INTERVIU Adio manele! Ion Marin, selecționerul naționalei U18: „Nu îi mai primesc în cantonament dacă nu vin cu cărțile și cu caietele ca să învețe!”
Fotbal intern
Ion Marin (68 de ani) este selecționerul reprezentativei U18 a României (generația 2006), cu care va participa la CE U19 din 2025.
- FRF se implică la instruirea antrenorilor de la Academii
- Lecții de tehnică individuală cu profesorul Sânmărtean
- „Suntem nebuni! Aducem străini și la Liga a treia!”
- „Dacă le vorbești de performanță prin sacrificiu, se uită la tine ca la un extraterestru”
- „Dinu și Lucescu ne-au inspirat”
- „Să aibă respect față de competiție și față de tricolor!”
Ca antrenor, „Săpăligă”, așa cum i se spunea când era jucător, a obținut de tânăr o mare performanță: a luat Cupa României cu Petrolul în fața Rapidului, în 1995. În 2002, a câștigat titlul pe banca lui Dinamo, echipa lui de suflet, unde s-a format și ca fotbalist.
A jucat ca fundaș central pentru „câini” între 1973 și 1984, cucerind de trei ori titlul (1982, 1983 și 1984) și de două ori Cupa României (1982 și 1984).
Cunoscut ca un tehnician intransigent, Ion Marin a șocat de curând când a interzis telefoanele mobile în cantonament pentru tricolorii de la U18. Și regulile sale nu se opresc aici.
Cum merge cu naționala Under 18?
E totul în regulă. Am avut anul ăsta multe meciuri amicale, iar între 12 și 19 noiembrie avem o acțiune cu Italia, cu două jocuri de pregătire, ambele la Chiajna. A fost un turneu extraordinar în Tenerife, am jucat contra Portugaliei, Spaniei și Turciei.
Ați pierdut cu toate...
Da. Și am mai avut înainte două cu Moldova și două cu Austria. A fost un an bogat. Această echipă care se va constitui din jucătorii născuți în 2006 are o șansă imensă, pentru că în 2025 joacă turneul final al Campionatului European Under 19, care este organizat de România. Deci, când vor împlini 19 ani, iar cluburile vor fi obligate să îi semneze sau să îi lase să plece, ei vor juca acest turneu final.
Aveți contract până atunci?
Eu am contract până atunci, dar nu asta e important. Da, am contract până în 2025. E interesantă evoluția băieților la vârsta asta. Din șase în șase luni, sunt niște transformări foarte mari la unii dintre ei. Plus că acum, fiind Under 18, încep să fie acceptați în loturile echipelor de Liga a treia, a patra, unii chiar la Liga 1. Asta e foarte important pentru dezvoltarea lor.
Pe cine aveți de Liga 1?
A jucat de curând Irimia, de la Dinamo, fundașul dreapta. Din păcate, a jucat foarte puțin. Ei sunt doi frați gemeni la Dinamo.
FRF se implică la instruirea antrenorilor de la Academii
Doar el?
Da. Eu vorbesc de 2006. La 2005 și 2004 sunt mai mulți. Încep să intre, să apară. Problema noastră cea mai mare este că îi pierdem atunci când devin seniori. Au fost niște acțiuni ale Federației și sunt în continuare. Federația vrea să se implice cât mai mult, atât cât acceptă cluburile, bineînțeles. Nu ai cum să le impui. Avem acum o acțiune de mare amploare, pe toată țara, cu Double Pass (n.r. - o companie belgiană cu 20 de ani de experiență la nivel global, care a lucrat cu peste 1.000 de cluburi, federații sau ligi profesioniste din Belgia, Germania, Danemarca, Japonia, Scoția, SUA sau Anglia). Împreună cu lectori din străinătate, se fac deplasări în diverse zone din România. Săptămâna trecută au fost la Cluj, două zile la „U”, două zile la CFR. Sunt implicați și antrenorii federali de la noi, se predau niște cursuri care să-i ajute pe antrenorii de la juniori.
Deci pentru antrenorii de la Academii?
Da, special pentriu ei. Vin acești lectori cu ultimele noutăți în domeniu și, dacă nu vrei să le accepți pe toate, măcar poți să adaptezi. Sigur îi ajută pe antrenorii tineri să-și limpezească un pic strategiile, să-și concentreze ideile, să ia cele mai bune decizii.
Cât durează?
Sunt patru module. Luna viitoare avem acțiuni la Steaua și la Rapid, unde am mai fost de două ori.
Lecții de tehnică individuală cu profesorul Sânmărtean
Mergeți și dumneavoastră?
Da. mă mai duc și eu. Nu la toate. Am fost la Steaua, la Rapid. Ideea e că federația se implică și vrea să-i ajute pe copiii ăștia, pe antrenorii tineri, care mai au multe de învățat. Bineînțeles că tot flerul lor de antrenori contează, dar trebuie să fie și la curent cu noutățile de la copii și juniori. Marți seară am fost la Progresul Spartac. S-a demarat o acțiune la inițiativa lui Stoichiță, să lucrăm tehnică individuală împreună cu antrenorii de la copii și juniori, cu grupele lor. Sânmărtean și Pedrazzini au ținut lecția la Progresul Spartac. Copiii sunt o minune, la 7-8-10 ani, să-i vezi cum se mișcă...
Da, avem copii talentați. Problema e ce facem cu ei între 13 și 18 ani și după 18 ani...
Într-adevăr. Generația mea și cele de după au produs jucători de Divizia A prin campionatul de tineret speranțe. A fost salvarea noastră. S-a luat în discuție și reînfințarea acestei competiții, numai că implică niște costuri.
„Suntem nebuni! Aducem străini și la Liga a treia!”
Asta a fost mereu în ultimul timp. Cluburile s-au opus pentru că, spun ele, ar cheltui niște bani în plus...
Poți să faci echipa a doua. La tineret speranțe veneau cei de la echipa mare care nu intrau pe foaie, veneau cei în refacere după accidentări... Una era ca tu, copil de 18-19 ani, să joci cu Trichinoaia, Sălceanu, cu Florian Dumitrescu sau mai știu eu cu cine nu intra pe foaie. Și jucai și pe același stadion cu echipa mare, în deschiderea meciului din Divizia A. Eu așa consider, că aici se pierd foarte mulți. Nu prind să rămână în cadrul clubului, acolo unde sunt crescuți, și în momentul în care n-au semnat contractul, trebuie să găsească unde să se ducă. Văd că am început să aducem străini inclusiv la Divizia C. Bă, frate, suntem nebuni. Chiar nu vrem să le dăm o șansă acestor copii? N-avem curajul să jucăm cu acești copii la Divizia C?
Păi Federația nu poate să intervină?
N-ai cum. Nu poți nici să limitezi numărul străinilor, cum se procedează pe la arabi.
Am citit că le-ați confiscat telefoanele jucătorilor de la naționala U18. Păi de ce? I-ați lăsat fără un „organ” vital.
Eu n-am făcut altceva decât să-i feresc un pic de aceste pericole. Am citit de curând că patru jucători din echipa națională U17 a Poloniei au plecat din cantonament și s-au îmbătat! Deci vorbim de Under 17. S-au îmbătat! Măi, mie nu îmi vine să cred, pe cuvânt de onoare! Ne lovim de multe anomalii. Noi o să avem generațiile astea de tineri așa cum le educăm.
Educația trebuie să vină și de la părinți...
Și de acolo, și de la școală, și de la cluburi, poate și de la lotul național. Dacă se face așa, totul va fi în regulă. Dacă nu se face și dacă sărim niște etape, nu va fi în regulă.
Păi și la lotul național ce puteți să faceți?
Acum câteva zile i-am anunțat că nu îi mai primesc în cantonament dacă nu vin cu cărțile și cu caietele ca să învețe.
În cantonament?
În cantonament. Păi ce să facă în cantonament? Să butoneze telefonul? Sau să învețe? Să învețe, că se întorc la școală după aceea.
Dumneavoastră sunteți profesor de matematică, faceți niște meditații.
Da, da. Pe naiba! Nu faci, dar, atât cât putem, încercăm să le influențăm viața spre bine.
„Dacă le vorbești de performanță prin sacrificiu, se uită la tine ca la un extraterestru”
Și chiar credeți că vor face... teme în cantonament?
Păi o să ajungem până la a-i verifica! E adevărat că este altă viață față de cea pe care am avut-o noi, atracțiile care sunt... E greu să le faci față și să fii echilibrat. Păi poți să te mai duci acum la generațiile tinere și să le spui: „Băi, știi ceva, footbalul de performanță se face cu sacrificii”? Renunți și la aia, și la aia, și la aia... Se uită la tine de parcă ești extraterestru. Altă viață, alte opțiuni, alte deschideri. Noi, în perioada noastră, am avut ce-am avut.
Păi dumneavoastră ce făceați în cantonamente când erați ca ei?
Eram la facultate, învățam. Ce să fac?
Învățați în cantonament?
Păi da!
„Dinu și Lucescu ne-au inspirat”
Și nu râdeau ceilalți de dumneavoastră? „Ia uite-l p-ăsta, învață!”...
Nu râdeau, pentru că am avut norocul unei generații de la care am putut să ne inspirăm. L-am avut lângă noi pe Lucescu, pe Dinu, pe Nunweiller. Ei veneau lângă noi și ne întrebau: „Ai învățat? Când ai examen?” Vorbesc serios.
Mai erau studenți în lot, ca dumneavoastră?
Păi erau. În perioada aia, au terminat facultatea și Dudu Georgescu, și Țălnar. Nu zic că nu se juca și rummy în cantonament, se juca. Eu nu m-am omorât după rummy. Dar ce puteam face noi în cantonament? Să jucăm rummy sau să ieșim pe terasă, ca să jucăm tenis cu piciorul.
Dumneavoastră jucați și șah. Aveați cu cine?
Jucam cu Ștefan, portarul, cu profesorul Dima.
Acum mai joacă cineva șah dintre copii?
Nu, n-am văzut pe nimeni. Un alt îndemn către ei a fost să ia niște cărți despre fotbaliștii mari, Iniesta, Cruyff, Maradona. Luați mă și citiți! Ia vedeți, ce-au făcut oamenii ăia. Uite, cum a apărut filmul ăsta cu Beckham. Băi, fraților, păi Beckham ăla, când a făcut greșeala aia imensă să lovească un adversar cu piciorul și să ia cartonaș roșu, iar echipa lui să părăsească Mondialul, a suferit incredibil un an. Ce arată ăștia în film e fantastic. Pe unde se ducea, îl înjurau și-l fluierau toți. Păi uitați-vă, citiți, poate vă inspiră ceva!
Poate le faceți un program, le mai puneți câte un film din ăsta inspirațional...
Măi, eu nu prea am avut timp de astea pentru că am încercat să-i dezvolt. Le-am predat la tablă teoretic, căutând să-i atrag în discuții, să nu fie un monolog, o predare din aia de la profesor la clasă fără interacțiune. Le-am predat toate sistemele de joc, cu dinamica fiecărui sitem...
Și nu s-au plictist?
Nuu. Îi atrag, îi chem la discuții, îi pun să miște jucătorii pe tablă, îi întreb: „Dacă tu ești în situația asta, ce trebuie să faci? Ce soluții crezi că ai” Și fiecare vine acolo și dă niște soluții. Discutăm, vorbim despre fotbal.
„Să aibă respect față de competiție și față de tricolor!”
Ce le cereți actualilor jucători de la Under 18 înaintea unui meci, nu neapărat tactic, ci ca implicare?
Le cer în primul rând să aibă respect. Respect față de competiție, față de tricoul pe care îl poartă. Nu mai sunt la cluburi, ci reprezintă România, e foarte mportant. Faptul că le cântă imnul la vârsta asta de 17-18 ani, e ceva fantastic, e imens. Le-am spus: dacă nu realizați acum, veți înțelege mai târziu ce a însemnat această perioadă pentru voi. Al doilea lucru, le-am spus așa: eu vă cer să jucați doar ce am antrenat. De asemenea, le spun să-și dezvolte personalitatea și creativitatea. „Noi suntem aici să vă ajutăm să vă dezvoltați. Intrați în teren și jucați cu bucurie, cu plăcere. Atunci când voi veți fi foarte mulțumiți de felul în care ați jucat, înseamnă că ne-am atins scopul”. Pot spune că există progrese importante.
Dar au fost numai înfrângeri în turneul din Spania. Nu îi afectează?
Da, am pierdut, dar a existat progres de la meci la meci. Pentru prima dată în viața lor, s-au întâlnit cu echipe de top. Până la turneul final din 2025, trebuie să joace numai împotriva echipelor de top. Am rugat să menținem acest nivel la întâlnirile internaționale. Ei vor acumula, vor învăța. În 1977, Dinamo luase campionatul. Din '77 până în '80, când a început seria aia fantastică, '80-'85, cu trei titluri, cu semifinala de Cupa Campionilor, cu eliminarea lui Inter, noi n-am mai câștigat nimic. Plecaseră mulți jucători impoortanți și rămăseserăm noi, cei mici, cei tineri. Ei, știi ce ne-au făcut? Ne-au dus în turnee în străinătate, unde am jucat împotriva unor echipe foarte puternice, care ne băteau de ne-ndoiau. Până când am echilibrat, am început să câștigăm și noi. Așa s-a născut echipa aceea care a obținut atâtea trofee din 1980 până în 1985 și a făcut meciurile acelea foarte bune în cupele europene. Deci uite că se poate. Trebuie să ai răbdare, să-i crești, să le oferi competiție puternică. Chiar dacă vor fi depășiți, ei vor acumula, vor învăța.
În semifinala aceea de Liga Campionilor cu Liverpool, 0-1 și 1-2, dumneavoastră l-ați ținut pe Ian Rush (n.r. - galezul a dat cele două goluri de la București) sau Alexandru Nicolae?
Ian Rush era preluat de unul dintre noi, pentru că nu jucam cu marcaj. În funcție de unde se deplasa, intra în marcajul celui de pe zona respectivă.
V-a făcut zile grele.
El, Dalglish și toți ceilalți. Groobelar, Souness, care i-a rupt maxilarul lui Lică Movilă. Dar am avut șansa noastră. N-am reușit să ajungem în finală, dar am jucat.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
