OPINIE 2024, anul speranței. Caramavrov scrie despre marile provocări sportive ale anului care abia a început
Sportul românesc mai dă, din când în când, semne ale supraviețuirii.
În primul rând datorită unor excepții, unor genii în domeniu, cum au fost Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Ivan Patzaichin, Gheorghe Hagi sau, de curând, Simona Halep și David Popovici.
În 2024, așteptăm confirmări de la omul-amfibie, puștiul de 18 ani care a cucerit deja lumea prin medaliile sale mondiale și prin recordurile pe care le-a stabilit licean fiind. David trece deja la nivelul următor, vrem să-l vedem cu toții pe prima treaptă olimpică, deși impresia a fost de regres în ultimul timp.
Dar speranțele noastre se leagă de faptul că, așa cum îl știm și așa cum a demonstrat-o staff-ul său, obiectivele și performanțele au fost pogramate cu atenție și cu exactitate. Sunt aproape convins că Popovci și Compania au pus la punct din vreme un plan de bătaie care să-l ducă pe marele nostru sportiv la un vârf de formă chiar în timpul competiției stelare de la Paris.
Tot anul acesta vom afla și decizia definitivă în „cazul Halep”, 2023 fiind un an groaznic pentru fostul număr 1 mondial, care a fost sancționată pentru dopaj. Sunt șanse mici ca această decizie a Agenției Internaționale a Tenisului să fie schimbată. Am urmărit-o pe Halep în interviul pentru BBC, de la finalul anului trecut, și nu am detectat în discursul ei elemente care s-o disculpe.
Faptul că fostul ei antrenor Patrick Mouratoglu a recunoscut că vina este a lui și a staff-ului său poate fi o reparație morală pentru Simona, însă, din păcate, conform regulamentelor internaționale în vigoare, sportivul este cel responsabil, în totalitate, în ceea ce privește substanțele pe care le ingerează.
Să sperăm, totuși, că avocații Simonei vor găsi portița prin care măcar să-i fie redusă pedeapsa, pentru a o mai vedea, poate chiar în acest an, într-un turneu oficial.
Vrem mai mult la Campionatul European de fotbal!
Tot în 2024 suntem și noi parte, la fotbal, dintr-un eveniment continental, Campionatul European din Germania, datorită naționalei antrenate de Edi Iordănescu, omul care a reușit să ne readucă în elită, de pe primul loc în grupă, o poziție greu de anticipat înaintea preliminariilor.
România e din nou la Euro și, dacă tot am ajuns aici, de ce să nu ne gândim și la o calificare în optimi, mai ales că adversarele nu sunt niște sperietori, anume Belgia, Slovacia și una dintre Israel, Islanda, Bosnia și Ucraina.
Și mai avem parte de un Euro, la handbal, chiar la începutul acestui an (10-28 ianuarie), unde revenim cu naționala masculină după 28 de ani de absență. Aici, adversarii sunt redutabili, Spania, Austria și Croația, dar eu zic că trebuie să ne bucurăm că am ajuns, în sfârșit, aici. Sunt puține șanse de a merge mai departe din această grupă, nici stelarul antrenor Xavi Pasqual nu poate face minuni, dar îi vom vedea pe ai noștri luptând cu mari puteri ale handbalului. Sperăm măcar să nu ne facem de râs.
Și pentru că am vorbit la începutul acestui articol despre Jocurile Olimpice, bineînțeles că le așteptăm cu nerăbdare și ne dorim medalii mai ales la canotaj, unde participăm cu Simona Radiș și Ancuța Bodnar, campioane mondiale și olimpice en-titre, neînvinse în ultimele 26 de curse! Avem șanse și la 8+1, dar și în alte probe, apoi la kaiac-canoe, prin Cătălin Chirilă, sau la box, prin Lăcrămioara Perijoc. Plus, sperăm noi, să apară și alte surprize.
Va fi un an plin de sport la nivel înalt. Să fim sănătoși și să avem parte de multe bucurii!
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News