, în campionat, Pep s-a lovit de aceeași piedică în UEFA Champions League, când s-a înfruntat chiar cu fosta sa echipă, FC Barcelona în semifinale. Bayern a fost eliminată de un Leo Messi într-o formă incredibilă, după câteva sezoane cu mai puține realizări. 

„E cel mai bun jucător din toate timpurile, îl compar cu Pele. Și-a revenit, e fix la nivelul la care am avut privilegiul să îl antrenez. În mod clar și-a revenit la cea mai bună formă”, spunea Guardiola. Atunci, Barcelona avea să fie încoronată din nou campioana Europei, sub comanda lui Luis Enrique, arătând că există viață după Pep, în timp ce antrenorul încă avea provocarea de a demonstra că poate și fără Barca. 

Criticile au început să apară la adresa lui Guardiola și a „încăpățânării” sale de a focusa jocul pe posesie și atac, însă principiile sale au rămas neschimbate, în ciuda faptului că a fost contestat. La Bayern, catalanul nu a reușit însă să găsească formula care să îi facă pe fotbaliști să transpună viziunea sa, mai degrabă creând o stare de confuzie în rândul lor. 

„Fără îndoială Guardiola este un antrenor extrem de inteligent, însă uneori poate fi prea inteligent pentru binele său”, spunea Michael Cox în timpul sezonului 2013/14.

Pep Guardiola a reușit să o transforme pe Bayern într-o mașinărie indestructibilă în Bundesliga, însă în Champions League gruparea catalanului nu a reușit să se ridice la standardele zicalei „pe nemți îi declari învinși când se urcă în autocar”. Cu toate astea, tehnicianul a lăsat în urma sa o „moștenire” incredibilă, având șapte trofee câștigate. Sub Guardiola, Bayern a marcat 254 de goluri în 102 meciuri în campionat, record în Bundesliga, și a încasat doar 58 de goluri, având nu mai puțin de 59 de meciuri fără gol încasat și un procentaj de 80.4% al victoriilor în campionat. 

În decembrie 2015, Bayern Munchen anunța oficial că Pep Guardiola va pleca de la echipă la finalul sezonului, urmând a fi înlocuit de Carlo Ancelotti. Pe 1 februarie 2016, Manchester City anunța un acord valabil pe trei ani cu antrenorul catalan, începând cu sezonul 2016/17. În acel moment a început „cursa” lui Pep către mult râvnitul trofeu, dar și cea mai mare provocare a carierei sale. 

Șansa care i-a schimbat destinul lui Pep Guardiola la Manchester City 

Încă de când a fost numit antrenor al lui Manchester City, Pep Guardiola știa că avea în față o mare presiune și așteptări pe măsură. Însă lucrurile nu au decurs așa cum și-a dorit în primul său sezon, devenind tot mai clar că sosirea antrenorului nu avea cum să îi garanteze succesul echipei. Jucătorii lui City au avut dificultăți în a se adapta la stilul lui Pep, care s-a lovit de probleme similare precum cele din Germania și părea a se îndrepta spre un scenariu similar. În acel sezon, Manchester City a încheiat sezonul pe locul al treilea, în fața campioanei Chelsea. 

Atunci, chiar și Pep Guardiola recunoștea că ar fi fost demis la capătul unui astfel de sezon dacă s-ar fi aflat la una dintre fostele sale echipe. 

„Presiune am avut când am ajuns în Barcelona, când nu aveam nimic cu care să mă apăr. La acel club, dacă în șase luni nu câștigi, ești afară, cluburi precum Barcelona sau Bayern Munchen, acolo trebuie să câștigi detașat. Dacă nu, atunci nu îți oferă o a doua șansă. 

Aici îmi oferă o a doua șansă și vom încerca să facem asta. În situația mea la un club mare, sunt dat afară, clar. Aici avem o a doua șansă și vom încerca să facem lucrurile mai bine decât în acest sezon”, spunea Guardiola conform bleacherreport.com. 

Așa cum a spus și el, a primit o șansă importantă, un vot de încredere din partea conducerii lui Manchester City și nu avea să dezamăgească.

Astfel, sezonul 2017/18 a adus la viață adevărata identitate a lui Pep în jocul pe care „cetățenii” l-au arătat, dominând campionatul mai categoric ca niciodată. City a câștigat titlul cu un număr record de puncte, 100, având 106 goluri marcate pe parcurs. Atunci jocul echipei de pe Etihad era „unul dintre cele mai frumoase văzute în acest campionat”, după cum scrie medium.com.

Dinastia lui Pep Guardiola începuse, iar Manchester City avea să devină, treptat, și cu ajutorul unor „injecții financiare” considerabile din partea conducerii, una dintre cele mai mari puteri ale fotbalului și nu doar la nivel financiar, ci și prin fotbalul propus. Clubul a reușit „tripla” la nivel intern în următorul sezon, câștigând titlul în Premier League, FA Cup și Cupa Ligii, iar apoi a mai câștigat titlul de două ori, în sezoanele 2020/21 și 2021/22. 

'Coșmarul' Champions League transformat în vis! Drumul spre o nouă istorie 

Așa cum s-a întâmplat și la Bayern Munchen, Pep Guardiola a reușit să facă din City o „mașinărie” în Premier League, un campionat net superior celui din Germania. Cu toate astea, antrenorul încă trăia sub umbra eșecului în competiția supremă, UEFA Champions League, acolo unde indestructibila City din puternicul campionat englez se clătina de fiecare dată. Pentru Pep devenise deja un mare complex, apărând tot mai des în dreptul său eticheta că nu va mai reuși să mai câștige trofeul. 

În sezonul 2016/17, Manchester City s-a oprit în optimile de finală, iar în următorii trei ani a reușit să facă încă un pas, fiind eliminată, de fiecare dată, în sferturile de finală.

Momentul „crucial” a fost în sezonul 2020/2021, când „cetățenii” se aflau în fața celui mai mare moment din istoria clubului. City, sub comanda lui Pep Guardiola, le-a eliminat pe rând pe  Borussia Moenchengladbach, Borussia Dortmund și Paris Saint-Germain în drumul spre finală, în care s-a duelat cu rivala din campionat, Chelsea. 

Atunci, perfecționistul Pep a clacat, în ciuda faptului că echipa sa era considerată favorită în finală. Se spunea deja că antrenorul are tendința de a gândi prea mult meciurile importante, astfel că a luat decizii complet neașteptate pentru acea finală, lăsându-i pe banca de rezerve Fernandinho și Rodri, începând meciul fără mijlocaș defensiv în teren, lucru ce se întâmpla atunci doar pentru a doua oară în tot sezonul. Astfel, atunci când părea că Guardiola găsise formula câștigătoare care îi putea aduce atât lui trofeul, cât și clubului, având un parcurs senzațional până în finală, geniul lui Pep l-a „trădat”. 

Decizia l-a costat mai scump decât oricare alt transfer realizat de City până în acel moment, iar Chelsea a câștigat. Pep a beneficiat însă de aceeași încredere din partea conducerii, dar în sezonul 2021/22 a venit un nou „șoc”. Pep își dusese din nou echipa aproape de o nouă finală, a doua consecutivă, însă nu se aștepta la ce avea să urmeze în semifinala cu Real Madrid. 

„Cetățenii” păreau să fi decis meciul încă din manșa tur de pe Etihad, când s-au impus cu 4-3. Echipa lui Guardiola se afla deja cu un pas în a doua finală UEFA Champions League, astfel că o înfrângere și eliminare părea imposibilă, însă se știe deja că atunci când vorbim despre Real, în special în competiția preferată, UCL, imposibilul se transformă în posibil. 

Pe Santiago Bernabeu tabela a rămas intactă până în minutul 73, când City a deschis scorul prin Riyad Mahrez și biletul spre finală părea „achiziționat”, cu aproape 20 de minute rămase de disputat din retur, însă ce a urmat e demn de un film. Rodrygo a dat două goluri în două minute, 90, respectiv 90+1, trimițând meciul în prelungiri, acolo unde Karim Benzema a dat lovitura din penalty și a trimis-o pe City, sub privirile înmărmurite ale lui Guardiola, acasă. Momentul destabilizant al returului a fost când Pep l-a pierdut pe Kyle Walker, care a ieșit accidentat. 

Eliminarea șocantă nu l-a costat însă pe Guardiola, care în vara anului trecut a primit elementul lipsă din echipa sa, pe Erling Haaland, mașinăria de goluri care avea să contribuie serios chiar în sezonul său de debut. Atacantul norvegian a înscris 52 de goluri în 53 de meciuri jucate pentru „cetățeni”, fiind golgheterul din Premier League. Cu puzzle-ul complet, Pep începea sezonul 2022/23 din UEFA Champions League având un singur gând: să pună mâna pe trofeu. 

Parcursul elevilor lui Guardiola a fost unul impecabil, deși în Premier League au stat în umbra lui Arsenal aproape trei sferturi de sezon. City a ieșit lider din grupele UCL, iar apoi a „demolat-o” pe RB Leipzig, după ce turul s-a încheiat 1-1, cu un devastator 7-0 în retur. Optimile l-au adus pe Pep față în față cu fosta sa echipă, Bayern, reușind să treacă fără probleme de „trecut”, cu un 4-1 la general. Semifinalele însă le-au dat fiori fanilor, care încă trăiau cu amintirea dezastrului din trecut: City avea să se confrunte cu „coșmarul” Real Madrid. 

Meciul de pe Santiago Bernabeu s-a încheiat 1-1 și deși Manchester City era dată ca fiind favorită certă înaintea meciului, amintirile returului din sezonul trecut de pe Etihad erau și mai apăsătoare. Cu toate astea, Pep a arătat că a învățat din greșelile sale, lăsând-o pe Real Madrid fără replică, într-o savuroasă victorie cu 4-0. 

„Am spus că îmi doresc să jucăm cu Real Madrid! Trebuie să înghiți otrava, să înghiți totul, să ai un suflet bun și fotbalul, sportul, întotdeauna îți oferă o nouă șansă. Acceptăm înfrângerea și astăzi am fost acolo. Fotbalul și viața îți oferă mereu o nouă oportunitate, cel mai important e să nu renunți vreodată și să încerci din nou”, a spus Guardiola după meci. 

Astfel, Pep Guardiola s-a aflat în postura de a fi din nou, mai aproape ca niciodată de trofeul la care râvnea încă de când a părăsit Camp Nou și de data aceasta nu avea să îl mai scape din mâini. Manchester City a jucat cu Inter, iar „geniul lui Pep”, care a surpris și în acest sezon cu o nouă „invenție”. Catalanul l-a reprofilat pe John Stones, fundaș la bază, folosindu-l ca mjlocaș, iar mutarea s-a dovedit a fi una extrem de inspirată. 

Cu un John Stones reprofilat și cu toți ochii pe Haaland, Pep Guardiola a mers la Istanbul și a surprins din nou. Manchester City a câștigat trofeul UEFA Champions League în fața lui Inter, primul din istoria clubului, însă nu în „stilul caracteristic lui Pep”, ci în stilul italian, chiar italiano vero am putea spune.

Uneori dominată, campioana Angliei a știut să sufere și să aștepte, în mod neobișnuit pentru stilul pe care Guardiola l-a propus de fiecare dată, și a lovit prin geniul lui Rodri, care s-a dovedit încă o dată mai „vocal” ca niciodată prin reușita care a adus cel mai râvnit trofeu.

Sezonul 2022/23 pentru Manchester City a lui Pep Guardiola a arătat astfel în cifre: 61 de meciuri jucate, 44 de victorii, 10 remize și 7 înfrângeri. Campioana Angliei a reușit să înscrie 151 de goluri și să încaseze cu peste trei ori mai puține, adică doar 46. City a devenit a doua echipă din Anglia, după Manchester United, care reușește să câștige „tripleta”. 

Astfel, Pep a reușit să închidă gurile criticilor care spuneau că fără Barcelona nu poate reuși. Aceleași guri se legau de sumele colosale investite de Manchester City în transferurile dorite de perfecționistul antrenor pentru a-și construi echipa stelară, însă valoarea lui Guardiola nu ar putea fi contestată în niciun moment și nici pusă pe seama banilor, pentru că dacă „banii ar vorbi” până la final în lumea fotbalului, atunci Paris Saint-Germain ar fi trebuit să aibă deja cel puțin trei trofee UEFA Champions League, în contextul în care gruparea franceză este la fel de cunoscută pentru sumele uriașe investite în transferuri. 

La 52 de ani, Pep Guardiola se laudă cu „doar” 35 de trofee câștigate în trei campionate diferite, cu 21 mai multe decât idolul său, marele Johan Cruyff, care a reușit să câștige 14 de-a lungul carierei de tehnician. Olandezul a reușit să schimbe istoria fotbalului cu stilul pe care l-a implementat și care a inspirat zeci de mii de antrenori și jucători, însă Pep Guardiola a dus filosofia lui Cruyff la rang de artă și, mai mult ca sigur, se bucură mândru din cer de moștenirea dusă mai departe de Pep, cel mai probabil având și el un trabuc în mână. :)

Pep Guardiola, prin ochii românilor cu care a împărțit vestiarul 

În perioada în care a activat ca jucător, Pep Guardiola a împărțit vestiarul la FC Barcelona cu Gică Hagi și Gică Popescu în sezonul 1995/96, sub comanda lui Johan Cruyff. Atunci, Hagi a părăsit echipa, iar Pep și Popescu au condus-o pe Barca către două trofee importante Cupa și Cupa Cupelor. 

Vorbind despre Hagi, într-un interviu acordat pentru fourfourtwo.com, Guardiola a spus: „Era fantastic, dar din păcate antrenorul nostru Johan Cruyff voia mai mult efort de la el. Aceasta a fost o problemă reală pentru că nu putea să atace și să apere, așa că Cruyff nu a reușit să îi mai facă loc”. 

Pep Guardiola s-a reîntâlnit cu foștii săi coechipieri în 2016, când Manchester City a venit în România pentru a juca în UEFA Champions League cu FCSB. Atunci, Gică Popescu a fost cel care i-a luat interviu, iar înainte de asta, președintele Farului a spus pentru Digi Sport: „Era un jucător uriaș, crescut acolo, prima generatie de aur. Pentru mine a fost o mândrie că am fost căpitanul celui mai mare club din lume". 

„A fost o mare plăcere să mă întâlnesc cu cei doi. Am vorbit foarte mult despre excelenta academie a lui Hagi, una dintre puținele de acest nivel. Am vorbit despre viață, dar și despre alte lucruri”, recunoștea Pep după acel meci. 

Și Gheorghe Hagi a vorbit despre Pep Guardiola, însă despre antrenorul Pep, nu jucătorul, înainte ca acesta să cucerească trofeul UEFA Champions League. Hagi a fost întrebat, într-un interviu acordat pentru Fanatik, dacă el consideră cu Guardiola este cel mai bun antrenor din lume și nu a stat pe gânduri. 

„Da, fără niciun dubiu. Nu sunt multe de spus din punctul meu de vedere. E cel mai bun. A fost norocos să crească într-un club cu o academie foarte puternică și identitate. A purtat cu el aceste concepte și le-a perfecționat. Era un fotbalist extrem de creativ, care citea foarte ușor jocul și o face și acum ca antrenor. Asta e cea mai mare calitate a sa și că se poate adapta și să aibă o identitate”, a declarat Hagi.