INTERVIU 15.000 de lei impozabili primă pentru locul 3 la Campionatul Mondial! Povestește Romulus Gabor, egalul lui Maradona și Messi!
Romulus Gabor (62 de ani) a fost desemnat cel mai bun jucător al Mondialului U20 din Australia 1981.
Tot atunci, el a luat și Gheata de bronz a competiției pentru cele patru goluri marcate, unul în finala mică, la 1-0 cu Anglia, prin care România s-a clasat pe locul 3.
Am publicat ieri prima parte a interviului cu Gabor, acum observator federal, în care acesta vorbește dsespre actuala echipă a Corvinului, despre perioada în care el îmbrăca tricoul hunedorenilor, împreună cu Andone, Rednic, Klein, Mateuț și despre Euro 1984 de seniori, unde a jucat cu România împotriva Spaniei și Portugaliei.
Ați fost desemnat cel mai bun jucător de la CM U20 din Australia...
Da, în 1981 am luat Balonul de Aur și Gheata de bronz.
Maradona luase Balonul de Aur la CM precedent, cu doi ai înainte.
Da, Maradona luase la Tokyo, în 1979.
A luat și Messi la începuturile carierei, în 2005. Probabil că ați fi mers la o echipă mare din Europa dacă exista atunci posibilitatea unui transfer.
Am avut atunci oferte din RFG. Ne-am întors din Australia cu același avion în care se afla și echipa RFG-ului. Cineva din delegația lor mi-a propus să rămân în RFG, pentru că voi primi un contract la orice echipă doresc eu în Germania. Mi-a spus că vor lua legătura cu guvernul român de atunci, cu Ceaușescu, ca să-mi dea drept de joc.
Romulus Gabor a refuzat să fugă în Germania la 19 ani
Și ce le-ați spus?
N-am rămas. Pentru ce să fi rămas? Pentru bani. Dar eu aveam doar 19 ani și câștigam foarte bine atunci la Hunedoara. Eram la loturile naționale de juniori, tineret. Nu m-am gândit să rămân pe acolo pentru bani.
Erați mulțumit aici.
Da, eram mulțumit pentru că era bine. Eram și la școală... Poate rămâneam dacă mă gândeam la avantajele financiare, dar aveam și aici ce-mi trebuia. Numai să mă duc așa pe acolo...
Vi s-a dat și un premiu în bani când ați luat titlul de cel mai bun jucător al Campionatului Mondial U20?
Nuuu. Probail că a luat delegația ceva, eu n-am primit nimic. Ni s-a dat fiecăruia câte 15.000 de lei când am ajuns în țară, pentru locul 3 în lume ocupat cu echipa. 15.000 de lei impozabili, am luat vreo 11.000.
Ce însemnau 11.000 de lei? Vreo trei salarii medii?
Cam așa, 3-4 salarii. Și am luat locul 3 în lume. Ei, așa a fost, așa era atunci. N-aveai ce să spui. Eram mulțumiți și-așa, cu ce ni se dădea. Nu eram așa pretențioși.
Înainte de prima accidentare gravă, erați în formă, vă gândeați probabil să mergeți și la un Mondial de seniori, urma cel din Italia 1990.
Da, normal. Eram în preliminariile Euro 1988 atunci, tocmai îl schimbase pe nea Mircea cu Ienei, după meciul cu Austria, pe care-l câștigasem cu 4-0. Am câștigat apoi cu Spania, 3-1, la București, unde am fost rezervă. După meciul ăsta, am rămas în București, că trebuia să jucăm cu Corvinul pe Dinamo, când a venit accidentarea. După ce mi-am revenit, am avut ofertă să plec la Steaua, dar mi-era teamă din cauza tendonului, să nu mai pățesc ceva. Și am pățit-o la celălalt tendon după doi ani.
Singur, într-o rezervă de spital, se uita la meciurile României de la CM 1990
În ce an?
Păi în 1990 am mers la o clinică în Belgia, la doctor Martens, care m-a și operat. Eram într-o rezervă, singur, și mă uitam la televizor cum au jucat ai noștri la CM din Italia. Aveam așa o tristețe în mine și mă gândeam că în loc să fiu și eu acolo stăteam operat într-un salon de spital. Asta-i viața, ce să fac?
Aveați șanse să fiți convocat?
Eram sigur dacă nu sufeream cele două accidentări.
De naționala actuală ce ziceți?
Îmi place, sunt câțiva jucători tineri, de perspectivă. Cu calificarea asta, încep să prindă și mai multă încredere, există o omogenizare mai bună, pentru că au jucat multe meciuri tari împreună. Eu cred că vor face o figură frumoasă. E important să nu piardă primul joc de la Euro, cel cu Ucraina. Eu am încredere în ei, sunt câțiva jucători de calitate, care pot face diferența oricând. Dar nu e vorba numai de valoare individuală, ci mai degrabă de valoarea și de forța grupului. Edi a reușit săi-i facă să joace toți o dată.
Romulus Gabor: „Belo, fotbaliștii sunt de la mijloc în sus!”
Cine vă place cel mai mult din lotul actual? În cine aveți încredere?
Am fost atacant, așa că îmi plac jucătorii de atac. Îmi place Man, îmi place Hagi, jucători tineri cărora trebuie să li se dea încredere și să fie susținuți mai mult. Îmi place Mihăilă, îmi place Stanciu, care are un travaliu destul de bun la mijlocul terenului. Florinel Coman e un jucător bun. Sunt câțiva jucători bunicei acolo.
Nu mă uit de la mijloc în jos. A venit Belodedici aici, la Hunedoara, când a fost Centenarul, ne-am dus după un eveniment la un pahar cu vin și i-am zis: Băi, Belo, ai fost mare, dar eu îi consider fotbaliști pe ăia de la mijloc în sus... A început să râdă.
Bine, el era și tehnic...
Da, da, chiar era. Era tehnic fiindcă-l avea pe Bumbescu pe post de demolator, iar el rămânea cu mingea.
Man joacă pe postul dumneavoastră...
El joacă-n dreapta. La echipa națională de juniori, jucam un fel de extremă stânga/mijlocaș stânga, așa. La Hunedoara, m-a pus nea Mircea să joc în dreapta. La națională, mai mult vârf de atac, alături de Cămătaru. Dar postul meu era mai mult în stânga, mijlocaș stânga, vârf stânga, cu toate că-s dreptaci, dar asta jucam la juniori și la tineret.
Apoi, am fost folosit în toată zona de atac, dar n-aveam un post fix. Începeam extremă stânga sau extremă dreapta, dar în dinamica jocului ajungeam peste tot în atac și la mijloc. Nu-mi plăcea când mă băga vârf de atac la națională, alături de Cămătaru. Dar unde te băga, trebuia să joci, era o mândrie că ești la echipa națională. Și portar dacă te punea, trebuia să joci. Erai bucuros că te aflai acolo.
Pe Man îl vedeți la o echipă mai mare?
Eu cred că da. În ultimii doi ani a crescut foarte mult față de cum îl știam la Steaua. Dar în afară de cei care joacă pe afară, sunt jucători buni tineri și în campionatul nostru. Trebuie să li se dea încredere.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News