INTERVIU 40 de ani de la meciul istoric Dinamo - Liverpool. Costel Orac: "Am deschis drumul Stelei către câștigarea trofeului"

Fotbal intern

Data publicarii: 25 Aprilie 2024, 13:10

Data actualizarii: 02 Noiembrie 2024, 17:40

Pe 25 aprilie 2024, Dinamo sărbătorește 40 de ani de la meciul cu Liverpool, returul semifinalei Cupei Campionilor Europeni.

TAGS:

dinamo - liverpooldinamo 1984Costel Oracdinamo sezon 1983 1984dinamo semifinala cupa campionilor europeni

Sport.ro a vorbit cu fostul atacant Costel Orac, una dintre vedetele lui Dinamo în acel sezon memorabil, în care "câinii" au câștigat titlul cu două puncte avans în fața Stelei și au învins-o pe rivala din Ghencea în finala Cupei României (2-1). În Cupa Campionilor Europeni, Dinamo a trecut de Kuusysi Lahti (Finlanda 1-0, 3-0), Hamburg (RFG / 3-0, 2-3) și Dinamo Minsk (URSS / 1-1, 1-0), pentru ca apoi să fie eliminată greu în semifinale de viitoarea câștigătoare a trofeului, FC Liverpool (Anglia / 0-1, 1-2), care îi avea în lot pe Bruce Grobbelaar, Alan Hansen, Alan Kennedy, Steve Nicol, Graeme Souness, John Wark, Kenny Dalglish sau Ian Rush. Orac a marcat singurul gol al lui Dinamo din "dubla" cu Liverpool, dintr-o lovitură liberă executată magistral.

Vă vine să credeți că s-au împlinit 40 de ani de la acele meciuri istorice cu Liverpool?

Da. E greu, e dureros, în sensul că ne dăm seama că am îmbătrânit, dar ce să facem, asta e viața. Mă bucur că voi, ziariștii, vă mai amintiți de lucrurile astea. Consider că e bine ca tânăra generație de suporteri, dar mai ales de jucători români, să fie la curent cu ce a însemnat istoria cluburilor de fotbal din România, istoria echipei naționale, în momentele în care fotbalul nostru performa pe plan internațional.

E ca și cum s-ar fi întâmplat ieri sau cum percepeți trecerea timpului?

Vrând, nevrând, ne dăm seama că au trecut foarte mulți ani. E bine că avem amintirile astea plăcute. În memoria noastră, toată acea perioadă, 1983-1984, a rămas foarte bine întipărită. Noi, cei de la Dinamo, am reușit să obținem această performanță. Un prim pas era deja făcut de către cei de la Universitatea Craiova, cu un an înainte. Am făcut noi am doilea pas. Cu toții știm că, după aceea, a urmat Steaua, care ne-a depășit.

Dinamo, Craiova și alte echipe din Est au fost deschizătoare de drumuri pentru Steaua și Steaua Roșie Belgrad?

Da, cred că e adevărat. Cred că cele două Stele au învățat multe din parcursul nostru și au reușit să se impună ulterior în finalele jucate.

Se putea obține calificarea? Cum s-a simțit din teren?

Rezultatul din tur nu a fost unul care să nu poată fi remontat. Și la Liverpool am avut situații în care puteam echilibra balanța, mă gândesc la bara lui Augustin și alte ocazii de gol. Ambele jocuri au fost foarte dificile, pentru că echipele englezești, la vremea respectivă, erau foarte puternice. Liverpool a reușit să câștige trofeul în acel an, după o finală pe terenul lui AS Roma. Sigur că, după acel rezultat de doar 1-0 la Liverpool, aveam speranțe și ne-am dat seama că nu avem de pierdut nimic, deoarece pentru o echipă din Est să ajungă într-o semifinală de CCE era o realizare în sine.

Pentru cei care nu știu, cât de puternică era Liverpool atunci? Cu ce echipă de astăzi ați asemăna-o?

E greu de comparat, mai ales din punct de vedere al stilului de joc. Echipele din Anglia îmbinau atunci forța și jucători care puteau face diferența. Mă refer la Dalglish, Rush, Souness, Johnston. Aveau jucători mulți de echipe naționale, erau jucători cu o experiență vastă în cupele europene, la nivel înalt. Dacă ar fi să facem o comparație, între Liverpool care câștigase campionatul și a devenit câștigătoarea Cupei Campionilor, și o altă echipă din Anglia, Manchester City, care a câștigat tot ce se putea anul trecut, situația e asemănătoare. În general, în țările cu fotbal dezvoltat, lucrurile au evoluat foarte mult. Stilul de joc al lui Manchester City de azi, cu posesia impusă de Guardiola, nu se compară cu stilul de joc al lui Liverpool de atunci, care era mai direct, mai pe forță, mai pe poartă, cu ocazii și cu presiune permanentă. Cred că au mult mai mulți jucători tehnici, în ziua de azi.

Ian Rush a deschis scorul cu un gol frumos la București, i-ați răspuns cu un gol și mai frumos. Cât de mare a fost bucuria?

A fost o bucurie mare, pentru că reușisem să egalăm, a urmat pauza și, în mintea noastră, speram că putem întoace rezultatul. Sigur, era destul de dificil, pentru că ei marcaseră în deplasare și noi trebuia să mai marcăm de două ori ca să ajungem în prelungiri. Ne dădeam seama că nu o să fie ușor. Dar am intrat cu speranță la pauză și eram conștienți că avem posibilitatea și avem valoarea de a întoarce acel rezultat.

Meciul s-a desfășurat și în condiții speciale...

Nu pot să spun că am avut ghinion, pentru că așa a fost să fie, dar inclusiv vremea, cu un teren foarte greu, nu a fost de partea noastră. A fost o vreme englezească chiar și la București, ei au fost puțin avantajați. Cred că erau mai bine pregătiți pentru terenul greu decât noi.

Graeme Souness a intrat în istorie ca unul dintre cei mai duri fotbaliști din toate timpurile. Cum a fost să-l înfruntați?

S-au întâmplat niște incidente. La meciul tur, Souness i-a dat un pumn lui Movilă de i-a fracturat maxilarul. Arbitrul s-a făcut că nu vede, nici măcar cartonaș galben nu i-a dat. După ce s-a întâmplat pe Anfield, eram așa de nervoși pe Souness, că abia așteptam să-l prindem. Dar a fost greu să-l provocăm, era un jucător cu experiență mare, foarte puternic și deloc fricos. Era greu să-l intimidezi. Au încercat și Mulțescu, și Augustin, dar era unul dintre jucătorii foarte buni la vremea respectivă. S-a mai întâmplat un lucru ciudat. Deși nu a luat cartonaș galben, ne-am trezit că la meciul retur Andone a fost suspendat din senin. Din start, două piese importante din echipa noastră au fost scoase din joc.

În viitorul mai îndepărtat, o vedeți pe Dinamo să atingă din nou semifinalele cupelor europene?

E foarte, foarte greu. Vorbind strict de Dinamo, avem mult prea mulți jucători străini și nu avem jucători crescuți de noi. Atunci nu aveam voie să plecăm, cei mai buni fotbaliști jucau în țară. Cred că s-a pierdut din spiritul lui Dinamo. Nu numai asta, dar jucătorii străini, în general, care vin la noi în campionat, nu se ridică la nivelul unei asemenea competiții, pentru că nu ne permitem să aducem stranieri de cel mai înalt nivel. Cu toții ne-am dori ca echipele de club din România să ajungă din nou să performeze în cupele europene. Dar, deocamdată, cred că e bine să ne mulțumim doar cu o calificare la Campionatul European a echipei naționale. Pentru că perspectivele nu sunt favorabile pentru echipele de club, în acest moment.

Cum sărbătoriți această aniversare?

Ne întâlnim la o locație din București, unde am făcut și anul trecut, când s-a făcut 40 de ani de la jocul cu Hamburg. În acei ani, 1983 și 1984, ne-am luptat cu deținătoarea trofeului și viitoarea câștigătoare. Vom petrece, mai depănăm amintiri, ne revedem pentru că toți suntem împrăștiați. Păstrăm legătura online, pentru că avem pe WhatsApp un grup al nostru, All Boys Dinamo, și mai comunicăm. De asemenea, ne mai vedem la jocurile lui Dinamo, în special de acasă, de pe Arcul de Triumf și suntem alături de echipă. Va fi un bun prilej de a depăna amintiri, de a face glume și de a ne bucura că ne revedem după atâta timp, pentru că anii au trecut. Sunt câțiva dintre foștii colegi de atunci care nu mai sunt printre noi, Gică Iamandi, Alexandru Custov, Viorel Turcu, Constantin Eftimescu, Nelu Stănescu, Pompiliu Iordache.

Dinamo nu a prea avut niciodată ajutor la tragerea la sorți, spre deosebire de Steaua, care are un noroc proverbial la acest capitol. Dacă putea fi evitată Liverpool, se putea mai mult în acel sezon?

Nu avem de unde să știm. În cealaltă semifinală au fost Dundee și Roma, dar nu putem specula. Eu am spus totdeauna că asta e viața, norocul face parte din sport și din fotbal. Eu sunt corect, nu pot spune că norocul i-a adus pe cei de la Steaua acolo unde au ajuns. Steaua avea valoare, a demonstrat-o cu încă o finală. Realitatea e că, din 1983 și până în 1989, echipele de club românești contau la nivel european.

Ce ne lipsește acum să revenim din nou cu succes în cupele europene?

Ne lipsesc multe. În primul rând, ne lipsesc jucători români de valoare. Din păcate, după 1990 nu s-a mai investit așa cum era normal la nivel de copii și juniori și atunci nu ai de unde să performezi. Constatăm că avem jucători puțini de mare valoare și pleacă afară, imediat ce au o ofertă. Nu mai putem păstra jucători de o anumită valoare. Forța financiară, care ar fi necesară pentru a achiziționa jucători de valoare, cluburile noastre nu o au. Și nu o au, nu pentru că nu vor, ci din cauza situației economice pe care o are țara noastră. Sunt multe lipsuri, dar un pas important pentru viitor e să se investească masiv în academii. Dacă nu investim în juniori, e greu să ajungem la performanțe importante.

Ce se întâmplă cu Dinamo, cu aceste puncte pierdute în prelungiri?

Pfff, și pentru noi e o enigmă. Mergem la meciuri și, după terminarea lor, comentăm, fie că ne bucurăm, fie că suntem supărați. Dinamo a încheiat campionatul regular cu evoluții foarte bine și cu rezultate decente și acum, în play-out, când era mai mare nevoie de un joc bun și de rezultate, lucrurile nu merg la fel de bine. Poate e și miza jocurilor, poate și modul în care s-au pierdut punctele, pe final de joc, o putem pune și pe seama ghinionului. E o situație foarte delicată și mai sunt trei etape și suntem în situația în care avem nevoie în primul rând de rezultate, de victorii, de trei puncte, ca să putem spera să ajungem măcar la barajul de salvare.

Articol recomandat de stirileprotv.ro

Decizia care i-a salvat viața lui Adrian, un român de 37 de ani prins în dezastrul din Spania: "Am luat câinele și m-am dus"