Sport.ro: Cum a fost primită vestea ca un club precum Genoa, cel mai vechi din Italia, a ajuns pe mâna unui om de afaceri din România, Dan Șucu? Ai spune că reacțiile au fost, mai degrabă, pozitive sau negative, la sosirea unui alt investitor străin în fotbalul italian?
Gaetano Mocciaro (foto, jos - Tuttomercatoweb): Hai să spunem că știrea a fost primită cu o doză de curiozitate și, în același timp, cu ușurare. Genoa avea nevoie disperată de bani pentru refinanțare. De aceea, la ultima adunare a acționarilor s-a și dat undă verde pentru o infuzie de capital, în valoare de 40 de milioane de euro, care să vină din partea unui investitor străin. Care, ulterior, s-a dovedit a fi Șucu. Acum, există entuziasm și optimism în jurul acestui om. Și toată lumea așteaptă să vadă ce mutări va face.
Ca un jurnalist de sport, specialist în fotbalul italian, care crezi că sunt cele mai mari provocări pentru Dan Șucu, la Genoa? Când te uiți pe clasamentul din Serie A, în acest moment, ai spune că Genoa e printre principalele echipe amenințate cu retrogradarea?
La ora actuală, Genoa nu poate să aibă alt obiectiv decât evitarea retrogradării. Această echipă a fost slăbită, în mod evident, dacă o comparăm cu formația de anul trecut. Iar asta din cauza datoriilor adunate de pe vremea precedesorilor lui Șucu. Tocmai de aceea, vara trecută, au și fost vânduți jucători precum Josep Martinez, Mateo Retegui și Albert Gudmundsson. Nici unul n-a fost înlocuit cu un fotbalist de același calibru! Și noi, cei care urmărim fotbalul italian, suntem convinși că, dacă n-ar fi preluat Șucu pachetul majoritar de acțiuni, atunci clubul ar fi continuat cu vânzările de jucători în această iarnă. De pildă, Morten Frendrup, cel mai bine cotat jucător din lotul actual, ar fi plecat, în mod sigur, în ianuarie. Din fericire, după munca depusă de Alberto Gilardino (n.r. – antrenor la Genoa până în noiembrie) și de Patrick Vieira (n.r. – actualul antrenor de la Genoa), în acest moment, se poate spune că Genoa e peste ultimele trei echipe din Serie A. Mă refer la cele care vor retrograda și care sunt în situații mult mai dificile, comparativ cu Genoa. Chiar și așa, rămân la părerea că Genoa trebuie să fie extrem de precaută până la sfârșitul acestui sezon. Cu precizarea că, atunci când mă uit la lotul lor, pot să spun că au tot ce le trebuie pentru a se salva de la retrogradare.
Pe termen lung, ce crezi că poate realiza Dan Șucu, la Genoa? Crezi că acest club are potențialul necesar de a fi un pretendent la locurile de cupele europene? Mă refer la Europa League și Conference League. Sau crezi că Genoa va fi mereu o formație din a doua jumătate a clasamentului în Serie A?
Dificil de spus. Istoria ne spune că un investitor străin n-a avut niciodată viață ușoară în fotbalul italian. Uite, îți dau niște exemple concrete. Lui Joey Saputo (n.r. – om de afaceri canadian) i-au trebuit 10 ani, ca să ducă Bologna în cupele europene. Rocco Commisso (n.r. – miliardar american) face o treabă bună la Fiorentina, dar niciodată n-a urcat mai sus de Conference League. Apoi, avem exemplul clubului AC Milan, cu un management american care s-a chinuit mereu să conviețuiască, cu succes, cu stilul italian, cu cultura noastră.
În condiții actuale, această echipă a lui Genoa nici nu poate gândi, în vreun moment, la o prezență în cupele europene. Echipa de acum e mult prea slabă pentru așa ceva și va fi nevoie de investiții mari de tot, dacă vorbim despre cupele europene. Cu precizarea că, într-un campionat atât de puternic, cum e Serie A, îndeplinirea unui asemenea obiectiv necesită timp. Adică, câțiva ani! Ca să ajungă, pe viitor, în cupele europene, Genoa va avea nevoie de timp, răbdare, investiții făcute cu capul. Și, foarte important, Dan Șucu va trebui să lucreze, cu o legătură foarte strânsă, cu oameni care cunosc bine fotbalul italian și mai ales ce înseamnă Genoa.
De ce crezi că sunt din ce în ce mai mulți investitori străini în fotbalul italian? Unde au dispărut oamenii de afaceri din Italia? De ce nu mai sunt atât de implicați la cluburile din Serie A?
De-a lungul anilor, au crescut enorm veniturile din lumea fotbalului, dar și costurile finanțării. În acest moment, marile cluburi italiene implică niște costuri care nu mai sunt sustenabile pentru familiie italiene cu oameni de afaceri.
Marile familii italiene din trecut, mă refer Berlusconi, Moratti, Cragnotti, Tanzi sau Sensi, au cheltuit sume foarte mari în fotbal, dar au transformat cluburile lor în niște entități nesustenabile. Din păcate, familiile de care am pomenit n-au avut viziunea necesară, de a crea niște cluburi profitabile, ca în Anglia.
Alt motiv din spatele dispariției antreprenorilor italieni e că ei nu vor să-și cheltuiască resursele în niște locuri unde presiunea e foarte mare.
Și mai e ceva: Serie A, fiind între primele patru campionate ale lumii, atrage interes din partea investitorilor străini, mai ales din Statele Unite. De aceea, au și venit mulți americani în fotbalul italian. Nu din motive sportive, având în vedere că americanii nu înțeleg mai nimic despre fotbal. Lucru pe care îl și demonstrează în Italia! Dar americanii sunt atrași de Serie A pentru că văd în acest campionat o oportunitate de business, de investiție. De aceea, au și construit multe stadioane. De altfel, acum și proprietarii de la AS Roma, AC Milan, Fiorentina, Bologna și Inter și-au propus să facă noi stadioane, în ciuda faptului că se lovesc de birocrația italiană.
