SPECIAL | Povestea românului care este al doilea cel mai longeviv selecționer din istoria Olandei
Fotbal extern
Acesta a condus "Oranje" aproape șapte ani de zile, fiind al doilea în acest clasament după englezul Bob Glendenning (1925-1940).
Alexandru Schwartz (1908-2000) s-a născut la Recaș, la momentul acela parte a Imperiului Austro-Ungar. El a mai fost cunoscut în fotbalul românesc ca Alexandru Negru și în fotbalul european ca Elek Schwartz. Deși vorbitor în principal de limba maghiară, el și-a păstrat toată viața cetățenia română.
El este al doilea cel mai longeviv selecționer al Olandei, după englezul Bob Glendenning (1925-1940), dar înaintea unor manageri importanți, precum Jesse Carver, Rinus Michels, Georg Kessler, Ernst Happel, Dick Advocaat, Frank Rijkaard, Louis van Gaal, Marco van Basten, Leo Beenhakker, Bert van Marwijk sau Guus Hiddink. El a deschis drumul în fotbalul olandez pentru un alt mare antrenor român de origine maghiară, Ștefan Kovacs.
 (10).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=5094%2C3806%2C475%2C0&w=190)
Schwartz are două selecții pentru România B
El a evoluat ca fundaș la echipa locală din Recaș (1922-1926), Kadima Timișoara (1926-1930 / echipa comunității evreiești de pe Bega), Clubul Atletic Timișoara (1930-1932), Hyeres FC (1932-1934), AS Cannes (1934-1936), RC Strasbourg (1936-1938) și Red Star Olympique Paris (1938-1939). A strâns și două meciuri pentru România B și a fost aproape să fie selecționat pentru CM 1930, acolo unde a ajuns portarul Samuel Zauber, primul jucător de origine evreiască prezent la un turneu final de Mondial. Scwartz vorbea nu mai puțin de opt limbi străine și un avid colecționar de pictură.
A fost antrenor la Monaco și selecționer al Olandei
Ulterior, Schwartz a antrenat cluburile AS Cannes (1948-1948), AS Monaco (1950-1952) și Le Havre (1952-1953), în Franța, mutându-se în Germania, pentru a prelua pe SF Hamborn (1953-1955) și Rot-Weiss Essen (1955-1957). În septembrie 1957, el a devenit selecționerul Olandei, post pe care l-a preluat de la englezul George Hardwick și pe care l-a deținut până în mai 1964. Antrenorul este încă al doilea cel mai longeviv selecționer din istoria "Oranje" și a reușit profesionalizarea activității sportive din cadrul KNVB.
Printre rezultatele bune înregistrate se numără victorii împotriva Franței (1-0) și Braziliei (1-0), ambele în 1963, când sud-americanii erau campioni mondiali. Însă, nu a reușit calificarea la CM 1958 și CM 1962, pierzând prezența la turneele finale în fața Austriei și Ungariei, echipe redutabile în acea perioadă, și a pierdut în optimile de finală ale Euro 1964 în fața Luxemburgului. A stat pe bancă la 49 de partide, înregistrând 19 victorii, 12 remize și 18 înfrângeri și a pregătit jucători precum Abe Lenstra, Tonny van der Linden, Faas Wilkes, Piet Kruiver, Sjaak Swart, Henk Groot sau Tinus Bosselaar.
Le-a mai antrenat pe Benfica, Porto și Eintracht Frankfurt!
Schwartz și-a încheiat contractul cu reprezentativa batavă în mai 1964 și i-a predat echipa unui alt englez, Denis Neville, primind apoi contracte mult mai avantajoase la Benfica Lisabona (1964-1965 / campion și câștigător al Cupei Portugaliei), care îi avea în componență pe marii Eusebio, Torres, Augusto, Simoes sau Coluna și care pierdut finala CCE din 1965 în fața lui inter Milano, Eintracht Frankfurt (1965-1968 / semifinală de Cupa Orașelor Târguri, actuala Europa League), FC Porto (1969-1970), FC Dordrecht (1970-1971), Sparta Rotterdam (1971-1972), 1860 Munchen (1971-1972), RC Strasbourg (1976-1977 / echipa construită de el a ieșit campioana Franței în sezonul 1978-1979) și SR Haguenau (1978-1979). În 1996, a fost inivitat de onoare al KNVB, la inaugurarea Amsterdam Arena, stadionul principal al reprezentativei Olandei. Este des confundat cu Alexandru "Sandor" Schwartz, fostul mare atacant al Ripensiei, originar din Tg. Mureș.
Foto - gahetna.nl
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
.webp)
 (9).webp)
